Complex Pintea – Valea Mariei, Vama, jud Satu Mare

TIPĂREȘTE

Sunt de toate la acest complex: hotel, restaurant, piscina interioara, piscina exterioara, bar, terase. O parte faina de aici (insa nu am testat-o, am vazut-o doar – era toamna si era prea frig) e cea cu strandul exterior. Bucata aceasta de strand e facuta cu fonduri europene, se si vede ca a fost studiata, proiectata si facuta bine. In rest un „complex” de lucruri bune cu unele imbunatatibile… sa zicem.

Valea Mariei e un soi de statiune din comuna Vama, la 7 km de Negresti Oas si 50 de Satu Mare –alflata intr-o padure faina de foioase, cu ape termale si cu apa minerala denumita local borcut. Langa „Pintea”, la 100 de metri se mai afla un complex turistic, ceva mai mare si ceva mai rasarit, cel putin dupa numarul stelelor: 3, e o locatie foarte apreciata si pentru nunti. Locatia e cunoscuta inca de pe vremea comunistilor, erau de pe atunci foraje de apa termala si de borcut, era si o cabana parca. In epoca noastra locatia s-a dezvoltat, pe alocuri bine, pe alocuri rau, sau cam dupa ureche. Izvoarele de borcut insa, au fost lasate intr-o crunta paragina: fiind ale statului, mari patrioti cum suntem noi am interpretat asta ca fiind ale nimanui. Statiunea e usor accesibila: de pe drumul national 19 venind dinspre Satu Mare, cam pe la mijlocul comunei Vama se ia la stanga (este un indicator cu Valea Mariei si spre satul Tur), se trece de calea ferata, dupa cam 2 km ajungeti in padure si apoi la complex, in afara de cateva gropi pentru testarea vigilentei conducatorilor auto drumul e rezonabil.

Complexul Pintea a fost construit dupa revolutie; dupa parerea mea pornind de la o idee minunata, aceea de a pune in valoare bogatiile naturii: apa termala, padurea, borcutul si aerul minunat de statiune, de refugiu. Sa fi fost fondurile, sau altceva, nu stiu; insa foarte multe lucruri par a fi facute cam anapoda, asa cam cum le-ar face Dorel SRL, stiti voi: fara plan, studiu sau specialisti.

Camera in care am stat are un pat matrimonial + unul mai mic, destul de confortabile. Lenjeria de pat seamana mult cu cea din caminele studentesti de acum vreo 20 de ani sau cu cea din cazarmile militare: simpluta, insa la mine in pat cel putin – curata, la fel ca prosoapele, doua la numar alocate de persoana. La curatenie de altfel, personal nu am intalnit probleme mari, iesite din comun, insa in grupul cu care am fost au fost anumite plangeri legate de mirosul de mucegai din camere, pete si alte asemenea. Geamurile si usa inspre balcon sunt din tamplarie de tip vechi. Balconul – e o poveste in sine: poti iesi afara, insa nu are balustrada. E drept, nu ai unde sa cazi, balconul da deasupra acoperisului de la piscina interioara, n-ati mai vazut asa ceva. Ca sa ajungi la usa de la balcon te strecori in spatele patului mare – e clar: layoutul camerei nu e foarte inspirat, sa zic asa. Baia are vas wc, cabina de dus si chiuveta; functionale toate; apa de la robinet era cam galbuie, probabil e ceva captare de apa de suprafata si cam plouase in ultima vreme. Este si geam spre exterior. Cu unele instalatii din baie dar si de la piscina interioara insa – e clar: aici au lucrat mama, tata, bunicul si bunica lui Dorel. Tevile sunt la vedere, trase stramb, improvizate, si pe alocuri cate o solutie geniala gen „there i fixed it”.

Holul si casa scarilor arata destul de bine, holul desparte insa bucataria de restaurant: cand se gateste in bucatarie se cam simte mirosul de mancare pana sus. Avantaj – stii cand e micul dejun gata :)

La piscina interioara – e un bazin maricel si unul mai mic, de jacuzzi. In bazin e apa calda, termala. Am inteles ca provine dintr-un foraj de mare adancime, si ca ar avea bune proprietati curative, am auzit lucruri bune despre aceasta apa. Am pus si o poza cu indicatiile terapeutice. Se zice ca atunci cand se umple bazinul, o zi –doua nu-i voie de intrat in sala pana nu se elibereaza sulful. Insa –o sala nu prea inalta, cu un bazin cu apa calda inauntru, daca nu are o aerisire corespunzatoare se transforma intr-o pestera umeda – condensul picura de peste tot. In plus –instalatorul Dorel strikes back…, stiti deja :)

Mancarea: as cataloga-o ca medie, nu au fost probleme dar nici nu am cazut pe spate, despre preturi nu va pot spune mare lucru pentru ca am fost intr-un grup mai mare. Gasesc intodeauna la localele… locale ca promoveaza prea putin specificul traditional, desi ar fi o mina de aur de exploatat, sau ma rog de… mancat aici. Nu numai la acest restaurant, ci cam peste tot. Despre servire –doar de bine, era un domn mai in varsta care era totum-factum, pot spune ca multe lipsuri din locatie au fost compesate prin atitudinea potrivita si vorba frumoasa a personalului.

Despre borcut: la cam 100 de m de complex, peste drum se afla o poienita cu cateva foisoare de lemn, unde pe vremuri erau izvoare de apa minerala. Si despre aceasta apa am auzit multe lucruri bune, foarte multi o apreciaza si stau la cozi lungi ca sa o obtina. Se pare ca e buna pentru probleme digestive, insa nu vreau sa speculez in lispa unei placute cu informatii. Am testat-o: pot spune ca e sulfuroasa si putin sarata, e foarte buna la gust si ca la mine a avut un efect bun la digestie. Avem de-a face cu o bogatie naturala? Avem. Ce facem cu ea? Ne batem joc de ea, evident. Adica: foisoarele sunt darapanate si in locurile unde erau izvoarele sunt sedimentate deja gunoaiele, pregatindu-se sa devina un nou strat geologic. Un singur put e functional, e de fapt o teava ruginita de vreo 25 de cm diametru care iese din pamant vreo jumatate de metru, in care se aduna foarte lent pretioasa apa care se poate scoate cu furtunul. Si peste tot dar mai ales in jurul putului eternele pet-uri si gunoaie nelipsite din aproape nici un cadru natural de pe la noi. Cred ca da – putem spune – specific romanesti, avem se pare un nou specific traditional deja de care ne tinem cu dintii… e cam de plans. Poate ar fi mai bine ca la TV in loc de indicatiile clasice: beti minim 2 l de lichide etc, sa fie anunturi de genul: pt sanatatea natiunii, a voastra si a urmasilor vostri –nu mai aruncati gunoaie in natura, ar avea oare ceva efect? ...

Revenind la complex si la cazare – pretul cazarii spune tot: 60 de lei o camera single. Really? E cea mai ieftina cazare pe care am vazut-o ever. Am pus si o poza cu lista de preturi. Nu e nici pe departe ca la Grand Hotel Ritz, sunt o gramada de chestii care nu-s in regula. Sa fim corecti totusi, la acest pret, mi se pare o situatie destul de echilibrata. E o locatie potrivita pentru un turism mai putin pretentios, eventual tip low cost, sau pentru alt model de cazare – grupuri mai mari, sportivi, ceva de genul. Strandul exterior pare sa fie atractiv, paduricea e chiar frumoasa, apele termale si minerale de valoare… precis cunoasteti cliseul: de-ar fi fost locsorul asta in alta tara straina devenea o mini-statiune balneara de statea matza cu covrigi in coada… sau cam asa ceva :); ei bine din pacate cam asa pare.

E totusi potential aici… si asta da mereu o nota de optimism: poate generatiile viitoare vor sti ce-i de facut.

---

VIZUALIZĂRI: 5901 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI