Complex Cormoran Uzlina

TIPĂREȘTE

Eu sunt Pește. Sperie-Pește. Sunt pescar de doi bani, în sensul că am mai pescuit cândva în copilărie și cam atât, dar cu mare drag m-am asociat unui grup de prieteni buni (și buni pescari) într-o excursie așa, mai pe la mijloc –sfârșit de toamnă. Numai gândul la cele câteva zile libere, Deltă, natură, aer liber și… încă ceva, o sa aflați câteva paragrafe mai încolo m-au făcut să aștept ca pe ghimpi excursia. M-am informat bineînțeles dinainte despre locație, despre complexul Cormoran și hop, un scor nu foarte onorabil. De altfel am observat că mai multe locații din zonă se bucură de note mici, venite de obicei de la turiști mono-articuliști (hai că am inventat un cuvânt fain plus o rimă), ce să zic, nu mă bag, însă mi-am zis: nu-i bai, mă duc eu acolo, văd cum e și vă scriu eu cum stă socoteala. Pentru că nu-i așa, fiecare din noi deține adevărul suprem, he he.

Am ajuns cu bine la Murighiol, de dimineață, ne aștepta o barcă cu motor, așa cum era înțelegerea, am îmbarcat bagajele, ne-am crucit de câte lucruri am reușit sa aducem cu noi (faites attention, fără reprezentante ale genului frumos sau copii printre noi). Am prins o vreme admirabilă și asta ne-a făcut să începem cu bine sejurul. Știți însă că în Deltă asta nu înseamnă mare lucru și dacă în prima zi am stat pe lângă apă în pantaloni scurți și tricouri, a doua zi am tremurat în geaca aia groasa cu care de obicei merg la schi (ce ne-am face noi fără nevestele noastre cele bune și prevăzătoare…)

Drumul până la complex durează cam 30-40 de minute, am ajuns cu bine, am mutat mormăind apoi mormanul de bagaje (bună inspirație, în zonă e un cărucior de ăla mare, de duci o tonă de bagaje într-o singura ședință, se vede deci că nu suntem singurii cu mari poveri de cărat ce se cazează la complex). O doamnă cu o tăviță cu pahare cu țuici și masline ne aștepta pe debarcader… și așa am început aventura pescărească.

Complexul se întinde pe o suprafață mare, este loc destul și asta e bine: o cladire separata pentru restaurant, vile, clădiri cu camere, piscine chiar și loc de joacă pentru copii. Mult verde, iarba frumos îngrijită, multe din clădiri sunt acoperite cu stuf ceea ce le dă un farmec deosebit. Legat de iarba bine întreținută, am văzut muncind gazonul și chiar și la bucătărie sau la restaurant lucrători asiatici, probabil vietnamezi. Ceea ce e foarte bine, zic eu. Deocamdată, cred ca e o bună sursă să ne înzdrăvenim ca popor slăbit de atâtea plecări în străinătate. Cu o condiție însă, cei ce vin, fie din ce stat, să vină să se stabilească aici, să devina ei și copiii lor cândva români.

Am stat intr-o vilă cu o terasă mare, cu două camere jos și tot cam atâtea sus. În camera în care am stat sunt două paturi și o canapea, TV și bineînteles ceva reviste pentru pescari, he he. Este în cameră și un fierbător de apă și pliculețe de ness din partea casei (ma gândesc eu, or fi pentru pescarii înrăiți care se duc sa dea cu bota-n baltă înainte de micul dejun). Este și aer condiționat în cameră, n-am avut nevoie de el însă vara mă gândesc că e la mare căutare. Am avut însă într-o zi nevoie de încălzire și aparatul a făcut față. În cameră sunt prize destule, ceea ce e de mare folos, mai ales în ziua de azi când ai mereu de încărcat cate un telefon-tableta-gadget-boxă. Finisajele din baie sunt făcute cam anapoda, câte un was WC care se mișcă, sigur sau dimpreună cu colacul, chestii de acest gen. De altfel și în baia restaurantului am văzut cam aceleași lucrări slăbuțe. Dorel did it all :D. Tv-ul din cameră a funcționat bine, cu apa caldă n-au fost probleme. Dulapul din cameră e cam greu de folosit, e într-o nișă împreună cu boilerul. Merge însă, suntem bărbați și n-am avut nicio problemă să avem lucrurile împrăștiate prin toată camera într-o dezordine absolut calculată, știți voi de care.

Micul dejun e de la 7.30 până la 10 și sunt de toate pentru toți: cafea, suc, ouă ochiuri, mezeluri și alte cele. Cina a fost de gen bufet, mie mi-a plăcut: ciorbă de mai multe feluri: bune toate, evident multe mâncăruri cu pește dar erau și non-pește, știu ei ce știu, sunt pescari și din acest gen (păi normal, e ca și cum hair-stliști n-ar putea ieși în lume rași în cap… if you know what I mean…). Saramură, friptură, icre, de toate pentru toți și toate gustoase. Era suficient pentru tot poporul, n-am nimic de reproșat față de bucătărie. Ba sâmbătă seara am avut parte și de o formație de muzică de toate felurile. Am stropit toate cele de mai sus cu un vin fain, local și ne-am ghiftuit în mod responsabil în fiecare seară. O bere de 0.33 costa 9 lei, asta e nițel cam mult dar probabil corect dat fiind că aici totul vine cu barca.

Foarte important și interesant de remarcat: doar bărbați. Cred că în tot complexul erau peste 100, să zicem 120 de turiști cu toții bărbați, nicio fată, femeie, nimic. Aș fi fost tentat să pariez pe o delasare la anumite norme, dar nici poveste, cu toții se simțeau bine, fără tămbălău și scandal, o adevărată frăție a prinde-peștilor, ce mai :). Va spuneam eu că sunt pescar începător și nu foarte priceput, însă recunosc, e o mare satisfacție când după ore întregi de mulinat se agață în cârlig și altceva decât alge și crengi. Și sunt de acord că oricui i se activează instinctul de vanator-culegator, de-l avem de la strămoșii noștri mai puțin sapienși ca noi. Stăteam pe baltă în barcă și vedeam pe lângă mine o puzderie de alte bărci fiecare cu câte doi sau trei împătimiți, ce mai, cu sutele în total și asta era doar ce puteam cuprinde eu cu ochii. Cu toții grăpau neobosiți, cu zel, fundul bălții, nu vă spun pe ce vreme, am prins și frig, ploaie, vânt, de zici ca eram plătiți cu ora să stăm acolo. Cu toții cu scule care mai de care, etalând unul altuia momelile și șoșelile (ca odinioară când eram copii indienii și cowboy-i de plastic sau timbrele), undele din ele foarte ingenioase. Voi ce credeți, de ce dau bărbații sume deloc mici pe echipamente mai mult sau mai puțin sofisticate, apoi cheltuie un buget frumușel pentru câteva zile in Deltă, cu barcagiu, benzină și alte cele, ce mai, susțin adevărată industrie, toate astea ca să aibă voie să stea în barcă dârdâind la capătul bațului? Pentru plăcerea de a pescui ziceți? Naaa, vă zic eu adevărul: ca să scape de gura nevestelor :D…

Sunt și piscine în complex, nu le-am testat, era prea frig. Frigul mijlocului de toamnă aduce însă și avantaje: n-am avut deloc țânțari. Pentru peștii prinși este o încăpere unde sunt mai multe congelatoare cam burdușite cu capturi, abia dacă-ți poți strecura și tu trofeele tale. Este și un loc prevăzut, undeva în spatele clădirii unde se pot curăța peștii, deși dacă mă întrebați pe mine, decât se te îndeletnicești cu așa ceva mai bine dai ceva bani unui priceput în timp ce tu te ocupi cu băutul a două beri.

Dacă cumva vremea nu-i bună sau nu e timp destul, se poate pescui și de pe debarcaderul complexului, am văzut câteva capturi frumoase, nu, nu de-ale mele, eu și aici am prins in mod previzibil, tot crengi, alge, ba chiar și câte un melc :).

Una peste alta: mi-a plăcut aici, condițiile le consider bune, preturile nu sunt mici, într-adevăr dar în echilibru cu ce câștigi de fapt: relaxare și mișcare în aer liber. Mi-a plăcut că era curat, nu doar prin complex ci și la locurile de pescuit pe unde am hălăduit, n-am văzut pet-uri sau pungi aruncate alandala, semn că pe lângă liniște pescarii prețuiesc și mediul, ceea ce e bine. Aș reveni cu plăcere aici, vă recomand locația, fie că sunteți sau nu pescari, ieșirea în natură merită.

---

VIZUALIZĂRI: 1525 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI