O gazdă perfectă pentru o vizită în Bucovina de poveste

TIPĂREȘTE

Hotel Club Bucovina nu  fost alegerea mea, ci a organizatorilor întâlnirii anuale a comunității AmFostAcolo 2025. Excelentă alegere! Două mituri personale mi-a demontat recenta participare la acest eveniment de marcă: 1. că Bucovina e scumpă; 2. că Bucovina e departe (de Galați). Cât despre alegere... Nu mi-a păsat când am aflat, n-am cercetat, am mers pe mâna lui Cornel, care n-avea cum să greșească. Că va fi chiar atât de bine nu mi-am imaginat însă! Și, deși n-avusesem inițial de gând să povestesc despre hotel, așteptându-mă ca după întâlnire să apară o ploaie de articole (uneori nici nu ajungeam acasă și cineva deja posta!), constatând că după o săptămână nu s-au scris decât 3, am zis să-mi aduc și eu aportul.

Am plecat din Galați joi pe la vreo 9 și am urmat ruta sugerată de GoogleMaps (Waze-ul ne ducea mai ocolit, nu știu de ce), prin Bârlad – Roman (DJ243, pe care am mai fost acum vreo 2 ani; un pic peticit pe ici, pe colo, dar merge) – Gura Humorului. Până la Roman, pe șosele mai puțin circulate, n-am întâmpinat cine știe ce trafic, doar pe urmă a fost un pic mai aglomerat (drum european, deh). În jurul orei 14:30 am parcat în fața hotelului. Deci 5 ore jumate cu tot cu 2 pauze prin benzinării. La întoarcere am urmat același traseu (un pic deviat pe la Roman) și am făcut cam tot atât. La întoarcere am întâlnit însă cele mai multe echipaje de poliție din viața mea, cred că peste 10; inclusiv pe drumurile mai puțin circulate. Poate în legătură cu noile radare ce încep a se implementa în România.

Hotel Club Bucovina se află chiar la șosea, pe stânga, cum vii dinspre Suceava. Până în centrul localității Gura Humorului mai sunt cam 3 km. De data asta n-am vizionat centrul decât din mersul autocarului, însă am reținut Muzeul Obiceiurilor Populare pentru data viitoare (mulțumesc, @Violeta Balasa!). Deci, dacă alegeți Hotel Club Bucovina, trebuie să țineți cont că veți locui într-o periferie, fără magazine și mâncătorii prin preajmă; în ceea ce privește ultimul aspect, nu-i deloc de speriat, căci – vom vedea – hotelul deține un restaurant cu ofertă vastă și prețuri absolut rezonabile.

Aspectul clădirii este de tip modern, P+3, ultimul nivel fiind mansardat, deci fără balcoane, camerele de la etajele 1 și 2 deținând toate balcoane. Parcarea este spațioasă, mai sunt locuri la o adică și în spate, între hotel și sala de evenimente. Există și rampă pentru cei cu handicap/bagaje.

Am pătruns în holul spațios, în față se află biroul recepției, în rest sunt câteva „cuiburi” de fotolii și canapele cu tapițerii în culori vesele. Mi-a plăcut foarte mult ideea de a încastra în pardoseală un covor cu motive tradiționale, n-am mai întâlnit niciunde așa ceva. Erau și niște tablouri sculptate în lemn, expuse pe un panou, într-un colț – de admirat și chiar de cumpărat.

Am fost preluați de o domnișoară zâmbitoare, am completat fișele de cazare, apoi am primit cartelele magnetice de la camere; vorbesc la plural pentru că o includ și pe amica @Zozo, care ne însoțea. Altfel, am primit doar o cartelă de cameră, indiferent de numărul ocupanților (ceea ce n-avea să fie o problemă, oricum am avut același program). Camerele fiind prealocate, n-a bâjbâit nimeni.

Noi am avut camera 208, la etajul 2, pe care l-am accesat cu liftul. Au un singur lift, însă nu cred să fie insuficient, mie nu mi s-a părut în cele 3 zile cât am stat acolo. Ce-i drept, la coborâre am folosit aproape mereu scările și câteodată și la urcare. Holul comun de la etaj este spațios, dotat și el cu câteva locuri de stat jos, în caz că vrei să aștepți pe cineva sau să socializezi cu vecinii. În stânga (mai lung) și în dreapta (mai scurt) se fac coridoare de unde se intră în camere.  

Am ales camera 208 din 2 considerente: că-i departe de lift și că dă spre spatele hotelului, mă gândeam că cine știe ce priveliște faină oi avea 😊. Priveliștea n-a fost rea, către sala de evenimente și terenul de tenis și, în plan secundar, către colinele împădurite (în general ascunse parțial de negură, vremea nefiind chiar cea mai grozavă). În ceea ce privește zgomotul, să știți că se auzeau mașinile de parcă ar fi trecut prin fața camerei noastre, și nu pe partea opusă; probabil se făcea ceva ecou. Asta când țineam deschisă ușa balconului, altfel nu prea se auzea nimic, au termopane bune.

Am ales o cameră dublă cu pat matrimonial. Structură clasică: hol, baie, dormitor, balcon. Spațios, cald (un pic prea cald), curat, plăcut ochiului.  

Holul este echipat cu un dulap în 2 uși, în care am găsit 2 halate de baie și seiful; nu ne-au trebuit nici unele, nici altul. N-am găsit umerașe, ceea ce cred că a fost o scăpare la camera noastră, căci alții au zis că în dulapul lor sunt, ba chiar s-au oferit să ne împrumute 😊. M-am descurcat fără, n-a fost o problemă insurmontabilă, mi-am așezat fusta și bluza „de bune” pe spătarul scaunului și asta a fost. În plus, cred că s-ar fi rezolvat ușor dacă aș fi semnalat la recepție, dar mărturisesc că n-am făcut-o. Mai era un cuier în hol, cu 2 cârlige, foarte util pentru agățarea hainelor de stradă.

În baie am avut tot ce ne-a trebuit: chiuvetă cu „aripioare” , oglindă, cabină de duș, vas de toaletă, coș de gunoi, uscător de păr, 2 prosoape de mâini și 2 de corp, prosop pentru picioare (care s-a schimbat zilnic), săpun lichid (la chiuvetă și în cabina de duș), 2 săpunele solide, căști de duș, papuci de unică folosință și hârtie igienică de calitate și suficientă. Singura cârcoteală aș avea-o în legătură cu un ușor miros de canalizare ce venea din baie și se înstăpânise și în cameră. Era oarecum deranjant cât veneai de afară, însă se atenua după ce deschideam geamul și apoi nu-l mai simțeam.

Holul și baia sunt acoperite cu gresie, în schimb dormitorul cu parchet și mai are și un covor drăguț, așa că n-a prea fost nevoie să ne folosim papucii. Drept mobilier, cel clasic: un pat dublu încadrat de noptiere, un birou (cu minibarul încastrat), 2 scaune cu spătar, suportul de bagaje, TV-ul cu ecran plat (pe care nu l-am deschis deloc, nu pot preciza ce posturi se pot urmări).

Luminozitatea camerei este dată de ferestrele mari și sporită de albul mobilierului și al pereților, contrastând plăcut cu un pic de turcoaz („cuvertura-eșarfă” , pernițele-fantezie și tăblia capitonată din spatele patului) și cu bleumarinul draperiilor. Salteaua se va fi dovedit odihnitoare, deși un pic cam tare pentru gustul meu, iar pernele au fost doar câte una de căciulă (îmi place să am 2 perne), însă măricele și de calitate. Veiozele au funcționat fără probleme, am avut prize suficiente. Minibarul conținea doar 2 peturi mici de apă și 2 de cola, fiecare la prețul de 10 lei.

Balconul este dotat cu 2 scaune și o scrumieră. Nu există măsuță, dar cred că nici nu prea trebuie. Din lipsă de timp și din cauza vremii n-am făcut prea mulți purici pe balcon.

Restaurantul ocupă cea mai mare parte din parterul clădirii și se intră din holul recepției, în stânga. E dotat cu mese rotunde și dreptunghiulare, pentru 6-10 persoane, dispuse într-un model desul de aerisit. Există și o mică scenă pe care s-au desfășurat cei 2 simpatici DJ la petrecerea din ultima seară. De jur împrejur, pe 2 laturi exterioare, restaurantul e dublat de o terasă; în acest sezon, doar fumătorii au apreciat-o, dar și noi, restul găștii, cu ocazia focului de tabără de vineri seara.  

Am avut regim demipensiune (mic dejun și cină), negociat de organizatori, inclus în prețul total.  Noi ajungând puțin după prânz (flămânzi, desigur), am zis să mâncăm ceva ușor (o ciorbă sau o salată) și să ne păstrăm pentru cină, despre care știam că va conține 3 feluri de mâncare. Surpriza plăcută a venit din partea personalului, care ne-a propus să devansăm cina la momentul prezent, iar seara om vedea dacă mai luăm ceva sau nu. Desigur, toată lumea a aprobat cu entuziasm. Am putut alege între 4 feluri de ciorbă (rădăuțeană, de burtă, de văcuță și de legume), felul principal a fost doar unul (șnițel de pui cu cartofi țărănești), iar desertul a constat în clătite (cu gem de gutui sau de vișine, la alegere). O băutură-aperitiv (afinată sau țuică) și 200 ml vin au intrat deasemenea în meniu.

Mâncarea a fost excelentă, o mențiune specială pentru șnițel, fix cum trebuie, cu carnea suculentă, bine condimentată și crusta crocantă. Ar fi mers și un pic de salată, mai mulți au remarcat chestia asta, dar a fost bine și fără. Afinata cam dulce pentru gustul meu. Ciorbele delicioase (eu am luat rădăuțeană, Tati de văcuță), completate cu smântână și ardei iute pentru cine dorea.

Ne-am înșirat la povești până seara; desigur, asezonate cu câte un lichid-ceva; fie bere locală (8 lei Suceava, 10 lei Solca), fie minunatul vin roze cu care ne-a servit domnul Vladimir, soțul @Doiniței. Unii au mai comandat și de mâncare; de exemplu, eu și Tati am împărțit o porție de „tocănița morarului” (39 lei; cu ceva carne și afumătură, ardei, roșii, ceapă, plus mămăligă); bună și ea. Vă rog însă a remarca prețurile.  

Am mai comandat a la carte a doua zi la prânz. Deoarece bucătăria lucra la greu pentru masa de seară, nu pregătiseră decât câteva lucruri pentru prânz, însă noi mâncăm orice, nu ne-a deranjat. Am luat ciorbă de burtă (24 lei), ceafă de porc (24 lei) cu cartofi prăjiți (10 lei) și salată de murături (10 lei). De menționat că tot ce am consumat suplimentar am putut pune pe cameră și achita la final.

Mesele de seară au fost deasemenea prestabilite, bogate și gustoase. N-o să mai detaliez, cei care au fost acolo își amintesc foarte bine, ceilalți își pot imagina. Mâncare adevărată, ca-n Bucovina!...

Micul dejun se servește în regim de bufet suedez și cuprinde preparate variate și bune, multe „culese” de la producători locali, precum brânzeturile și mezelurile. Au fost și măsline, zacuscă, humus, o salată foarte interesantă cu dovlecei proaspeți și morcovi, legume, fructe, dulciuri (chec, croasante), lapte covăsit prezentat frumos, în ulcele de lut tradiționale. Oi mai fi uitat câte ceva, dar ați înțeles ideea. Cafeaua bună, preparată după doleanță la aparatele speciale.  

Hotelul are și zonă spa. Asta din auzite, căci nu m-am dus nici măcar s-o văd (oare de ce?). Înțeleg că deține mai multe feluri de saune, cei care le-au încercat s-au declarat mulțumiți, noi nu ne înnebunim după ele. Cică ar fi și sală de fitness, nici după ea nu ne pasionăm. Dacă era o piscinuță sau un jacuzzi măcar... da, dar așa, nu. Oricum, n-am suferit, am avut cu ce ne ocupa timpul 😊. Există și sală de conferințe, la etajul 1 (sau erau mai multe? , n-am remarcat).  

Împrejurimi. Păi... cam sunt chestii de vizitat prin preajmă, probabil că o săptămână nu ți-ar ajunge dacă ți-ai pune mintea. Noi am revăzut cu bucurie câteva obiective pe care le-am mai vizitat și alte dăți (Mânăstirile Moldovița și Sucevița, Muzeul Oului din Vama), dar am avut și premiere, precum Cetatea de Scaun a Sucevei (excelent reabilitată), Muzeul Satului Bucovinean (superb), Mânăstirile Dragomirna și Bogdana, Monumentul Palma din Pasul Ciumârna, Muzeul Păpușilor (în aceeași incintă cu cel al oului; mulțumesc, @Doinița). O mențiune specială pentru Restaurantul Național din Rădăuți, locul de naștere a delicioasei ciorbe rădăuțene. Desigur, mai sunt multe de văzut și de făcut prin preajmă, dar le vom bifa, pe rând, la următoarele vizite.

În concluzie, a fost foarte bine la Hotel Club Bucovina. Încă o dată felicitări cui l-a ales! Un loc perfect pentru evenimente și întâlniri cu prietenii, dar și pentru a petrece câteva zile relaxante în compania familiei. În plus, o bază excelentă pentru a vizita zona. Un loc confortabil, cu mâncare bună și accesibilă și cu un personal de pus la rană. Pentru că da, se confirmă încă o dată: omul sfințește locul.  

---

VIZUALIZĂRI: 221 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI