O cazare cu... personalitate la Citadel Hostel

TIPĂREȘTE

Dacă în februarie destinația aleasă a fost “la mare”, pentru luna martie am zis că n-ar fi rău să combinăm o vizită “citadină”, cu ceva aer tare de munte. Deci... un weekend prelungit de patru nopți l-am împărțit fifty-fifty: două în Cetatea Albă Carolina, pentru că tot plănuisem o întrevedere cu colegul @bogumil, și două... ăăăă... SURPRIZĂ de ziua mea! (nu dezvălui nimic acum, totul în review-ul următor. :P)

Să ne întoarcem deci la primele două nopți din Alba Iulia...

Ca și locație de cazare, am ales de pe booking Citadel Hostel, cu un scor fabulos pe site-ul anterior menționat: 9,2 din 104 comentarii. Prețul afișat era de 98 de lei/ noapte camera dublă cu baie privată. Am căutat repede ceva impresii pe AFA. Pffff... pauză, dar totuși comentariile de pe booking mi s-au părut de ajuns. Noah... acum mai rămânea să prezint problema alegerii unui hostel partenerului meu de călătorie. “Auzi, tu ai văzut că e cu s? Ești sigură că vrei acolo? ”. Ce-am zis, ce n-am zis, nu mai știu exact. Știu doar că am făcut apologia bookingului, deși în sinea mea îmi aduceam aminte de o țeapă cu o bombă de hostel cu comentarii bune pe acest site, și m-am rugat, tot în sinea mea, să nu am parte de o nouă țeapă. Definitoriu a fost argumentul: “Dacă nu ne convine, mergem în altă parte. ” Și astfel riscul a fost asumat. :P

Amplasare și împrejurimi

Citadel Hostel se află în Alba Iulia pe strada Vasile Alecsandri, la nr. 64. Coordonatele GPS în fața unității de cazare sunt 46.077340,23.574491 (certe! =))). Nu are site propriu, dar, după părerea mea, nici nu are nevoie. Bookingul își face treaba cu succes.

Vizavi de hostel este vechiul cimitir al orașului, conform spuselor “ghidului” nostru, cimitir care de fapt este unul evreiesc. Aș spune “niiiiceeee! ”, dar probabil m-ați considera puțin morbidă, așa că o să mă abțin. Ce vreau să vă spun este că acest cimitir, văzut pe seară, mi-a adus aminte de Greyfriars Graveyard. Brrrrrr! Pietrele funerare vechi care stau parcă să cadă, colina pe care e amplasat, totul, dar absolut totul m-a dus cu gândul la celebrul cimitir din Edinburgh.

“Ieșim la noapte să facem niște poze, poate prindem vreo fantomă... ”, m-am trezit gândind cu voce tare. Parcă și vedeam camera foto sprijinită de zidul gros al cimitirului, setată pe timp lung de expunere, în speranța captării vreunui spectru dubios. N-a fost să fie însă. De fiecare dată am ajuns atât de obosiți sau... cu draci și fără chef, încât am lăsat ghost buster-eala pe altă dată. Poate mai la vară...

Hostelul se află la 500 de metri de centrul orașului și cam la un kilometru și ceva de intrarea în cetate. Depinde pe la care poartă vrei să intri... :P Nu are restaurante sau magazine în zonă, așa că nu l-aș recomanda celor fără auto propriu. Totuși, dacă sunt unii mai puțin comozi, pot lua în calcul această variantă. După părerea mea, este o cazare bună la un preț decent.

Primire, cameră și facilități

În dimineața zilei în care aveam rezervarea, am primit un telefon de la hostel pentru a fi întrebați de ora la care ajungem. Pfffff, noi nici măcar nu plecasem din Ploiești. Am spus că undeva după ora 16.00 și ni s-a răspuns că nicio problemă, dacă nu era nimeni acolo să sunăm. Nu a fost cazul însă...

Ajunși destul de târziu (deh... am oprit pentru o scurtă vizită în SIbiu), era totuși un băiat la recepție. La prima vedere destul de ciudată locația, cu o curte interioară care era încuiată în permanență și de la care am primit cheia odată cu cheia camerei, cu o recepție în spatele căreia se afla ușa care dădea înspre camere... mă rog... puțin cam dubios, dar nah, era hostel totuși...

Băiatul de la recepție însă era foarte amabil. Înainte să ne arate camera, ne-a prezentat pe scurt unde e bucătăria, și unde găsim tot ce aveam nevoie pentru cafeaua sau ceaiul de dimineață. Ne-a recomandat cu căldură cafeaua ca fiind foarte bună, dar, din păcate, nu am apucat s-o testăm. În fiecare dimineață am fost “pe fugă”, iar cafeaua am ales s-o bem... la o benzinărie Rompetrol. :D

Să revenim...

Atunci când am făcut rezervarea, am optat pentru “cameră dublă cu baie privată”. Nu de alta, dar, după ce că mi-am convins partenerul de vacanță să-și facă debutul călătoristic într-un hostel, ar fi fost de noaptea minții să-l mai duc și cu “buda la comun”... M-ar fi eviscerat total! =))

Deci camera dublă cu baie privată de la parter a fost mai mult decât speram. Văzusem noi ceva poze pe net, dar nu știam exact care era camera în care urma să stăm. Surpriza a fost una extrem de plăcută. Pe lângă dimensiunile generoase ale camerei, decorul este unul deosebit, așa cum puteți observa în poze. Pictura de pe pereți este foarte frumoasă, iar așternuturile vesele completau perfect atmosfera caldă. “Îți place? ”, mi-am întrebat zâmbind colegul. “E mișto, dar... e cam gay! ”=)), mi-a răspuns, mustăcind totuși un zâmbet în colțul gurii. Da, e clar, îi plăcea, dar nu avea chef să recunoască. “Hai, mă, nu fii cârcotaș! Nu e gay, are personalitate. Niks nu știi!”, i-am tăiat-o elegant. “Aha... sigur... și cerul ăla de spoturi de pe tavan, tot de la personalitate i se trage, nu?”, a ținut morțiș să aibă ultimul cuvânt. Și l-a avut... :D

Acum urmează înșiruirea dotărilor și numărătoarea prosoapelor...

Buuun... Patul dublu cu saltea cam moale pentru gustul meu a reușit să mă facă să dorm destul de prost două nopți, dar noah, au fost doar două nopți. Pe noptiere existau veioze cu becuri suficient de puternice încât să nu ai nevoie de altă lumină în cameră chiar dacă aveai de gând să coși sau să croșetezi. Ne-au fost puse la dispoziție două prosoape mici și două mari.

Baia era spațioasă și foarte curată. Dotările depășeau, după părerea mea, nivelul unui hostel normal. Avea o cabină de duș perfect funcțională, iar la chiuvetă exista dozator de săpun lichid. Gresia din baie era acoperită de covorașe moi, astfel nu exista nici cel mai mic disconfort la ieșirea din duș. Totul era foarte curat, iar odorizantele din cameră și baie dădeau un miros foarte plăcut.

În rest, ce să vă mai spun... A, da, a fost cald, chiar foarte cald în cameră. Acesta a fost cel mai mare stres al meu, căldura. Când plec într-un anotimp rece, vreau neapărat să fie cald în cameră. Este o condiție esențială ca să mă pot simți bine. Iar la Citadel chiar a fost foarte cald și foarte plăcut!

Exista în cameră și televizor, dar nu știu ce și câte programe avea că nu l-am deschis. Semnalul wi-fi a fost însă destul de slab și fluctuant. Încercând să lucrez câte ceva, ajungeam să mă enervez maxim pentru că nu aveam nicio șansă să-mi desfășor activitatea în condiții optime. Așa că a trebuit să... o suspend. :))

La dispoziția oaspeților este pusă și o bucătărie. Nu am folosit-o însă, am mers doar în ultima zi pentru a-i face câteva poze. Din câte am observat, este destul de bine dotată, dar, repet, nu am “aprofundat” problema. De asemenea, există și o terasă, unde vara cred că este o plăcere să stai să bei cafeaua dimineață sau să te întinzi pe seară “la un pahar de vorbă”. Nici pe asta n-am încercat-o, fiind pe fugă mai mereu.

Ca și minusuri (pentru că trebuie să le amintesc și pe acestea) au fost: salteaua patului – destul de inconfortabilă pentru mine, centrala termică amplasată fix în cameră, dar al cărei zgomot nu a fost mai deranjant decât al unui frigider și, în cele din urmă, lipsa unui frigider în cameră. Exista, într-adevăr, o combină frigorifică în bucătărie, dar pentru a ajunge acolo trebuia să ieșim prin curte, lucru deloc comod. Drept pentru care, nu am pus nimic la rece.

Una peste alta, cazarea la Citadel a fost “de bine”. Mie mi-a plăcut la nebunie camera, care, am uitat să vă spun, avea și o mini-bibliotecă în care se găseau fel de fel de cărți și albume care mai de care mai interesante. Dar cine a avut timp să stea în cameră să le studieze?

În vară mai avem un plan creionat de o scurtă vizită în zonă. Probabil că atunci alegerea va fi tot Citadel Hostel, unde raportul calitate-preț mi se pare mai mult decât rezonabil. Până atunci însă, îl recomand altora. Noi am fost și chiar ne-a plăcut! :)

---

VIZUALIZĂRI: 1902 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI