Din Cairo în Cape Town, overland. Patru luni în Africa

TIPĂREȘTE

Eram în trenul ce se îndrepta dinspre Cairo înspre Aswan. Călătoria începuse. Adrenalina umbla prin mine în viituri și parcă nu-mi venea să cred ca pornisem la drum. Aveam oare să termin această aventură? Ce mă aștepta în următoarele săptămâni? Nu am să fiu atacat, tâlhărit, tras pe sfoară, mâncat de lei sau violat de maimuțe? Dacă mă calcă un hipopotam, mă ia în coarne un bivol sau mă mușcă vreun șarpe veninos? Cum am să ma descurc prin orașe? Vechea mea teoria mea cu „blend in-ul” nu prea părea să aibă mari șanse de reușită. Contrastul era de vină!

Ei nah ..las ca se găsesc soluții: băgat oleaca de bronz tractoristic pe noi cât mai repede și încercare de copiere a expaților ar fi fost o soluție. Ma gândeam că eram cât de cât pregătit. Și dacă nu, fuck it, am să rezolv problemele când apar, improvizez eu ceva, nu poți sa acoperi fiecare unghi de acasă, altfel nu mai ai curajul să te miști din loc, veci.

Eram la prima vacanță în care mergeam singur și prima de acest gen – adică un fel de încercare de backpackareală. Nu am mai stat prin hosteluri în viața mea și nici nu pot spune că așteptam cu nerăbdare să mai dorm cu vreo alti 8 necunoscuți într-o cameră. Vorba aia, eu sunt un delicat, vreau o budă normală și un duș cât de cât. Îmi propusesem totuși să cheltuiesc cât mai puțin în această călătorie, și dacă vroiam să-mi iasă trebuia să încerc lucruri noi.

Nu stiu exact când a început ideea asta cu Africa. Cred că citisem articolul „Overland Africa: Legendarul drum de la Cairo la Cape Town” de pe siteul lui Imperator și tare îmi plăcuse cum sună. De asemenea am citit și despre experiențele românilor care au plecat cu o mașină de teren din Cape Town înspre România – vedeți acest site – Drumuri Africane (http://drumuriafricane. blogspot. com/), iar alt român despre care citisem mai târziu când începusem deja să mă documentez a fost Bogdan Marcu (www.bikeinafrica.com/) care a făcut acest drum cu bicicleta.

Am cochetat cu ideea asta de a face drumul cu o mașină sau motoretă dar nu a ținut mult. Cea mai multă libertate de mișcare mi s-a părut că o voi avea însă cu mijloacele de transport în comun și astfel voi putea să intru în contact și cu localnicii mai mult.

În afară de poveștile de mai sus, mai menționez un articol de la Wikitravel care a fost adevăratul schelet preliminar al acestei călătorii. Îl redau și aici că mi-e frică să nu dispară în viitor. Sau cel puțin să-l am în varianta originală.

Pare destul de simplă treaba, nu? Citeam astfel de povești și visam la astfel de aventuri, dar nu am crezut cu adevărat că voi pleca vreodată. E prea greu să te desprinzi. Nu acum, că nu avem timp, ori nu e momentul potrivit, întâi trebuie să o facem pe ailaltă și după aia ..ori alte din astea. Știți cum e!

Într-o seară am mers cu niște prieteni la restaurant ..și povesteam despre o vacanță viitoare și atunci am pomenit despre treaba asta cu „din Cairo în Cape Town”. Cred că băuserăm prea multe beri, deoarece atunci pe loc, am hotărât că plecăm. Vai ce viteji am fost în seara aia! Ne vedeam deja bătându-ne cu leii si jucându-ne de-a-v-ați-ascunselea cu gorilele. Ne lovise febra exploratorilor. A doua zi, când ne-am trezit din beție ..ne mai liniștiserăm, dar nah …eu fiind om de cuvânt: vorba aia: „-Dacă am zis, atunci am zis!”. Nu puteam învârti imediat muștarul, mai ales că ne daserăm rotunzi în fața doamnelor noastre, care începuseră deja să ne ia la mișto. Amicul meu a mai zis că merge vreo 2-3 zile, dar cred că ne așteptam unul pe celălalt să renunțăm, ca să putem zice: „-Aa…da, dacă tu nu mergi, păi nu pot să merg nici eu! Eu aș fi mers ..dar nah!!”

La planurile pe care ni le făcusem că mergem amândoi, reușisem să amețim cumva doamnele – (aici probabil că blufau si ele – știind că ce se vorbește seara pe întuneric, de obicei a doua zi, la lumină se vede altfel) dar vorba vine că aveam aprobarea și susținerea lor. Și ce poate fi mai important la începutul unei călătorii decât aprobarea jumătății tale? This is the bloody key. Am citit atâtea articole despre cum tre să-ți faci bagajele, cum să cumperi bilete, ce injecții să inserezi la poponeț și altele asemenea dar nicăieri nu se menționează cel mai important lucru: nevasta! Ar trebui să fie un articol ceva de genul: „How to ciorănești nevasta, in ten easy steps” …dar nu-i!

Cred că am fost norocos, după toată seria asta de blufuri, stelele se aliniaseră și puteam trece la pasul următor. Bulgărele începuse să o ia ușor, ușor la vale.

Care a fost pasul următor?

Unul dintre cele mai importante etape ale unei vacanțe e achizitionarea biletelor. Știam în mare traseul și știam ca trebuie să mă întorc (thats elementary my dear Watson). Cel mai scump bilet avea să fie cel de întoarcere, așa că m-am pus pe căutat bilete de întoarcere din Cape Town. Nenea Turkish Airlines are zboruri zilnice din Cape Town în Istanbul. Am reușit să găsesc un bilet mai ieftin Cape Town – Istanbul, prin Martie 2019. Faza e că de fapt era Cape Town – Roma (Fiumicino), dar obligatoriu avea escala la Istanbul. Dacă ar fi fost să iau doar până în Istanbul era vreo 450 de dolari, dar până la Roma era vreo 300. Pur și simplu coboram la Istanbul și nu mai luam următoare cursa. Am să vorbesc într-o zi și despre genul ăsta de manevre.

Am luat biletul! După ce am luat acest bilet a început cu adevărat treaba mai serioasă – I took the leap, deja ridicasem miza cu 300 de dolari, așa că nu era cale de întoarcere. Prețul favorabil era doar într-o anume dată. Aveam data de întoarcere. Uneori când începi să planifici o călătorie trebuie să începi cu sfârșitul pentru ca toate să se alinieze cum trebuie.

Aveam oarecum ruta făcută, datorită celor de la wikitravel așa că următorul pas a fost studierea vizelor. Wikipedia are un articol destul de bun pe acest subiect – Visa requirements for Romanian citizens, iar MAE.ro și-a pus și el siteul la punct. Din ce am verificat, țările care îmi ridicau probleme mai deosebite erau Sudan, Etiopia si Africa de Sud. În restul țărilor fie nu trebuia viză, fie se putea lua on arrival.

Sudanul părea complicat deoarece vroia invitație, anunțată ambasada României și alte abureli. Din ceva citire pe net am ajus să aflu că consulatul Sudanului din Aswan. oraș din sudul Egiptului dădea vize și fără invitație..și cică ar fi fost și mai ieftine – doar 50 de dolari și nu 150 de dolari ca în alte locuri. De la ăștia am început să-mi dau seama că regulile și prețurile se schimbă de la consulat la consulat (aici vorbesc de consulaturile aceleiași țări) lucru ce mi s-a părut destul de ciudat. Nu aveam de gând să merg până la București așa că am hotărât să-mi încerc norocul în Aswan și dacă nu mi-or da viză oi sări peste Sudan.

Cu Etiopia la fel ..altă abrambureală. România e arondată la Ambasada Etiopiei de la Geneva, nu au ambasadă la București. Există totuși o ambasadă a Etiopiei la Ankara așa că m-am gândit să încerc la ăștia. Problema e că aștia din Ankara dau vize doar cetățenilor turci sau celor rezidenți în Turcia. Eu am cetățenia nord cipriotă, dar nu-i bună la nimic, deoarece nimeni nu recunoaște țara. Altă problemă cu Etiopia e că viza începe să fie valabilă din momentul în care ți-o ștampilează în pașaport. Dau vize pe o luna și pe trei luni, dar fără vreun motiv anume, nu mă gândeam la cea de trei luni, care era mai scumpă. Eu aveam nevoie de aproximativ o lună să fac Egiptul și Sudanul și nu-mi prea convenea sistemul lor.

Dacă ar fi fost să trimit pașaportul prin poștă la Geneva ar fi durat prea mult și mai aveam nevoie de pașaport ca să-mi fac viza pentru Africa de Sud și să scot certificatul Yellow Fever. De curând Etiopienii au bagăt și o e-viza pentru care poți face aplicație online. Doar că la la e-visa trebuie să intri prin aeroportul din Addis Ababa, așa că nu funcționa la opțiunea overland.

Ăștia din Africa de Sud, alți deștepți. Cel ce face aplicație pentru viză trebuie să meargă la ambasada Africii de Sud din țara lui. Inițial mă gândisem că o iau de undeva de pe traseu, de la una din ambasadele Sud Africane din Zimbabwe sau Zambia ..sau undeva. Chiar am căutat adresele ambasadelor Sud Africane din aceste țări și le-am scris, dar m-au trimis la ambasada din țara unde sunt cetățean. Aici din nou probleme: ar trebui să mergi să faci aplicație cu vreo două, trei săptămâni înainte să intri în țara lor. Eu aveam să intru peste vreo 4 luni. Ce aveam să fac, să zbor până în România din Zimbabwe să-mi iau viza, după care să mă întorc să continui călătoria?

Nici nu plecasem de acasă și iată-mă băgat în niște îmbârligături pe care habar nu aveam cum să le descâlcesc. Îmi pierdeam timpul citind despre vize și alte rahaturi și nu mai aveam timp să mai studiez și altele. Am să revin la problema vizelor, dar dacă vroiam să mă apuc de vize aveam nevoie mai întâi de Yellow Fever Certificate, pe care și Etiopia și Africa de Sud îl cereau.

S-ar putea scrie articole întregi despre malarie, boli tropicale și altele asemenea. Dar majoritatea informațiilor se găsesc deja pe net și nu am de gând să le repet. De asemenea nu sunt doctor și nu are rost să mă bag unde nu-mi fierbe oala.

Cel mai important e Yellow Fever Certicate, care e un țertificat care ți se înmânează când faci vaccinul împotriva Febrei Galbene (taaadaaam – că fain am mai explicat-o!). E o boală întâlnită cum te apropii de Ecuator – au ăștia de la World Health Organization o hartă cu zonele unde este răspândită. Dacă treci printr-o zonă de risc ți se va cere un certificat internațional că ai făcut acest vaccin. De exemplu dacă mergi în Africa de Sud direct din Europa nu ai nevoie de el, dar dacă treci prin țări cu risc, trebuie să-l faci. Mi-a spus cineva unde se poate face în Ciprul grecesc și am fost și l-am făcut acolo, la vechea policlinică din Nicosia. Este unul care vorbește mult pe acolo, iar birocrația e varză, vai mama lor – numai la greci să nu îmbătrănești și să trebuaiscă să umbli pe la spitale că ai înfulecat pălăria!

Când am fost în India mi-am făcut vaccin pentru Hepatita A-B. Ăsta se administrează în trei injecții. A doua injecție la o lună după prima, iar a treia la 6 luni. Deci ăsta e bine de făcut din timp dacă se dorește. Eu aveam primele două injecții făcute pentru India și numai bine mi-am făcut-o și pe a treia înainte de a pleca în Africa.

La capitolul Malarie, sunt mulți care iau pastile și alții care nu iau. Din câte știu sunt două tipuri de pastile mai importante: un tip care trebuie să bei pastila în fiecare zi, iar un alt tip la care bei două pastile o dată pe săptămână într-o zi fixă. Eu am găsit tipul care bei două pastile o dată pe săptămână. Le-am băut și nu am avut any side effects. Cele mai bune sfaturi vi le poate da un doctor. Imi făceam griji că sunt tare scumpe, dar nu a fost așa. Au fost chiar ieftine. Nu le zic numele, că numele li se tot shimbă.

Am mai făcut o injecție pentru tifoida și un tetanus. Cam asta a fost la capitolul vaccinuri. Cu vreo câteva zile înainte să plec mi-am luat pastilele pentru Malarie, am mai luat niște pastile pentru diaree și nișe algocalmine nu știu ce, că mi le recomandase farmacistul. Le-am cărat degeaba.

Sunt farmacii și în Africa, dacă e vreo urgență se găsesc medicamente și pe acolo. Deci trusa medicală a fost destul de mică la mine.

Mi-am pierdut ceva timp alegând un rucsac, dar asta era o pasiune mai veche. Văzusem niște Osprey de vreo 40 de litri care păreau bunicele, dar până la urmă am comandat unul din America, numit MEI Voyageur. E în producție de prin anii 70 și e ieftin (relativ) și durabil. Cel mai tare mi-a plăcut la el faptul că poți să-i bagi hamurile în niște buzunare și apare ca o geantă simplă, obișnuită. Nu vroiam să fiu clasificat drept backpacker, în unele situații. L-am comandat din America și mi-a venit în vreo trei săptămâni.

La haine e bine să aveți haine care se usucă într-o noapte. Seara să le spălați și până dimineață să fie uscate. Tricouri din astea de polyesteren, folosite de sportivi sunt bune că se usucă ușor. De asemenea am mai luat pantaloni și tricouri de pe la Decathlon. Sunt ieftine și bune. De asemenea nu poți da greș cu treningurile – cele mai fâșoase (care se usucă mai ușor) – sunt comode, ușor de spălat și uscat și nici nu arăți ca Indiana Jones – te poți pierde în peisaj.

M-a mâncat în poponeț să caut și ceva mai de firmă și până la urmă m-am riscat și am luat o cămașă de la Columbia, care cică te apară de țânțari, nu trebuie călcată și alte abureli. Am purtat-o de vreo 2 ori. Nu merită banii.

Din chestii care nu le port de obicei dar care trebuie avute în vedere aș menționa:

-o lampă din aia de pus pe cap (se găsesc la Decathlon) – sunt bune când ajungi târziu pe la un hostel și nu vrei să-i trezești pe toți, sau în caz că te prinde noaptea pe undeva

-o pereche de șlapi (pot să fie din ăia de plajă – să fie cât mai ușori) – să-i folosiți doar indoors și când mergeți la dușuri

-o cutie din aia de plastic pentru săpun

-un prosop microfiber din ala mare. Să nu ocupe spațiu și să se usuce ușor. Zic mai mare – că-l puteti pune la uscat lângă pat și e bun de cortină

-un day backpack – orice rucsăcel din ăsta mic e bun – doar să fie mai rezistent. E bun pe autobuze când ții ce-i mai scump la purtător și geanta mai mare o poți da să fie legată pe acoperiș sau pe altundeva și să nu-i porți grija. De asemenea când ieși prin oraș. Un rucsăcel negru din astea care se folosesc și pentru laptopuri e bun. Si stundețașii africani le poartă la greu, deci din nou, nu veți face notă aparte.

-mai o gentuță mică – din aia de pânză, ușoară, pentru cazurile când nu vreți să luați rucsacul. E bună pentru aparatele foto și nu bate la ochi și o puteți ține în față.

-sac de dormit – din ăla subțire care nu ocupă mult spațiu. E bun când cearșafurile de la hoteluri sunt murdare. Nu trebuie să fie gros, deoarece te poți acoperi cu ce au ei pe acolo. În interiorul sacului va fi curat. Sacul de dormit a fost bun pentru Egipt, Sudan si Etiopia. Mai la sud nu a mai fost cazul să-l folosesc, ar fi trebuie să scap de el mai devreme, dar nu am știut care va fi situația.

-vaccuum bags. Am avut două vaccum bags de la Mckinley. Sunt foarte bune și ieftine. Țin rufele uscate și nici nu e pericol să se ude, de asemenea se câștigă mult spațiu.

-două poșetuțe din alea de plastic – una pentru chestiile de toaletă – pastă de dinți, periuță săpun etc și una pentru încărcătoare. Stau toate încărcătoarele la un loc, sunt ușor de găsit și adunat. Din nou ..plasticul ălă le pazește de apă.

-câțiva metri de fir de nailon (din ăsta de folosesc pescarii) – e bun când aveți de întins rufe la uscat și nu aveți unde. E ușor, e tare și rapid de strâns și de montat.

-o geacă ușoară de ploaie. Să nu ocupe mult spațiu.

-o pereche de papuci buni și ușori. O singură pereche (aia din picioare) e destul că două ocupă mult spațiu.

-șprei de țânțari. Se poate cumpăra de la o farmacie de pe traseu. Eu așa am făcut, deoarece nu am avut bagaj la cală la primul zbor. Țânțarii nu au fost chiar așa mare problemă cât mi-am imaginat. Ies mai ales pe seară, în amurg, atunci e nevoie de șprei, în rest nu prea. Noaptea oricum ești sub plasa de țântari.

-o cremă de soare. Aș recomanda mai ales cea de după soare, care să te răcorească după ce te-ai pârlit.

-o eșarfă. Eu am avut una pe care am cumpărat-o din Cambodgia. Seamănă cu cele arăbești doar că e mult mai mică. Se poate pune pe cap, făcut un turban din ea, se poate ține pe după gât ca un fular și folosi capetele ca să-ți ștergi transpirația etc. E ușor de cărat, ușor de spălat și se usucă repede. Șăpcile nu le găsesc bune deloc – îți lasă ceafa goală iar când transpiri sunt greu de spălat.

-vaselină sau cremă nivea. Le-am folosit mult mai puțin decât m-am așteptat. În caz că le cumpărați, luați cea mai mică mostră posibilă. Probabil nu am avut nevoie de prea multă cremă deoarece am avut:

-trei perechi de chiloți Under Armour. Cine se aștepta că am să fac mare investiție în chiloți? Am citit eu pe un site de travel care îl respect mult, că acești chiloți ar fi foarte buni. Mi-am cumpărat trei perechi, deși au fost destul de scumpi. Au fost buni! Partea proastă la afacerea asta e ca soțioara și mica domnișoară, încă și astăzi se râd de mine și marea mea investiție în chiloți. Nu prea pot comenta prea multe când își cumpără fel de fel de fuste și rochii – deoarece și eu, cândva, am picat într-o ispită similară. :))

-vreo două sau trei lăcățele cu cifru. În multe hosteluri sunt dulapuri dar trebuie să vii cu lacătul tău. Lacătele cele mici sunt îndeajuns iar dacă-s cu cifru e mai bine, deoarece nu trebuie să ai grija cheii.

Chestii de care nu am avut nevoie, dar care trebuie menționate.

-cort. Sunt hoteluri peste tot și nu am vrut să car unul. Chiar dacă mergi cu cortul tot trebuie să platești în multe locuri ca să ai unde să-l ridici într-un loc safe și să ai acces la duș.

-sandale. Mi-am luat sandale la început, dar apoi am scăpat de ele, că le căram degeaba. Mă prăfuiam prea tare în țările deșertice iar în țările în care plouă mult și iarba și noroaiele sunt mari așa că am preferat niște cizme.

-geantă profesionlă pentru aparat foto. Și din asta am avut și am scăpat de ea repede. Devii repede țintă și ești catalogat drept turist. Aparatele foto pot sta într-o geantă obișnuită.

-pormoneu secret pentru bani. Am încercat dar nu m-am putut obișnui cu el pe sub tricou. Până la urmă am mers cu portmoneu obișnuit, ținut în față, buzunar cu fermoar. Nu am avut pe nicăieri probleme.

-chestie din aia profesională anti-ploaie pentru bagaje. Nu e nevoie – sare în ochi bagajul. Se poate folosi o pungă de plastic în caz de urgențe.

-pantaloni scurți. În afară de Africa de Sud, nu prea ai să vezi mulți în pantaloni scurți. Dacă ești în pantaloni scurți e clar că ești turist sau idiot.

-am avut un telefon din ăla Nokia de tip vechi. Ăsta e genul de telefon care îl folosesc și acasă. Nu am grija bateriei, e mic, nu stau cu stres că mi-l fură cineva. Am ținut pe el cartela de acasă..și a mers în toate țările. Ar fi fost bun în caz de ugență. Am mai folosit SMS-urile pentru comunicare.

– un smart phone. Nu am un smart phone si nici nu aveam de gând să investesc în unul. Totuși mi se pare un lucru important pentru travelul din ziua de azi. Cineva mi-a donat un Iphone 4, că oricum îl arunca la gunoi. L-am folosit pentru cartelele locale și am deschis pe el hotspot pentru internet.

-am avut o tableta Ipad Air. În mod normal nu mai e nevoie de ea dacă ai smartphone. Mi-a fost însă de mare folos pentru aplicații, salvat bilete pe ea și guidebooks în format pdf. Mi-e mai ușor să citesc pe tabletă. Totuși pe viitor cred că aș combina astea două și aș alege doar un smartphone.

-un aparat de fotografiat DLSR. Am o rabla de aparat care l-am cumpărat mai demult. Sunt multe aparate mirrorless care fac treaba bună dar deși deja îl aveam pe ăsta, nu l-am mai schimbat. M-ar fi tentat un Sony A6000, dar mi-am zis că încă nu merită investiția. Probabil pe viitor.

-un Gopro Hero Session – model din ăla mai vechi fără lcd. Îmi place goproul, e mic, filmează bine. La accesorii am avut un fel de clip cu care îl puteam pune la hamul de la rucsac pe umăr. Fiind negru, nu se observa ușor. Am mai avut o chestie mică pentru timelapsuri.

-deși mai am si un Gorilla Pod si un microfon Rode – nu le-am luat cu mine. Mi-ar fi părut prea mult de cărat.

-un laptop Asus și un hard disk extern. Am vrut să fac ceva filmări și multe poze și atunci ai nevoie de un laptop pentru a transfera pozele si videourile pentru stocare. E o grijă în plus laptopul, dar mi se pare necesar dacă vreți să faceți mai multe videouri.

Am văzut mulți traveleri care merg doar cu un smartphone. Probabil că va trebui să iau în calcul acest sistem pe viitor.

Electronicele au fost un procent important din bagaj. Nu mai pun că toate au nevoi de încărcătoare.

-un triplu – e foarte necesar. În multe locuri prizele sunt puține. Deci e bine să aveți un triplu pentru că aveți multe prostii de încarcat.

-un adaptor universal. Am avut unul dar apoi am scăpat de el. În toate țările se poate folosi sistemul european. Multe țări au sistemul englezesc. Pentru sistemul englezesc nu-ți trebuie adaptor special, trebuie doar să apeși cu un pix picioroșul de sus, cel pentru împământare și celelate două se vor deschide. Singurile țări prin care am fost, cu un sistem aiurea sunt Botswana si Africa de Sud. E un fel ca sistemul englezesc, doar că piciorușele de jos sunt rotunde și mai depărtate. Totuși în multe locuri aveau și prelungitoare cu intrări europene. În concluzie nu aș căra adaptor de acasă. Se poate lua unul în țara în cauză daca e neapărat necesar.

-Maps.me – e cea mai bună aplicație pentru hărți – pentru mers pe jos sau pentru condus. Hărțile se pot downloada din timp și apoi nu mai este nevoie de conecție la internet. Drumurile lor pentru trekking au fost foarte bune, în multe locuri le-am folosit, unde nu era țipenie de om – doar niște cărărușe și și-au făcut treaba. La această aplicație se mai pot adăuga pinpoints – de exemplu de la www.mzungu.org, unde alți călători dau diferite sfaturi. Uneori se pot dovedi folositoare.

-www.xe.com – convertorul pentru valută e foarte bun.

-ioverlander.com – o aplicație făcută special pentru cei care merg cu mașinile, motocicletele sau caravanele. Informații interesante despre camping grounds, vămi și mecanici. I-am mai folosit uneori când am ales hoteluri.

-ibooks …sau cum îi zice, să poți citi cărți pdf online. Multe se pot copia de la Library Genesis. Ai carte, ai parte.

-booking.com Aplicația e destul de bună pentru a salva rezervările din timp, când este internet și pentru a le arăta la hotel în caz că nu știu ce-i cu tine.

Cam astea sunt cele importante. Restul ca wattzup, skype, facebook și care-or mai fi, se știu!

Singura carte pe care am avut-o cu mine a fost „East and Southern Africa – The Backpacker’s Manual” scrisă de Philip Briggs pentru editura Bradt. Cartea e mai veche dar e printre cele mai bune. Unul din motivele pentru care am comandat-o a fost și datorită faptului că nu am găsit-o online. Am avut multe altele în format pdf, dar de obicei erau pe țară.

Două bloguri cu informații foarte bune au fost canseeitall.com (un irlandez care a mers din Cairo în Cape Town) și bunchofbackpackers.com (o olandeză de origine asiatică a trăvălluit prin zonă)

Dolarul e la putere. Bancnote noi și frumoase de 100 de dolari sunt cele mai căutate. În unele țări rata de schimb e mai bună pentru bancnotele mari. În afară de Sudan, unde nu merg bancomatele (merg dar doar alea locale) în restul țărilor se poate ușor scoate bani și de la bancomat.

Mai sunt și alte idei, dar am să mi le mai aduc aminte pe parcurs. Vreau să mă întorc puțin la problema vizelor și în special viza pentru Africa de Sud. Întâi am încercat să văd dacă este ambasadă în Ciprul grecesc, dar se pare că nu este, hârtiile trebuie trimise la Atena. Așa că le-am scris celor de la Ankara și m-am emailuit cu un nene foarte drăguț care mi-a zis că aș putea lua de la ei, având în vedere faptul că am cetățenia turc-cipriotă.

Am avut nevoie de extras de cont bancar pe ultimele trei luni, dovada cazărilor în Africa de Sud pe toată durata șederii, plus bilet de intrare în Africa de Sud. Treaba a fost bună deoarece am putut cumpăra un bilet de autobuz online din Bulawayo, Zimbabwe. Deși nu vroiam să încep studiul cu Africa de sud, datorită vizei am fost obligat să citesc mai multe despre această țară și să fac cât de cât un itinerar. Au vrut date exacte, plus rezervările și bilete.

Între timp am cumpărat și biletul de mers în Egipt. Zburam din Larnaca pâna la Cairo, cu escala la Atena. Am dat vreo 100 de euro pe biletul ăsta. După ce mi-am pregătit toate hârtiile, când s-a potrivit într-o zi am zburat până la Ankara într-o seara și m-am întors a doua zi pe seară.

Vroiam să trec și pe la ambasada Etiopiei. Ăla de la ambasada Etiopiei imi zisese că nu poate să mă accepte dacă nu am viză de ședere în Turcia în pașaport și mă trimisese la sistemul de vize online. Îl întrebasem dacă aș putea să iau viza de la Ambasada Etiopiei din Khartoum și mi-a zis că trebuie să-i întreb pe ăia. Le-am scris și la ăia, dar nu mi-au răspuns. Găsisem niste bloguri prin care mai mulți europeni luaseră viza etiopiana de acolo, așa că speram că îmi vor dau și mie, fiind în comunitatea europeană.

M-am gândit să mai încerc însă și la Ankara, deoarece auziserăm și de alți români care avuseseră probleme în Sudan – cum a fost de ex. biciclistul. Teoretic etiopienii îți puteau da viza în aceeași zi, pe când Sud Africanii îți țin pașaportul vreo 10 zile.

Ajung la Ankara de cu noapte, stau la hotel iar a doua zi dis de dimineață atac problema. Mă duc întâi la Ambasada Etiopiei, speranța mea fiind că poate, poate rezolv în juma de zi ..sau măcar să știu cum stă treaba. Pe siteul lor scria că se deschide la 8.30. La 8.30 am fost la ei. Abia se mișca unul pe acolo, mi-a zis să vin mai târziu că atunci se deschide. M-am văzut obligat să renunț la Etiopieni și m-am dus la Sud Africani.

Aici ambasadă frumoasă, în stil colonial englezesc. Mă întreabă paznicii dacă am rezervare. Ups ..le zic că nu știam că-mi trebuie rezervare – pe siteul lor nu-mi amintesc să scrie despre așa ceva; dar le spun că m-am emailuit cu un nene și știe despre mine ..și că am venit tocmai din Cipru și poate mă poate lua și fără rezervare …bla bla bla..

A ieșit nenea consul la fereastră..și mi-a cerut pașaportul. Nu știu ce a verificat prin el, dar a văzut (cred) că mai am ceva vize și nu-s chiar neumblat. După vreo 5 minute m-a chemat înăuntru și am început cu hârtiile.

Pusesem și bani în contul lor, cât era costul vizei. Aveam biletul de întors, aveam biletul de autobuz de intrare, aveam rezervări la hoteluri din Pretoria și Cape Town, extras de cont etc. Aveam cam tot. A vrut să-i mai arăt și biletul din Larnaca la Cairo și ceva bilete cum ajung până în Bulawayo. I-am zis să nu fie cu supărare, dar nu am cum să cumpăr bilete pentru tot traseul de acasă. A trebuit să fac o declarație cu ruta și cât stau prin fiecare loc. I-am zis că nu știu ruta din cap, dar să mă lase juma de oră la un internet cafe ceva și o rezolv.

Aveam laptopul cu mine și am găsit o ceainărie care avea și internet. Am făcut un itinerariu cu datele scoase de pe wikitravel. Suna cam așa:

To: SOUTH AFRICAN EMBASSY
Filistin Sokak No: 27 GOP 06700 Ankara Turkey 10 th of October 2018
Letter of Intent

Yours Sincerely,

…

Acuma era clar că nu am să fac eu exact așa, dar nah, regulile sunt reguli. Mi-a acceptat hârtiile și pașaportul și urma să-mi trimită documentele prin curier. Asta se întâmpla pe 10 Octombrie, iar pe 29 Octombrie trebuia să plec.

Între timp cred că mi-a ajuns și rucsacul din America. Cu câteva zile înainte de a pleca i-am mai adăugat un buzunar intern, pentru laptop. Am găsit un cizmar care s-a încumetat să-l facă.

Cam toate erau pregătite, cât de cât, așteptam să-mi vină pașaportul, când am mai avut un eveniment.

Duminicile am un grup de prieteni cu care mergem cu bicicletele. Unul dintre ei îmi împrumutase o bicicletă adusă din Anglia. Frâna pe spate e la cornul din stânga al bicicletei, că așa e sistemul în Anglia. În Duminica de care vorbeam, am luat o bicicletă pe stil continental – desigur că habar nu aveam că la astea, frâna pe spate e pe dreapta. La una din curbe am luat o trântă de mai mare frumusețea de m-am julit la față pe partea dreaptă. Am mers la spital de m-au cusut puțin și m-au curățat. ?

Mai era puțin până la plecare și eu eram umflat la ochi ca un broscoi și cusut. :))

Dacă vă gândiți să faceți acest traseu, câteva dintre lucrurile pe care trebuie să le considerați cu ceva timp înainte. Pentru viza pentru Africa de Sud să aveți cont bancar și ceva mișcare pe el pentru 3 luni. Dacă vă gândiți să faceți vaccinul pentru hepatită B, ăsta are nevoie cam de 6 luni. Pregătiți-vă și rezolvați vaccinul pentru Yellow Fever. Cam atât la capitolul lucrurilor „mai din timp„. Restul se pot rezolva și mai din aproape. La fel – viza pentru Etiopia, dacă insistați să mergeți overland, trebuie aranjată din timp.

Egipt.

Nu am stat în Cairo deoarece îl văzusem într-o călătorie anterioară. M-am grăbit spre Aswan, deoarece vroiam să rezolv cu viza sudaneză. Aswanul e mult mai liniștit decît Cairo. Aș spune că e capitala plimbărilor cu feluca. Am vizitat Mormintele Nobililor, Insula Elefantină cu Nilometrul sși satul nubian, Muzeul Nubian, Obeliscul Neterminat și Cimitirul cu mormintele fatimice. Îmi voi aminti cu plăcere plimbările de-a lungul Nilului și prin souq.

După ce am lăasat pasaportul m-am întors în Luxor, făcut jumătate de zi malul de est cu Templul Luxor și Templul din Karnak. O zi întreagă am petrecut pe Malul de Vest unde am închiriat o bicicletă. Valea Regilor, Coloșii lui Memnon, Templul lui Hatshepsut, Mormintele Nobililor, Templul lui Seti I, Medinet Habu (Templul lui Ramses III).

Nu ratați Medinet Habu, pe lângă cele de top.

M-am întors în Aswan, dar pașaportul mi-a ieșit prea târziu pentru a prinde feribotul. Speram să văd Abu Simbel de pe Nil. Am luat autobuz.

Am trecut Nilul pe lângă Abu Simbel, cu o barjă, dar am văzut templul doar de la spate.

Sudan

Things are getting serious.

Am stat o zi în Wadi Halfa pentru a-mi rezolva cu înregisrarea la poliție și cumpărarea de cartele. O lume foarte diferită față de Egipt. Oamenii nu se mai uită la tine decât pe furiș și au dispărut claxoanele. Luat microbuze spre Karima, deoarece vroiam să văd piramidele Meroe. Îmi făcusem un prieten pe autobuz și m-a invitat la nunta lui în Khartoum.

În Karima am stat la o bombă de lokanda, la Al Nasr. O experiență în sine. Am urcat pe Jebel Barkel și am văzut plantațiile de curmali și Nilul străbâtând deșertul. Un frumos apus de soare. Am văzut și o serie de piramide în stil Meroe și mi-am zis că acuma piramide am văzut, nunți nu se știe când mai prind. Am decis să merg la nunta din Khartoum. A doua zi dimineața eram din nou pe autobuz.

Khartoum. Am fost la nuntă. Frumos, doamnele foarte aranjate. Mirele și mireasa își fac tatuaje cu henna. Se dansează dar segregat. :)

Khartoumul e un oraș foarte întins. Există o aplicație numită Tirhal, e un fel de uber sudanez. Merge ca pe roate. Am vizitat Muzeul National din Sudan - frumoase icoane salvate de polonezi, câteva temple egiptene, Muzeul Ethnologic - aranjat de britanici cu stilul de viață al diferitelor triburi. Muzeul de Științe Naturale - din nou, pe stil vechi făcut de britanici.

Am mai fost pe Insula Tuti și am văzut confluența Nilurilor. Sat nubian.

În Ombdurman, am asistat la diferite dansuri ale dervișilor și am vizitat Casa lui Khalifa. Era în renovări dar am șpăguit militarii și pe la 12 noaptea vizitam muzee... :)

Mi-au refuzat viza de intrare în Etiopia așa că am luat online. Am luat zbor cu Badr Airlines. Aeroportul din Khartoum e în centrul orașului.

Etiopia

Addis Ababa.

Tramvai suspendat făcut de chinezi, dar vine târziu și e foarte aglomerat. Într-o noapte nu am putut să ies și m-am întors două stații pe jos. Am vizitat universitatea și palatul lui Sellasie. Am dat din nou de bere și haleală interesantă.

Vroiam să merg la Gondar, dar am schimbat la autobuze deoarece se bătuseră de câteva luni și ăia din Tigray nu mergeau în regiunea aia. Am mers la Mekkele. Am trecut prin regiunea Afar, am văzut somalezi înarmați cu kalashnikofuri și în sarong. Vulcani, deșert și lacuri sărate. Au început să apară norii și maimuțele.

Din Mekele am mers și am vizitat mănăstirile din Tigray. Am luat un diacon cu motocicleta. Abuna Yamata Gug, e printre cele mai renumite. Am urcat fără coardă.

Întors în Mekelle am luat-o înspre Lalibela. Dormit o noapte pe traseu. Am venit cu un jeep care se întorcea din Depresiunea Danakil.

Mi-a luat doua zile să ajung la Lalibela. Vizitat bisericile săpate în stâncă.

Apoi am fost la Bahir Dar, așa am găsit autobuze. Am fost la Cascada Nilului Albastru și am văzut bisericile ortodoxe de pe Lacul Tana. Următoare stație a fost Gondar cu castelul medieval.

Am fost și am făcut trekking în Munții Siemen, doar eu cu paznicul. Am slăbit câteva kile pe munții ăia. Am văzut maimuțele gelata, lupul etiopian, șacali și alte animale.

M-am întors la Addis. Înspre Kenya, se închisese granița. Ceva bătăi între Omoro și Somalezi. Am găsit bilet ieftin spre Uganda.

Uganda

Entebbe, pe malul Lacului Victoria. Frumosă gradina zoologică și cea botanică. Oraș în stil colonial, mulți soldați ONU. Mi-am cumpărat cizme de cauciuc că au început ploile.

Kampala, am stat într-un slum în Katwe. Sudul Kampalei e foarte sărac, nordul e cu bogătați cu ziduri mari și terenuri de golf. Temple indiene, aglomerație și cea mai nebună stație de autobuze.

Am plecat spre Fort Portal. Am văzut Crater Lakes și am închiriat bicicletă de am mers până la Great Rift Valley. Începusem să mă atașez de Rift, deoarece îl văzusem în Iordania și Etiopia. Mi-a plăcut Fort Portal cu plantațiile lui de ceai și bananieri. Uganda e făcută pentru solo travelers - I love Boda Boda. :)

Plecat spre Queen Elizabeth Park. Întâlnirea cu primul elefant. Văzut din autobuz. Făcut crăciunul cu noii mei prieteni și am mers la biserică. Tradiții catolice amestecate cu tradiții tribale.

Anul nou m-a prins în Masaka, unde l-am cunoscut pe Uncle Joe... Să trăiască!

Tanzania

Am trecut granița prin partea de vest. Mi-a luat o zi să ajung până la Mwanza. Bolovani mari răspândiți peste tot. Primii masai, cu sabie la cingătoare.

Traversat Tanzania. Mulți Baobabi și câmpuri agricole.

Ajuns în Dar el Salaam. A fost sub nemți. Biserici luterane. Mers în Zanzibar. M-au durut ochii de la plajele albe și nu-mi place să port ochelari.

Luat trenul Tazara spre Zambia. A fost cu întârzieri, am fost vreo trei zile pe tren.

Zambia

Kampiri Moshi și apoi Lusaka. A început să fie mai luxosă treaba. Am prins un An nou Chinezesc, cu mari petreceri de chinezi la un mall. A reînceput comercialismul.

Autobuz spre Livingstone. Văzut Victoria Falls. Traversat podul spre Zimbabwe și înapoi. Prin Zimbabwe se răsculaseră, așa că am luat-o prin Botswana.

Botswana

Bogați și cu multă sălbăticie. Am stat în Kasane. Trebuie să ai grijă când ieși în drum să nu te pape animalele. Hobbyul localnicilor pare să fie shoppingul în mallurile sud africane. Vizitat Parcul Chobe, cu masșină de safari și cu barca. Mi-am făcut un prieten care își făcea hotel nou.

Plecat spre Maun. Făcut Okavango Delta. Safari pe jos. Animale cât cuprinde, un polonez și un francez nebun.

Gabarone.

Blocuri multe, dar ăia cu cravate ies să mănănce la gherete. Ce fac diamantele din oameni.

Africa de Sud.

Johannesburg is Black. Pretoria was white, but now is black. Union State Buildings, oraș. Încep să mă reobișnuiesc cu burgeri. :)

Închiriat mașină. Mers în Kruger și munți. Canioane și cascade. Kruger e probabil printre cele mai bune parcuri naționale pentru safari pe cont propriu.

Luat niște amici, pornit spre sud. Văzut Munții Scorpiei și trecut prin Zulu Land. Ferme imense de albi și întâlniri surprize cu girafe. Rinoceri am văzut de la un pișoar la o benzinărie. Temple chinezești.

Addo Elephant Park. Sunt mai roșii la culoare și în trecut le plăceau portocalele. Am dat de ocean. E destul de obraznic. Valurile vin cum vor ele.

Trecut pe la fermele de struți, și ajuns la Cape Agulhas.

Cape Town. Urcat pe jos la Table Mountain, văzut pisică sălbatică la vânătoare. Insula lui Nelson. Oraș. Shopping pentru acasă. Exit. Game Over.

---

VIZUALIZĂRI: 1290 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI