Grecia verde – partea 2. Lefkada - Meteora

TIPĂREȘTE

Pentru că nu ne palce să ne terminăm brusc concediul, am alocat încă 3 zile drumului de întoarcere din Lefkada spre Constanța. Pentru că prietenii cu care eram nu văzuseră Meteora am decis ca o primă oprire să o facem (2 nopți) să o facem la Kalampaka.

Si pentru a diminua senzația inevitabilă de sfârșit de concediu am preferat să nu ajungem la Kalampaka pe drumul cel mai rapid, adică pe autostrada A2 ci să o luăm peste și printre munții de la sud de Egnatia Odos care țin tot de munții Pindului. Ca urmare traseul parcurs a fost: Lefkada – Amfilochia – Arta – Peta – Paleokatouno (DN nr. 30) – Paleochori – Stournareika – Pili – Trikala – Kalampaka (270 km). Un parcurs de 270 km nu este unul foarte lung, dar în acest caz s-a dovedit a fi la limita timpului disponibil (zi lumină).

Din Lefkada și până la Arta șoseaua „dă roată” golfului Amvrakikos care deși nu pare este un luciu de mare și nu un lac. Nu am văzut nave maritime dar am văzut semnalizare pentru navigația maritimă și vreo două terminale pentru produse chimice și petroliere rafinate. Probabil că totuși în golf mai intră nave maritime de dimensiuni mici și medii, aceasta fiind probabil și rațiunea săpării tunelului rutier de la Preveza (nebocarea navigației la intrarea în golf).

Până la Arta drumul este destul de circulat, cu o lățime normală de drum în zonă de șes cu ceva deal. Peisajul nu este deosebit dar sunt câteva locuri din care golful se vede frumos. Orășelul Amfiloghia are o faleză frumușică cu taverne și cafenele și merită să vă opriți pentru un frappe. După Amfilochia și până pe la Melates peisajul cam lasă de dorit. In schimb de la Melates încolo și până la Pili o să vă tot săturați de munte!!!

Va urma o înșiruire nesfârșită de curbe strânse, pante destul de abrupte, kilometri întregi de versanți de pe care cad în mod frecvent pietre pe șosea și care probabil că se „mătură” o dată la 3-4 zile. Din fericire pietrele pe care le-am văzut și ocolit pe șosea erau destul de mărunte (pâna la dimensiunea unei mingi de fotbal) dar destul de colțuroase ca să-ți poată crea probleme la cauciucuri.

Pe drum veți întâlni și câteva tuneluri dintre care două foarte lungi, veți trece prin 2-3 localități de munte pitorești și cu viluțe frumușele pe care le-am bănuit a fi case de vacanță. Uneori va trebui să opriți ca se lăsați să treacă turme de oi sau capre și chiar mici cirezi de vaci. Există chiar și un mare baraj de arocamente (gen Siriu) dar nu am văzut lacul de acumulare și ca urmare nu știu dacă barajul era terminat (cu toate că nu se lucra la el) sau fisurat.

Ne-am oprit pentru o cafea la Vourgareli (~ 750-800 m altitudine), tavernele de acolo având o vedere frumoasă asupra văii care se află sub această localitate.

După Vourgareli încep porțiunile de șosea expuse pe kilometri întregi căderilor de pietre de pe versanții aflați de regulă pe partea din stânga a șoselei (conform sensului nostru de mers). Drumul se menține constant pe la 750-800 m altitudine dar după Mesocora ajunge să urce până la aproape 1000 m altitudine. Urmează o porțiune ceva mai domoală a drumului după care după Vathirrevma începem să urcăm iar până spre 1200 m. Drumul vechi urca și mai sus dar a fost dat în folosință (relativ recent) un tunel de 1,5 km lungime care trece pe sub munte și ne scoate pe partea cealaltă către Stournareika. La ieșirea din această localite urmează vreo 8 serpentine largi care ne ajută să pierdem rapid altitudine, ajungând jos în vale la 550 m altitudine.

In continuare drumul urmează până la Pili cursul unui râu, dar în buna tradiție a constructorilor greci, șoseaua urcă când pe un versant când pe celălalt al râului, evident cu o altă pleiadă de curbe înguste, pînă când ajungem în sfârșit la Pili.

Toată zona este acoperită cu păduri dese de foioase și pe tot parcursul nu am văzut decât un singur gater unde se prelucra cherestea, ceea ce înseamnă că nu prea se fac exploatări forestiere în Grecia.

Drumul prin munte este pustiu. Nu cred că am întâlnit mai mult de 6-8 mașini în mișcare pe o distanță de peste 150 km. Când am traversat munții am avut o vreme noroasă și chiar a plouat vreo două ore, ceea ce a făcut ca temperatura în zona cea mai înaltă să scadă la +18C (față de +28-29C cât era la Arta). Pentru că nu puteai să mergi cu mai mult de 40-65 km/h la care se adaogă popasurile pentru fotografii în locurile cele mai spectaculoase, parcursul de la Arta până la Pili (132 km) l-am făcut în circa 4 ore.

O altă ciudățenie a locului este că după Pili se intră într-o zonă absolut plată (Trikala – Kalampaka) menită parcă să te facă să uiți de drumul întortocheat și munții pe care i-ai lăsat la doar câțiva km mai în spate.

Este posibil ca în week-end zona montană să fie mai aglomerată și de asemenea cred că pentru iarnă există și stațiuni cu infrastructură pentru ski situate și mai sus dar cu accesul principal tot din DN 30. Un trafic mai mare de mașini va face parcursul și mai lent pentru că nu ai vizibilitate și loc să depășești în siguranță, ceea ce înseamnă că vei merge kilometri buni în urma mașinii din față.

Noi am plecat din Nikiana la 11.30 și am ajuns la Kalampaka la 18.30.

Recomand acest drum tuturor celor care din Lefkada vor să treacă pe la Meteora și nu vor să se grăbească. Dacă aveți însă în mașină pasageri cu rău de mașină sfatul meu e să renunțați pentru că o să-i chinuiți ore întregi și în mod cert le va fi mult mai bine pe A2. Dacă preferați să mergeți cu 100-130 Km/h în loc de 30-50 km/h și detestați senzația de teamă că s-ar putea ca o piatră să cadă și să vă zgârie mașina atunci mergeți tot pe A2.

Preferabil să faceți plinul înainte de a trece de Arta și mai ales să nu vă prindă noaptea înainte de a ajunge la Pili.

Am condus cam tot drumul și ca urmare nu am făcut prea multe poze. Cine a putut să facă poze le-a făcut cu telefonul mobil și majoritatea din mersul mașinii, deci nu au ieșit prea grozave.

*** Urmeaza "Snorkeling & Boat rental in Lefkada"

---

VIZUALIZĂRI: 2601 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI