GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
1480 de trepte pentru a ajunge la Cetatea poienari
Zi călduroasă de august, căutăm răcoarea şi ne hotărâm să mergem la munte. Locul ales fiind „monstrul” care taie munţii Făgăraş, făcând legătura dintre Muntenia şi Ardeal, Transfăgăraşan.
Am pornit la drum din Râmnicu Vâlcea spre Curtea de Argeş, după ce am părăsit DN7 drumul a devenit tot mai prost, culminând cu o porţiune unde asfaltul s-a surpat, iar circulaţia a fost deviată. Am ajuns în Curtea de Argeş, am trecut pe lângă Mănăstirea din localitate, creaţie a Meşterului Manole, în pereţii căreia a fost zidită Ana. Nu am oprit la mănăstire ci am continuat pe malul şerpuit al Argeşului încă aproximativ 25 kiloemtri (drumul are multe gropi) şi am ajuns în parcarea de la poalele muntelui Cetate. Aici am oprit. Parcarea are următoarele coordonate GPS: N – 45.349590 şi E – 24.6323085.
Din parcare, sus pe muntele Cetate se văd ruinele unei cetăţi, este vorba despre Cetatea Poienari, cetate care a fost sursă de inspiraţie pentru Jules Verne pentru romanul Castelul din Carpaţi. La poalele muntelui sunt mai multe tarabe la care se găsesc suveniruri şi obiecte de artizanat.
Am trecut de acestea şi ne-am apropiat de un panou, care ne informa că dacă dorim să ajungem la cetate trebuie să urcăm 1480 de trepte. Dar înainte de a urca treptele, ne tragem puţin sufletul şi vă povestesc pe scurt istoria cetăţii.
Situată pe malul râului Argeş, Cetatea poienari a fost construită de către Negru Vodă în secolul XIV, fiind folosită ca şi punct de observaţie şi de apărare. Cetatea este menţionată documentar pentru prima dată în anul 1453 într-un document prin care regele Ladislau al IV-lea cere localnicilor să execute lucrări de renovare a fortăreţei pentru a putea fi pregătită pentru eventualele atacuri ale turcilor.
Cetatea a fost construită în două etape. În prima etapă pe vremea lui Negru Vodă a fost construit doar un turn dreptunghiular din piatră cu trei nivele. Accesul în turn se făcea cu ajutorul unor scări mobile. În a doua etapă s-au construit zidurile cu cinci turnuri semicirculare din piatră, iar la interior au fost dublate cu cărămidă la părţile superioare, grosimea lor fiind de 2-3 metri. Patru dintre aceste turnuri aveau formă rotundă iar al V-lea avea forma unei prisme.
Datorită poziţiei şi amplasamentului ei, cetatea, era greu de observat fiind un loc de refugiu pentru domnitori.
Dacă ne-am tras sufletul putem începe urcuşul spre cetate. Astăzi cetatea este uşor de cucerit pentru că cineva s-a gândit că o să vină vremea când oamenii devin mai plinuţi, fac mai puţină mişcare, şi atunci a construit 1480 de trepte din beton securizate cu balustrăzi, care şerpuiesc pe muchia muntelui până la cetate. Am pornit la drum, nu trebuie echipament special pentru această ascensiune. Totuşi a trebuit să facem mai multe pauze pentru a admira peisajul (pentru odihnă, dăcă e să spun adevărul). Cu bateriile încărcate şi cu încurajările scrise pe panouri „aţi urcat xxx trepte mai aveţi diferenţa”, am juns la poarta cetăţii. Nu am numărat dacă sunt 1480 de trepte dar îi cred pe cuvânt pe cei care un scris că atâtea sunt.
La intrarea în cetate am plătit taxa de 5 lei/persoană adultă. Cetatea este situată pe un mic platou şi este separată de culmea muntelui print-o prăpastie. Altitudinea la care este construită cetatea este de 850 metri. De aici peisajul este incredibil, se văd Cheile Argeşului, culmile Făgăraşului şi chiar barajul Vidraru. Înainte de a pătrunde între zidurile cetăţii am văzut că Vlad Ţepeş este printre noi deoarece se pot observa doi tâlhari traşi recent în ţeapă.
Intrarea în cetate se face prin latura de vest, aici aflându-se singura poartă de acces în cetate. În zidul porţii se mai obsevă urmele unde era prinsă puntea mobilă. Cetatea astăzi este o ruină fiind distrusă în anul 1462 în urma unui asediu al otomanilor, apoi un cutremur din anul 1915 a fost decisiv în distrugerea cetăţii. În urma cutremurui s-a prăbuşit aproape în totalitate zidul de nord din el rămânând doar fragmente. Cea mai lungă latură a cetăţii este cea din partea de sud care are o lungime de 72 de metri. Zidul este construit din piatră în partea inferioară şi din cărămidă în cea superioară. Pe lungimea zidului se află trei bastioane exterioare care au un plan semicircular.
Pe tot parcursul vizitei in interiorul cetăţii ne-am putut plimba liberi pe unde am dorit, neexistând oprelişti. Prin cetate se mai observă forme ale unor încăperi care deserveau locuitorii cetăţii.
Legat de cetate şi Vlad Ţepeş există mai multe legende. Una dintre ele este legată de construcţia cetăţii şi zice: boierii din Târgovişte, speriaţi de asprimea domnitorului Vlad Ţepeş care trăgea în ţeapă tâlharii, leneşii şi trădătorii, s-au adunat în taină şi au pus la cale pieirea domnitorului, uneltind să-l prindă viu în cursă şi să-l predea sultanului. Ţepeş a aflat de planurile acestora le-a pregătit o cursă. În ziua de Paşte, când boierii se aflau la biserică, oamenii domnitorului i-au capturat şi i-au dus pe jos de la Târgovişte până în Curtea de Argeş, apoi pe Argeş în sus până la Cheile Argeşului unde îi aştepta Ţepeş care ridicând buzduganul spre munte le poruncii „ Boieri şi cuconi, jupânese şi jupâniţe, voi care mi-aţi urzit moartea în iatacurile voastre priviţi cuibul acela de vulturi, colo sus, să răsară până-n duminica Tomii cel necredincioas o cetate de zid, să stea soarele pe fruntea ei”. Mulţi dintre boieri au murit în timpul lucrărilor iar cei care au dus la bun sfărşit lucrarea au fost iertaţi de către Ţepeş.
O altă legendă este legată de asediarea cetăţii din 1462, atunci Vlad Ţepeş a fugit ca să nu fie prins de către turci, a ajuns la casa a şapte fraţi care erau fierari. Aceştia au dat jos potcoavele cailor şi le-au montat invers, ducândui în eroare pe urmăritorii domnitorului, astfel încăt acesta a scăpat, drept mulţumire Vlad Ţepeş le-a dăruit şapte munţi din zonă.
După ce am umblat vreo oră prin cetate am coborăt la maşină, am cumpărat ceva de la chioşcurile ambulante şi am pornit spre Barajul Vidraru care se află la 4 kilometri de cetate, am admirat peisajele, omul electricitate şi luciul apei din spatele barajului. Am pornit mai departe croşetând pe marginea lacului Vidrau. Am ajuns la Bâlea Lac. Aici am oprit iaraşi, am cumpărat ceva de mâncare de la tarabele bin zonă, ne-am aşezat pe iarbă ân faţa lacului admirând priveliştea. Am pornit mai departe, am oprit şi la Bâlea Cascadă, apoi am pornit spre Sibiu iar de aici acasă la Vâlcea.
A fost o ieşire plăcută iar dacă până acum nu aţi vizitat această cetate vă invit să o treceţi pe lista dumneavoastră pentru anul viitor.
Vă doresc concedii plăcute.
Trimis de zlatna in 14.11.16 23:52:44
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în TRANSFĂGĂRAȘAN.
5 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (zlatna); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- sait oficial al acestei destinații:
- Coordonate GPS: 45.34966400 N, 24.63265250 E - CONFIRMATE
ECOURI la acest articol
5 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@zlatna: Iar ai ajuns într-o zonă deosebită și dragă mie!
Am fost acolo de multe ori, și atunci când zona nu era cine știe ce amenajată, cu trepte de lemn, cu balustrada ruptă din loc în loc, cu mers și pe scurtături prin pădure.
Acum este bine și se urcă tot multe scări dar mai lent, fiind amenajate bine. Efortul este încununat de frumoase priveliști asupra zonei Vidraru și nu numai.
Mulțumesc că mi-ai adus aminte de această zonă deosebită!
@zlatna: Da, frumoase locuri și foarte dragi mie! Am fost acolo ultima oară anul trecut, vara, când am făcut și o vizită la Curtea de Argeș și în împrejurimi. Urcușul celor 1480 de trepte este fără îndoială anevoios, dar - cu pauze - se poate face de orice om relativ sănătos.
Dacă-mi permiți - și aș vrea să nu te superi pentru îndrăzneala mea - aș sugera să nu mai atașezi poze mutilate. Știu că ești un membru cu state vechi pe AFA, iar atunci când călătorești undeva, te gândești probabil că - odată ajuns acasă - vei povesti și altora ceea ce ai văzut tu pe acolo pe unde ai fost. Nu poți face câteva fotografii în care să nu apară persoanele ce nu vor să li se arate chipul pe internet? Privește și tu ce stafie cu adidași - P04 - urcă treptele spre Cetatea Poienari! Dar de P13 ce spui? În P12 și P14 mie mi se pare că cineva a vărsat oala cu paste făinoase tocmai fierte ce urmează a fi asezonate cu sosul dorit.
Te rog, nu te supăra pentru cele ce am scris aici! Doar meditează!
@mprofeanu: Va multumesc pentru vizita si vot.
Ma bucur ca v-am starnit amintiri placute cu acest articol. Prima data am vazut cetatea in 2003. Eram "proaspat" veniti in Rm. Vl. 10 colegi de facultate. Mergeam in fiecare weekend intr-un loc ca sa descoperim zona. Am hotarat sa vedem barajul Vidraru, am plecat cu autobuzul din Valcea la Curtea de Ag. Dupa ce am vizitat manastirea, ne-am interesat daca este autobuz spre baraj. Nu exista asa ceva. Atunci am vorbit cu doi taximetristi care au fost de acord sa ne duca pana la baraj. Am pornit spre baraj si atunci soferul din masina noastra ne-a aratat cetatea si am zis ca trebuie sa o vizitam.
Toate cele bune.
@iulianic: Va multumesc pentru vizita si vot.
Pe dv. nu ma pot supara niciodata. Sunteti persoana care m-a incurajat cel mai mult de cand scriu pe acest site.
Sunt mai "vechi" pe site dar serios scriu doar din octombrie 2015. Pana atunci intram rar pe site si scriam si mai rar. La cetate am fost la inceputul lunii august, cu mai multe persoane. Atunci pozele nu le-am facut pentru AFA ci pentru noi, iar persoanele care apar in poze nu mi-au dat acceptul sa apara pe site.
Dupa ce am aflat ce inseamna AFA, fac tot timpul separat poze pentru AFA si pentru noi. Si cum ati zis si dv. intr-un articol cand ajungem obositi in camera de hotel facem prima data poze ca sa apara camera asa cum am primit-o.
Observatile dv. sunt constructive, tin cont de ele si nu o sa mai fac aceasta greseala.
Toate cele bune.
@zlatna: Mă bucur că vorbele mele nu te-au supărat.
În cazul acesta vreau să-ți spun că eu - peste tot pe unde merg - fac trei categorii de poze. Bineînțeles, abia la final aceste poze sunt separate. În aparat sunt alandala. În prima categorie sunt pozele pentru site (tare mă străduiesc să nu prind persoane în prim plan), a doua include pozele cu mine și cu cei dragi (foarte rar atașez articolului și poze cu mine) și a treia categorie - una foarte importantă pentru mine - este ceea ce eu numesc "memoria mea auxiliară". Este vorba de panouri informative, scheme, nume de străzi și orice fel de informație pe care aș reține-o mai greu, dar care îmi va fi de folos în viitor la scrierea articolului.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jun.2021 Poienari — scris în 06.11.21 de Mioritik din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jul.2020 Cetatea Poenari, „cuibul de vulture” al lui Vlad Țepeș — scris în 13.07.20 de mprofeanu din PITEşTI - RECOMANDĂ
- Aug.2018 Program de functionare — scris în 13.08.18 de siln din BRAșOV - nu recomandă
- Aug.2017 De la Mărășești la Mărășești ocolind 1200 de km (7): Transfăgărășan. Cetatea Poenari — scris în 21.09.17 de Yersinia Pestis din MăRăşEşTI [VN] - RECOMANDĂ
- Jul.2015 Cetatea Poienari - Cota 1480 de trepte — scris în 28.11.15 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2015 Urcând în „Cuibul de vulturi al vitejilor de demult” - Cetatea Poenari — scris în 16.07.15 de irinad din TâRGOVIșTE - RECOMANDĂ
- Jul.2012 Cetatea Poenari — scris în 18.11.12 de diana09 din BăICULEşTI [AG] - RECOMANDĂ