Masada - un vis împlinit!

TIPĂREȘTE

Acum doi ani am făcut o excursie pe cont propriu în Israel, vezi impresii, am vrut să ajung și în nord, renunțând să mai vizitez Masada. În ianuarie am văzut o ofertă spre Eilat de nerefuzat, 325 lei (66 euro) pentru două persoane și documentându-mă pe site-ul nostru, l-am citit pe @Aditzul, am văzut că pot să-mi îndeplinesc visul.

Astfel pe 11 februarie plecam pentru patru nopți la Eilat. A doua zi urmam să vizităm Masada cu autobuzul 444 ce merge la Jerusalem, 68 NIS (17,5 euro) de persoană dus - întors, biletele le-am luat de la caseria de bilete ale Stației Centrale. Prima cursă pleca la ora 7, noi am ajuns în stație cu o oră înainte și am găsit bilete, în jurul orei 6:40 s-a afișat pe panou că nu mai sunt bilete. Pentru simulări ore, preț și rute autobuze recomand site-ul bus.co.il/otobusimmvc, dar, atenție, unele date nu sunt actualizate.

Autobuzul a fost plin, drumul a durat 3 ore și a mers pe lângă Timna Park, Yotvata Park, chibuțul Ktura, chibuțul Neot Semadar, prin zona aridă a Podișului Negev, din loc în loc am văzut mari sere, zone cultivate cu palmieri, ajungând spre sfârșit și la Marea Moartă.

Autobuzul oprește vizavi de marea parcare din partea estică a colinei și a trebuit să mai mergem pe jos până la Complexul Centrului de Informare Turistică pentru a lua bilete și a vizita zona care este destul de mare. Am plătit 59 NIS de persoană pentru intrare în site și un drum cu telecabina, orar de vizitare, iarna 8 – 16, am primit fiecare câte o hartă. Am vrut să urc pe Calea Șarpelui, să ajung acolo sus pe jos. Intrarea este bine marcată, se află în partea opusă restaurantului, aproape de pilonul telecabinei.

Nu voi povesti despre Masada, simbolul luptei pentru libertate a poporului evreu, despre cât de greu a fost cucerită Cetatea de către romani, a povestit atât de bine @CarmenIon, mă voi axa mai mult pe informații turistice și ce am văzut eu acolo.

În jurul orei 10:30 plecam pe Calea Șarpelui; la început se merge pe o alee destul de lată ce duce spre Wadi Masada, circa 300 metri, și apoi începe urcarea, mai domol, sunt trepte de piatră sau potecă în pantă…. Drumul ce urcă pe sub telecabină, devine din ce în ce mai abrupt, sinuos, curbe ac de păr, cu trepte, priveliștile sunt deosebite, marea, deșertul și, în față, partea de sus a colinei spre care înaintam. Sunt balustrade în partea de sus, poteca este bună, nu sunt probleme, vremea a ținut cu noi, erau în jur de 24 grade, urcând simțeam cum căldura îmi dezmorțea oasele și îmi pătrundea în piele. Am urcat în ritmul nostru și după circa o oră eram sus la poarta de fier ce se închide și deschide o dată cu situl. De aici se poate merge la dreapta la platforma telecabinei sau așa cum am procedat și noi, puțin spre stânga la vizitarea colinei, intrând prin Poarta Șarpelui.

Atenție! Aici nu ne-a întrebat nimeni de bilete, dacă veți coborî tot pe același drum puteți să nu luați bilete și veți vedea Masada gratuit. Noi am coborât cu telecabina, unde ne-au controlat de bilete, eram după prima noapte în care dormisem 5 ore, coborârea se face mult mai ușor și mai repede decât urcarea….

Am ajuns pe marea colină, am pozat Steagul Evreiesc, de a cărui poveste mi-am amintit. La Primul Congres al Organizației Mondiale Sioniste din anul 1897 de la Basel, organizatorii și-au dat seama că nu au încă un drapel. Unul din ei, care avea să devină mai târziu Președintele Organizației, s-a gândit la ”Talith”, șalul de rugăciune, șalul alb cu două dungi albastre cu care evreii se învelesc atunci când se roagă, și a comandat un astfel de șal cu Steaua lui David pictată, tot cu albastru, între cele două dungi. O poveste simplă, pentru un drapel național simplu.

Am pozat și macheta Masadei, sunt multe astfel de machete cu explicații detaliate a ceea ce reprezintă ele, mergând apoi pe ruta stabilită pe hartă am văzut principalele componente ale anticei fortărețe.

Am luat-o la dreapta, spre Reședința Comandantului, frumos amenajată, cu coloane și interioare pictate, am intrat într-o mică piațetă, în stânga ei era Biroul Comandantului, în același stil. De aici am intrat pe o alee mai lată pe lângă Complexul cu Magazine spre Palatul de Nord. În drumul nostru am trecut de Baia Romană aflată în partea stângă și am urcat la Platforma de Sus a Palatului de Nord, zonă frumoasă cu coloane și cu podea de mozaic cu motive populare în artă evreiască din perioada lui Irod. Am ajuns și la Punctul de Belvedere de unde am admirat și celelalte două terase ale Palatului de Nord, erau doi turiști acolo jos… dar și Zidurile de Vest și drumul de pe partea vestică a colinei, vederi deosebite asupra rampelor romane și asupra deșertului iudean.

Am revenit și am vizitat Baia Romană cu sala rece dar și cu cea caldă, cu zidurile frumos pictate în interior, cu micile coloane prin care circula aerul cald, mi-am adus aminte de Garni și Armenia. De aici am mers spre zidul de vest pentru a coborî la Terasa din Mijloc și Terasa de Jos. Sunt platforme și trepte din metal și lemn, se coboară destul de mult, terasa din mijloc nu se vizitează și am ajuns în partea de jos. Mi-a plăcut cum se vede stânca și palatul lui Irod, mi-a plăcut ornamentația Terasei de Jos, frumos pictată și bineînțeles cu coloane, de neratat!

Următoarea oprire a fost în mica piațetă din care se urcă pe acoperișul Băii Romane pentru a poza complexul de magazine, după care am văzut Cisterna și am coborât la Punctul de Belvedere al Palatului de Nord unde am văzut Macheta Sistemului da Apă folosit la Masada dar și conductele de apă din zilele noastre; frumoase priveliști și de aici, spre partea de vest a colinei, spre vechile tabere romane…. Am revenit în mica piațetă, am mai mers puțin urcând la Turnul de Pază pentru a vedea de sus întreg platoul, poze frumoase cu Baia Romană, Zidul de Vest, Complexul Administrativ, Complexul de Magazine, Cazarma unde era garnizoana din timpul lui Irod, nu erau mulți turiști acolo, de neratat!

Am revenit și ne-am plimbat de-a lungul Zidului de Vest, am văzut apoi Sinagoga și cele două Turnuri ale Porumbeilor, surse de hrană și îngrășăminte, după care am ajuns la Poarta de Vest Bizantină și la Turnul Tăbăcarilor de unde se coboară pe jos pe partea vestică a Masadei pe Poteca Rampei și de aici în parcarea și drumul ce duce la Arad, nu Aradul nostru!

Am vizitat apoi Palatul de Vest, cu frumoase coloane dar și mai frumoase mozaicuri, se urcă la etaj pentru a le vedea de sus, mi-au plăcut mult, de neratat! Am plecat apoi spre partea de est a colinei, trecând pe lângă Piscina Publică, foarte mare și în trepte, pe lângă un columbariu rotund, ajungând la Turnul de deasupra Baii Rituale Evreiești de unde am admirat canionul Wadi Nahal Metsada, munții Moab și iar Marea Moartă; mergeți până acolo, sunt poze deosebite! Nu am mai mers și până la Fortăreața de Sud, merita efortul pentru priveliștile asupra taberelor romane și asupra zidurilor, dar timpul, veșnica problemă….

Ne-am reîntors, am pozat în trecere cele două Mici Palate și ne-am oprit la Biserica Bizantină, ultimul nostru popas, …, deosebită, cu zidurile sale ornate cu decorațiuni din piatră și cioburi de teracotă încorporate în tencuială, cu podeaua din mozaic colorat.

Am revenit la intrare la Poarta Șarpelui și la un mic magazin de unde am cumpărat un magnet cu 12 NIS, sunt prețuri decente față de magazinul de jos unde prin comparație același magnet costa 25 NIS, nu stați în cumpănă ca mine și de aici cumpărați o mică amintire. A fost simplu apoi totul, am ajuns la platformă și la telecabină, era ora 14, ne plimbam pe platou de 2 ore și jumătate și am coborât cu ea,..., în jurul orei 15 eram deja în stația de autobuz pentru că pe la 15:20 trebuia să ne întoarcem la Eilat. Am pus timpii de vizitare pentru a avea câteva repere și pentru a vă face programul cât mai accesibil.

Off! Masada mi-a plăcut mult și acum când povestesc îmi aduc aminte senzațiile trăite, priveliștile descoperite, sunt unice, …, Marea Moartă, stânca de neclintit și de necucerit, poteca ce duce acolo! Mergeți și nu veți regreta!

---

VIZUALIZĂRI: 1645 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI