Castelele Bavariei - Neuschwanstein si Hohenschwangau

TIPĂREȘTE

Daca te afli in Germania, de la München, pe A95 sau de la Memmingen, pe A7, este simplu sa ajungi la Hohenschwangau.

Venind din Austria, dinspre Salzburg, noi am urmat un drum mai lung, doar partial pe autostrada. Cazarea la 25 km de Salzburg, in mica localitate Golling (vezi impresii), din seara precedenta zilei dedicate renumitelor castele inaltate de Ludovic II, nu a fost deloc intamplatoare. Pana a ajunge la Hohenschwangau, din mersul autocarului, am vazut lacul Chiemsee si insula impadurita care adaposteste unul dintre cele mai faimoase edificii ale regelui Bavariei - Castelul Herrenchiemsee. Nu aveam programata o oprire aici, dar ni s-a vorbit mult despre el.

Incinta unei vechi manastiri benedictine aflata pe o insula in cel mai mare lac al Bavariei, Chiemsee, a fost preluata de Ludovic II in 1873 si amenajata pentru folosinta personala. Langa palatul vechi, in perioada 1878-1885 regele, puternic influentat de stilul arhitectural de la Versailles, a construit un nou palat, cel mai mare dintre toate constructiile sale, din pacate ramas neterminat dupa moartea sa. Accesul mai dificil la Castelul Herrenchiemsee a facut ca acesta sa fie mai putin cunoscut comparativ cu celelalte. Chiar daca nu l-am vizitat, pentru arhitectura sa, pentru decoratiunile rafinate din interior, pentru dotarile foarte moderne in vremea aceea, precum si pentru asezarea sa, cutez a-l recomanda celor ce sunt prin apropiere si au timpul necesar.

Pentru noi tinta acelei dimineti era Linderhof cu minunatul castel si parcul ce-l inconjoara, de asemenea o realizare deosebita a regelui bavarez Ludovic II. Nu voi intra in amanunte deoarece am relatat despre toate acestea aici

Dupa vizitarea Castelului Linderhof, singurul care a fost terminat in timpul vietii regelui si care i-a si oferit momentele de solitudine atat de dorite, ne-am indreptat spre Hohenschwangau pentru Castelul Neuschwanstein, neterminat, cel care i-a adus indepartarea de la tron si apoi pieirea.

Autocarul ne-a lasat intr-o parcare din mijlocul satului Hohenschwangau situat nu departe de Füssen. Cu hoteluri, pensiuni, terase si restaurante, mica asezare curata si impodobita cu flori este pregatita intotdeauna sa primeasca oaspeti. Din parcare priveam Castelul Hohenschwangau cu turnurile si zidurile sale groase, cu metereze. Culoarea galben-portocaliu a edificiului iese puternic in evidenta pe fundalul cerului albastru si verdele vegetatiei ce-l inconjoara. Resedinta oficiala de vara a regelui Maximilian II este si locul in care viitorul rege al Bavariei, Ludovic II, si-a petrecut copilaria. Cunoscand imprejurimile, Ludovic II a dorit sa construiasca la o distanta de nici 2 km Castelul Neuschwanstein pe care urma sa-l vizitam si noi. Grabita sa ridice biletele de intrare rezervate in ajun (11 euro/pers.), ghida ne-a mai spus ca Hohenschwangau se poate vizita doar partial, intr-una din aripi functionand un hotel. Oare cate stele are acest hotel, ce dotari au camerele si mai ales ce preturi?

In sat exita si un muzeu al regilor bavarezi care prezinta intr-o expozitie permanenta intreaga istorie a regilor Bavariei. Pare interesant sa vezi obiecte care au apartinut regelui Ludovic II si familiei sale, sa afli povesti fascinante chiar in apropierea castelelor Neuschwanstein si Hohenschwangau, dar parca mai interesant este sa vizitezi castelele.

Din sat si pana la Castelul Neuschwanstein, drumul - nu mai lung de 1,5 km - pe o sosea asfaltata, prin padurea deasa, este foarte frumos. Atunci cand timpul nu te preseaza, este o placere sa-l strabati pietonal. Exista si o scurtatura pentru cei cu o conditie fizica ceva mai buna. De asemenea, deplasarea se poate face si intr-o plimbare agreabila cu caleasca, dar despre asta nu cunosc amanunte.

Cum noi trebuia sa respectam ora programata, inscrisa pe bilet, am apelat la un autobuz care ne-a dus in grup pana aproape de podul Marienbrücke. Ne-am oprit aici cateva momente fascinati de frumusetea locului, de peisajul salbatic cu peretii abrupti de stanca legati prin pasarela metalica, de inaltimea ametitoare, de torentul Pöllat care curge vijelios pe dedesubt si mai ales de silueta zvelta a Castelului Neuschwanstein. In Bavaria am vazut peste tot ilustrate cu Castelul Neuschwanstein fotografiat de aici. In decorul natural in continua schimbare, castelul este minunat in orice anotimp, dar iarna - acoperit cu albul imaculat al zapezii - pare rupt din povestile cu Mos Craciun.

De la podul Marienbrücke, continuand pietonal, am ajuns curand la intrarea in castel. In curtea interioara, dincolo de gangul marginit de turnuri circulare, grupurile de turisti asteapta ora programata pentru vizita.

Ferestre arcuite, turnuri, turnulete ornamentale, nise decorate, frontoane, mici balcoane, sculpturi, o scara de piatra care duce la celalalt nivel al curtii, peretele pictat cu Sf. Gheorghe ucigand balaurul si sfanta aparatoare a Bavariei, toate au fost admirate si fotografiate in scurtul interval de timp in asteptare.

Pe cat de entuziasmata am fost de imprejurimi si de imaginea exterioara a maretului castel, pe atat de dezamagita am fost de interior. Ne-a preluat un ghid vorbitor de engleza cu un prea puternic accent german astfel incat la inceput mi-a fost greu sa inteleg ce limba vorbeste. Abia dupa terminarea turului am aflat ca exista si audioghid. Chiar daca n-ar fi figurat si romana printre cele 13 limbi ale audioghidului, o engleza sau o franceza cu o pronuntie curata ar fi fost de preferat.

Pentru ca din cele 200 de incaperi proiectate au fost finalizate si deschise publicului doar 15, in turul interior, urcand la etajele superioare unde sunt camerele de vizitat, se trece prin zone efectiv pustii, delimitate cu cordoane sau panouri.

La primul etaj sunt camerele servitorilor, modeste, dotate cu mobilier din lemn de stejar. Deoarece incaperile de la etajul al doilea nu au fost terminate, se urca scarile in continuare pana la etajul trei unde sunt apartamentele regale si sala tronului, foarte inalta, cuprinzand pe inaltime si etajul patru.

Aceasta incapere eleganta, sustinuta de coloane, decorata cu multe picturi religioase (Iisus, fecioara Maria, cei 12 apostoli, Sf. Gheorghe ucigand balaurul), cu o pardoseala in mozaic, are un imens candelabru in forma de coroana care poate fi coborat prin intermediul unui sistem automat. Din pacate, din cauza mortii premature a lui Ludovic II, sala tronului din castelul Neuschwanstein nu a avut niciodata un tron regal.

Sufrageria, dormitorul, camera de toaleta, salonul, cabinetul de lucru si sala de muzica, toate sunt decorate cu picturi reprezentand scene din legendele pe care Richard Wagner le-a reinviat in operele sale.

Atentia oricarui vizitator este atrasa de o mica grota artificiala, de fapt o neobisnuita camera de trecere, cu pereti imitand stanca, cu o cascada si luminata multicolor, care ilustreaza o scena din opera Tannhäuser a lui Richard Wagner. Aceasta incapere fantezista a fost folosita ca argument in sustinerea ideii de nebunie a regelui in scopul indepartarii sale de la tron.

Sala de muzica, foarte somptuoasa, pictata si cu multe candelabre, n-a fost folosita niciodata in timpul vietii lui Ludovic II. Prima reprezentatie s-a dat abia in 1933, la 50 de ani de la moartea lui Wagner, compozitorul preferat al regelui.

As vrea sa mai amintesc faptul ca palatul Neuschwanstein a fost dotat cu cele mai recente tehnici ale sec. XIX, printre acestea numarandu-se un sistem de comunicare cu servitorii, un cuptor modern la bucatarie, incalzire centrala, conducte cu apa calda la etaje si toalete cu apa cursiva.

Deoarece bucataria la Neuschwanstein este situata cu trei etaje mai jos decat sufrageria, aici n-a fost posibila aplicarea aceluiasi sistem de ridicare si coborare a mesei ca la Linderhof, dar sala de mese a fost conectata cu bucataria prin intermediul unui lift. La sfarsitul turului nostru am trecut si prin bucatarie. N-am inteles prea bine explicatiile privind tehnica de evacuare a fumului si folosirea caldurii pentru incalzirea incaperilor superioare, dar am apreciat ceea ce am vazut cu ochii mei: incaperea boltita sustinuta de piloni masivi, cuptorul de gatit si mai ales chiuvetele din sec. XIX.

Castelul Neuschwanstein, celebru pentru maretia lui si unul dintre cele mai admirate castele din Europa, mi-a mai lasat o amintire de neuitat.

La plecare, am ales sa strabatem pietonal calea de intoarcere in sat pentru ca nu ne mai grabea nimic si pentru ca voiam sa respiram in tihna aerul intens ozonat al padurii. O ploaie pe cat de nedorita si neasteptata, pe atat de furioasa, ne-a alungat pana in sat trimitand asupra noastra si cateva boabe de gheata. Pentru prima oara in viata, la Hohenschwangau, in Alpii bavarezi, m-a pluat cu gheata. Gluga, umbrela, fulgarin, nimic n-a fost de ajutor. Am grabit pasul si ne-am adapostit la prima terasa din sat asteptand ca ploaia sa se mai domoleasca.

Destul de flescaiti, am urcat in autocar si am continuat spre Austria, in mica localitate Klösterle, la Hotelul Klostertaler Hof care ne-a oferit adapost pentru urmatoarea noapte (vezi impresii).

Pentru cei interesati informez ca biletele de intrare la castelul Neuschwanstein se procura de la casa de bilete aflata in sat, care functioneaza dupa urmatorul program:

Aprilie - Septembrie: 8.00 - 17.00

Octombrie - Martie: 9.00 - 15.00

Turul ghidat, in interior, dureaza 30 - 40 minute.

Pentru mai multe informatii accesati site-ul oficial:

neuschwanstein.de/englisc ... alace/index.htm

---

VIZUALIZĂRI: 7000 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI