O drumetie pe cinste!

TIPĂREȘTE

Desi merg aproape in fiecare an pe Valea Prahovei, abia anul acesta am reusit sa fac pentru prima data un traseu excelent, usor si plin de un farmec aparte.

Cascada Urlatoarea caci ea este destinatia traseului nostru se afla la o altitudine de 1125 metri in Valea Urlatoarea mica, la poalele Jepilor in Rezervatia naturala Abruptul Prahovean.

De ce Urlatoarea? Numele i-a fost dat datorita caderilor de apa care prin aceste vai provoaca un vuiet puternic si infiorator.

Este un punct de atractie important datorita notorietatii de care se bucura aceasta cascada in topul celor mai frumoase cascade din Romania si asta datorita in primul rand inaltimii (aproximativ 15 metri) dar si a zonei deosebit de frumoase la poalele Caraimanului.

Multi considera cascada Urlatoarea ca fiind cea mai frumoasa cascada de pe plaiurile noastre, eu nu am vazut decat trei, dar dintre toate, aceasta mi-a produs o impresie deosebita datorita in primul rand debitului extrem de puternic si al sunetului infiorator care razbate ca ecou prin vaile muntelui

Prima data am facut acest traseu in aprilie acest an, dar atunci am fost doar cu pustoaica cea mare, de aceasta data mi-am luat toata gasca, inclusiv catelusa noastra care parea cea mai fericita si cu siguranta cea mai zburdalnica.

La cascada se poate urca atat din Poiana Tapului, pe un drum forestier destul de usor care dupa aproximativ 2 km da in urcus iar la un moment dat se intalneste cu drumul pe care am venit noi, adica cel de la Busteni. Exista o portiune destul de critica pe drumul de la Poiana Tapului datorita ploilor din ultimele saptamani, noi am fost sfatuiti sa alegem drumul clasic catre Busteni (885 m), chiar daca este mai lung cu aproape jumatate de ora.

Abia am gasit un loc de parcare in fata hotelului Silva, nici bine nu am parcat si s-a apropiat de masina baiatul cu taxa de parcare, 8 lei toata ziua si 2 lei/ora, am decis sa achitam pentru 3 ore, insa ne-a povestit ca in fata hotelului se parcheaza numai cu ziua si costa 8 lei. No problem! Ne-am inarmat cu apa, camera video, aparat foto si am pornit la drum.

Poteca incepe din fata telecabinei, noi trebuie trebuie sa urmam semnul cu bulina rosie de altfel foarte vizibil si proaspat revopsite. Cred ca oricine care porneste la drum admira peisajul Caraimanului dominat de Claia Mare, de Monumentul Eroilor si de vaile Jepilor unele dintre cele mai frumoase locuri din tara noastra. Personal eu sunt innebunit dupa aceasta priveliste, ori de cate ori trec prin Busteni opresc pentru cateva minute si admir acesti munti destul de agresivi dar foarte frumosi.

Traseul, unul foarte usor, accesibil si copiilor mai mici este unul destul de tonifiant pentru organism se poate realiza in maxim 2 ore daca pauzele sunt dese si mersul adaptat pentru cei mici, dar si intr-o singura ora pentru cei mai antrenati.

Dupa 300 de metri se lasa pe dreapta poteca care urca spre Caraiman pe Valea Jepilor, noi continuam drumul urmand indicatorul cu punct rosu. Poteca este destul de „batuta” si fara acele marcaje se poate ajunge usor la cascada.

Incepe un urcus destul de dificil pentru cei care nu sunt obisnuiti cu muntele, din fericire el nu dureaza mai mult de 10-15 minute, se ajunge intr-un punct numit „La gratar” unde drumul se bifurca. Catre dreapta poteca continua destul de abrupt spre Cabana Piatra Arsa, un drum dificil recomandat celor foarte bine echipati si antrenati, este un drum de doua ore si jumatate intr-o continua urcare. Noi ne continuam directia de deplasare, traversam un podet peste Valea Seaca de unde poteca incepe sa fie foarte lina insa destul de innoroiata de la ultimele ploi cazute in zona. Fiind in padure, razele soarelui ajung destul de greu iar noroiul odata facut se usuca foarte greu.

Drumul acum devine foarte usor de parcurs, singurul impediment fiind noroiul care pune la grea incercare abilitatea celor care sunt nevoiti sa faca echilibristica pe conducte sau pe cate o craca cazuta.

Catre finalul drumului, poteca se ingusteaza si de multe ori este necesar asteptarea trecerii celor care vin din sens opus, sunt multe portiuni pline cu noroi si foarte multe variante de ocolire nu sunt.

La un moment dat pe o astfel de portiune foarte ingusta, plina cu apa si noroi de la un paraias din apropiere, am incercat sa pasim pe o conducta care devenise extrem de alunecoasa din pricina noroiului. In dreapta versantul, in stanga un hau de vreo 20-30 metri; am luat de mana fetita cea mica si inevitabil reusise sa-i fuga un picior in vale, noroc ca am fost cu ochii pe ea si nu a apucat sa alunece prea mult si sa-si schimbe centrul de greutate. Am paralizat de frica, noroc ca cea mica nu a avut timp sa realizeze, iar la intoarcere am luat-o prin noroi direct. N-ar fi fost rau sa se monteze exact in acea portiune o balustrada sau un cablu gros, traficul este destul de aglomerat acolo, in permanenta este noroi de la paraiasul din zona deci conditii foarte bune pentru accidente, care pot fi fatale.

Usor usor incepe sa se auda orchestra cascadei care rasuna cu diferite tonalitati in Valea Urlatoarea, pe masura ce ne apropiem bass-ul devine mai predominant iar simfonia capata accente spectaculoase.

Aglomeratie mare de turisti, este weekend, vreme frumoasa, toata lumea doreste sa se bucure de aceasta spectaculoasa imagine oferita tuturor cu atata darnicie de catre Bucegi.

Se sta la coada pentru a se face poze langa cascada, combinatii de perechi care incing spiritele, se doreste cate o poza doua si daca vrei sa faci altele stai din nou la coada.

Exista si cateva bancute ocupate de cei obositi, copii alearga sa se urce pe stanca din fata cascadei, este si o tanti care vinde bere si sucuri reci, practic in acel loc nu poti sta prea mult din cauza multimii care tot ajunge la cascada.

Cascada in toata splendoarea celor 15 metri nu este singura, ceva mai sus mai exista doua caderi de apa ceva mai mici, este vorba despre Urlatoarea mica si Urlatoarea mare care se unesc si provoaca aceasta armonie care face sa tresara orice fibra a corpului intr-o incantare totala, de lunga durata.

N-am zabovit foarte mult, apareau valuri valuri de turisti dornici sa se bucure si ei de frumusetea zonei, ne-am umplut sticlutele cu apa, ne-am verificat ferodourile, am pus-o pe Daisy catelusa mea pe post de port-drapel si am pornit pe drumul de intoarcere.

La coborare mult mai usor, am tinut mereu cont sa acordam prioritate pentru cei care urca si mai ales copiilor care nu pareau prea siguri de ei prin tot acel noroi, pe majoritatea i-am salutat, asa fac cei care coboara, dar foarte putini au raspuns spre dezamagirea mea profunda. Muntele nu mai reprezinta acel simbol respectat de toata lumea, turistii nu se mai respecta, usor usor toate traditiile se pierd pentru ca nimeni nu mai vrea sa invete.

Inainte existau ghiduri de comportare pe munte care se gaseau in fiecare statiune si hotel, acum toate aceste valori din pacate se pierd.

Daisy a ajuns prima jos alaturi de fetele mele, coborarea a durat cu jumatate de ora mai putin, insa am fost mai murdari ajutand copii sa paseasca prin zonele cele mai bune. Ne-am curatat in apropierea telecabinei la un parau, mai greu a fost cu Daisy care din crem s-a facut neagra, dar in cele din urma ne-am putut urca in masina fara sa murdarim nimic.

In concluzie, daca ajungeti in Busteni nu evitati acest traseu, este unul dintre cele mai usoare si frumoase, unde copii dar si noi adultii vom fi incantati de peisajele minunate dezvaluite de muntii Bucegi.

AmFostAcolo si-am sa revin ori de cate ori voi avea posibilitatea.

Vacante frumoase oriunde va veti afla!

---

VIZUALIZĂRI: 9080 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI