Relaxare în natură - Casa Sânziana

TIPĂREȘTE

Am ales această locaţie de cazare la recomandarea unui localnic care a şi intermediat rezervarea, plata şi orice problemă ivită în locul şi în numele meu, interacţiunea mea cu proprietarii fiind minimă.

Casa Sânziana se află în satul Cheia care ţine de Moieciu de Jos, pe strada Valea Lungă la nr. 88.

Coordonatele GPS sunt: 45.47447 N; 25.31913 E.

Nu am identificat un site propriu, însă vila poate fi găsită pe site-urile de profil, cu poze şi date de contact.

Casa Sânziana este o construcţie mai veche, cel mai probabil transformată ulterior în pensiune prin adăugarea camerelor de la etaj. Proprietarii locuiesc în aceeaşi clădire, la parter, având intrare separată, foarte discreţi, fără să deranjeze turiştii cazaţi.

Accesul se face din satul Cheia, pe strada Valea Lungă, vila fiind pe partea dreaptă. Poziţionarea acesteia este extraordinară, departe de zgomotul şi traficul intens de pe drumul care leagă Moieciu de Jos de Moieciu de Sus, departe şi de aglomeraţia permanentă din Bran.

La parterul clădirii există o mică „recepţie” şi un spaţiu de relaxare cu canapea şi televizor. Noi nu l-am folosit. Accesul la etaj se face pe o scară de lemn, rustică, dar şi destul de abruptă. Ne-am chinuit puţin când am cărat bagajele, dar apoi nu a mai fost nicio problemă.

La etaj există o bucătărie complet utilată, pusă la dispoziţia turiştilor, şi o zonă de luat masa, dar şi de socializare. Cele patru camere ale vilei, fiecare cu baie proprie, sunt grupate două câte două faţă în faţă, fiecare decorată în culori diferite. Vizionasem fotografiile cu camerele încă de acasă şi plecasem hotărâtă să aleg camera albastră, în cazul în care o găseam liberă.

Am ajuns la Casa Sânziana într-o frumoasă zi de toamnă târzie cu mult soare, puţin înainte de prânz. Am parcat maşina în curtea pensiunii, m-am oprit să fumez o ţigară pe bancă la soare şi apoi am fost invitată să-mi aleg camera dorită. S-a confirmat astfel că nu doar la hotelurile turceşti de cinci stele și cu câteva sute de camere este indicat să ajungi mai devreme de ora oficială de check in pentru a avea de unde alege cea mai frumoasă cameră :D, ci şi la vile din România cu un număr redus de camere ????.

Am urcat la etaj şi am intrat şi fotografiat toate camerele, acestea fiind libere în acel moment, cu cheia în uşă. Mi s-a confirmat impresia de acasă că nu toate camerele sunt la fel, ci două mai mari şi alte două puţin mai mici, la fel şi băile aferente acestora fiind diferite. Două băi erau cu cădiţă de duş, celelalte două, fără. Am renunţat la camera albastră pe care pusesem ochii iniţial, alegând-o pe cea de vis a vis, nu la fel de frumoasă, însă cu o vedere mai frumoasă spre munţi, aspect care a contat mai mult pentru mine.

Camera mea a fost pe nuanţe de vişiniu şi bej. Mi-a plăcut că a fost spaţioasă şi luminoasă, deşi dotările mi s-au părut mai degrabă minimale. Chiar dacă acasă la mine folosesc frecvent lenjerii colorate şi/sau creponate, la hoteluri/pensiuni mai greu mă împac cu ideea lenjeriilor care nu sunt albe. Aici însă nu mi-am făcut probleme, evident după ce le-am mirosit şi m-am convins că sunt perfect curate şi miroseau bine, apreciind că dădeau un plus de intimitate şi căldură camerei.

Patul din lemn cu o saltea cam tare pentru gustul meu a fost destul de confortabil, dar era loc de mai bine. Noroc cu aerul tare de munte și că veneam obosiți din plimbările noastre, astfel că am reușit să dormim bine. Nu există noptiere. Nu există un dulap cât de mic, fiind nevoiți să ținem majoritatea hainelor în valize. Există un corp cu trei rafturi pe care l-am folosit și un fel de cuier improvizat cu doar două umerașe, prea jos totuși pentru gecile noastre. Am mai avut o masă pliantă și un televizor cu ecran plat fixat pe peretele din fața patului. Nu există aer condiționat, dar nici nu i-am simțit lipsa și cred că nici vara nu ar fi neapărat necesar. Nu există nici frigider în cameră, fiind unul singur, mare, cu două uși în bucătăria/chicineta comună tuturor celor cazați. Eu am preferat să folosesc balconul pentru a ține la rece lichidele.

Balconul este comun pentru ambele camere de pe această parte a casei. Camera vecină a fost ocupată doar în prima noapte. Nu am interacționat cu vecinii și am folosit în exclusivitate balconul comun, dotat cu două scaune, cam șubrede, dar care au rezistat :D, și o măsuță.

Baia este micuță, dotată cu duș, cu cădiță, nu și cu cabină sau perdea și stropi de apă mai ajungeau și pe lângă. Am avut câte două prosoape de persoană și unul pentru ieșirea de la duș. Prosoapele, albe, impecabile, nu au fost schimbate în cele două zile, dar nu a fost nicio problemă, deoarece se uscau imediat deasupra caloriferului fierbinte din baie. Eu oricum plecasem cu prosoape de acasă, precum și cu propriile cosmetice, cum fac mereu, indiferent de destinația aleasă. Nu am avut uscător de păr.

Marele minus al camerei îl constituie izolarea fonică cvasiinexistentă, ușile de la camere fiind din termopan cu sticlă mată. Orice zgomot din zona comună și orice conversație pe un ton normal se auzeau perfect în toate camerele. Mai bine izola fonic ușa de la baie decât cea de la cameră :D.

Noi am fost primii care ne-am cazat. Vreo două ore mai târziu s-au ocupat cele două camere aflate pe partea opusă camerei mele, iar pe seară s-a ocupat şi ultima cameră, cea de lângă a mea.

Vila este încălzită cu ajutorul unei centrale pe lemne. Când am ajuns acolo, caloriferele erau reci, la fel şi pereţii camerei ☹. Nu prea mi-a plăcut, dar nici nu am comentat. La foarte scurt timp, a pornit centrala şi camera s-a încălzit, însă după vreo trei patru ore a oprit căldura. Seara i-am spus celui care îmi recomandase vila că e frig și nu vreau să mă îmbolnăvesc acolo. „Mesajul” a fost transmis mai departe și până la plecare a fost chiar mai cald decât am fi avut nevoie.

Am avut o discuție cu proprietara vilei a doua zi. Cumva și-a cerut scuze pentru incidentul cu căldura din seara precedentă, motivând că ei sunt obișnuiți să mai pună o haină pe ei dacă le este frig. În fine, eu i-am răspuns că noi suntem mai sensibili și mai puțin căliți și că nu este momentul să răcim în plin val trei sau patru, le-am pierdut șirul, putând fi imediat suspectați de altele cu toate vaccinurile făcute. Cam asta a fost singura mea interacțiune cu gazda, în afara saluturilor zilnice. Nu am deranjat-o cu nimic și nici ea pe mine.

Pentru cei interesaţi voi scrie câteva cuvinte şi despre dotarea bucătăriei. Exista un frigider mare cu congelator cu uşă separată, o plită cu două ochiuri conectată la butelie, un cuptor cu microunde, un filtru de cafea, plus vase de gătit, veselă, tacâmuri, detergent de vase etc., iar a doua zi a apărut şi un espressor care funcţiona cu capsule. Nu am fost interesată de subiect, dar nu am putut să nu remarc curăţenia desăvârşită, fără reproş din această zonă comună. În scurtul timp petrecut în vilă eu am „gătit” doar două ceaiuri, primul pe aragaz şi a durat o veşnicie până să fiarbă apa, apoi m-am chinuit să închid şi butelia, al doilea, rapid, la cuptorul cu microunde în mai puţin de două minute.

În acelaşi spaţiu exista şi o masă lungă cu opt scaune, perfectă pentru luat masa, dar şi pentru socializare, turiştilor fiindu-le puse la dispoziţie jocuri de rummy, table, şah, zona de living având ieşire şi spre un mic balcon.

Eu am preferat să-mi petrec timpul afară la soare sau pe propriul balcon privind dealurile dimprejur şi, în depărtare, munţii. În curtea vilei există o masă lungă cu două băncuţe, un grătar, un balansoar, un leagăn pentru copii şi un foişor, dotat cu masă şi băncuţe, cu lumină şi prize, util în caz de vreme nefavorabilă sau de vânt. În cealaltă parte a curţii, dincolo de zona folosită pentru parcarea maşinilor oaspeţilor, era o fântână clasică, dar şi un mic bazin alimentat cu apă de la un izvor. Am băut apă numai de la acel izvor şi mi s-a părut extraordinar de bună la gust şi foarte rece, astfel că baxul de apă îmbuteliată adus de acasă a rămas nefolosit în portbagajul maşinii.

Există internet wireless gratuit, cu parolă. Funcţionează foarte bine atât în cameră, cât şi în curtea vilei. Eu am folosit mai mult datele mobile proprii din abonamentul de mobil.

Am căutat linişte, aer curat şi peisaje de poveste şi exact asta am găsit aici: relaxare în mijlocul naturii.

Ce m-a deranjat pe mine a fost slaba izolare fonică a camerelor din cauza acelor uși atipice și stupide de termopan şi faptul că nu am reuşit să-mi fac somnul de frumuseţe după amiaza, când alţi turişti jucau pietre în living sau stăteau la poveşti. Și totuși am avut mare noroc de vecini normali, liniștiți și civilizați. Nu vreau să mă gândesc cum ar fi fost dacă nimeream în mijlocul unui grup de petrecăreți :D. Am ratat eu somnul de după amiază, dar măcar noaptea am dormit perfect ????.

Cazarea a fost una modestă, dar foarte curată, la un preţ corect, chiar mic aş putea spune. Gazdele au fost receptive la nevoile oaspeților și discrete.

Recomand Casa Sânziana doar turiştilor nepretenţioşi, preferabil veniţi în grup în aşa fel încât să ocupe toate cele patru camere existente. Abia aici am înţeles şi eu avantajele rezervării integrale a capacităţii de cazare, un grup de prieteni având cam acelaşi program, mănâncă împreună, se distrează împreună, este altceva.

---

VIZUALIZĂRI: 663 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI