Doi oameni minunați

TIPĂREȘTE

Ce aventură în România, august 2021, să te trezești lunea că week-end-ul ce urmează ai și tu chef să ieși undeva!

Dacă vrei doar o zi, ai de îndurat doar chinuitorul trafic sau calitatea drumurilor.

De dorești, însă, să petreci zilele de final ale săptămânii într-un loc ales, ai cam încurcat-o, întrucât greu mai găsești cazare într-un răstimp așa de scurt.

Am ales să ieșim în Retezat întrucât în luna mai a acestui an mi-am propus să revin aici, la acea vreme fiindu-ne imposibil – din cauza zăpezii - să urcăm până la Lacul Bucura.

Mulțumiți de cazarea avută atunci, la Pensiunea Retezat, primul impuls a fost să tragem tot acolo, numai că alții mai iuți ca mine au fost acontat-o deja.

Și dă-i și caută mai departe în zonă, pe un areal ceva mai extins până găsesc trei case din Râu de Mori care mai aveau camere libere.

Le scriu tuturor și aleg să sun la una dintre ele, cea care m-a atras cumva, și anume la Casa Lidia. Avea să fie acel fir de atâtea ori nevăzut și care te face să-l urmezi instinctiv.

Îmi răspunde o doamnă cu care mă înțeleg rapid pentru o cameră dublă cu baie privată. Mă simt împăcat și mulțumit de cum închid telefonul, sigur că am făcut alegerea bună. Dar nu vorbisem de preț!!!

Revin cu un telefon vinerea de pe drum pentru detalii legate de identificarea adresei în sat. Vorbesc cu robotul. Dar nu disper, satul nu o fi chiar așa de mare iar vreun bătrân aflat la poartă pe bancă – doar e sărbătoarea Schimbării la Față – sau vreun prichindel sprințar mă va îndruma spre lelea Lidie.

Găsim relativ ușor casa, fără a chestiona pe nimeni, și cum coborâm din mașină vedem o doamnă că vine spre noi de peste drum. Salut cu siguranța dată de o relație trainică, convins că e gazda noastră. Și nu mă înșel... Doamna noastră era în povești, la vecini.

De la primele vorbe purtate între noi compatibilitatea se ridică deasupra precum uleiul în apă.

Simțim că am ajuns la prieteni și nu la proprietari iar imediat ospitalitatea doamnei Lidia și a domnului Aurel ne copleșesc. Cînd scriu” ospitalitate” nu am în vedere ceva material palpabil ci starea care ne-o transmit, una care te face să prinzi drag de acești oameni calzi și mereu atenți.

Cu siguranță, la starea aceasta contribuie și superba curte în care ne acomodăm rapid unii cu alții. Minunate hortensii, superbe mușcate, interesante aranjamente de alte specii florale crescute drept mulțumire și răsplată pentru atenția și dragostea cu care sunt zilnic înconjurate.

Casa Lidia a fost treptat transformată din locuință personală în ceea ce este acum, o destinație turistică ospitalieră, liniștită și curată, prin munca celor doi soți pomeniți mai sus.

Domnule Aurel, chiar dacă la începuturi trânteai mai mult mortar pe dumneata decât pe pereți – așa cum ne-ai mărturisit! -, iar doamna Lidia a stricat betoniera de cât a manevrat-o, meritați felicitări pentru ce ați realizat împreună!

E totul atât de simplu, dar atât de frumos!

Leagănul, mesele făcute din bușteni la care te așezi pentru a savura o bere sau o plăcintă, foișorul înconjurat de flori și verdeață, bucătăria deschisă din curte și grătarul la care îți poți prepara de-ale gurii, hamacul pe care am stat întins în prima seară cu o cană de lapte proaspăt muls și priveam cerul cu atât de multe stele cum nu cred că mai văzusem din deșert.

Covorul de iarbă din curte și grădina de legume interesant poziționată în mijlocul curții, permanent îngrijite, fac mai mult decât un gazon tăiat perie și care transmite o senzație de rigiditate și strictețe în a păși pe el.

Camera noastră era mare și curată, baia la fel însă prea mult nu am zăbovit în ele, doar pentru a ne spăla și pune capul pe pernă, osteniți după urcușurile și coborîșurile celor două zile petrecute în Parcul Național Retezat.

Ne simțim minunat să întâlnim asemenea oameni, deschiși și sinceri, cu aplecare spre a primi oaspeți cărora să le facă șederea plăcută și confortabilă!

Am mai fi stat să ascultăm poveștile de pădurar ale domnului Aurel, să mai lenevim pe leagăn, să ne cotcodăcească găinile sau să o ascultăm pe doamna Lidia cum sporovăiește într-una, în acel glas molcom și plăcut al oamenilor de la munte.

Le mulțumim pentru cum ne-au primit, pentru că ne-au făcut să ne simțim oaspeți dragi și nu clienți aducători de beneficii financiare.

Și să dea Domnul ca nepotul să ajungă mare fotbalist și să își țină promisiunea (” să vă aducă bani cu butoiul” – vorba lui) !

---

VIZUALIZĂRI: 1028 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI