Casa Iunia - Gârda de Sus - Mai bine NU!

TIPĂREȘTE

CASA IUNIA - GÂRDA DE SUS - Mai bine NU!

La Gârda de Sus mai fusesem, și nu avusesem probleme cu cazarea. Acuma, da!

Am găsit până la urmă, pentru că obiectivele turistice pe care doream să le vizităm presupuneau - și permiteau - accesul cu mașina (mai mult sau mai puțin parțial), deci faptul că nu era în zona de plecare către Scărișoara (și celelalte obiective), nu ne-a deranjat.

Venind dinspre Albac, și mergând către Arieșeni, am trecut peste podul din centrul comunei Gârda de Sus, și am ținut drumul înainte, până la pensiunea Casa Iunia. Am parcat și ne-a întâmpinat o fată, care ne-a arătat 3 (!!!) camere libere! Una era la stradă, unde nu numai că treceau mașini zi-noapte, dar mai avea și geamul în dreptul scării de acces la etaj! La etaj (normal, nu?) am văzut o cameră cam ciudat și incomod împărțită, pe care - dacă tot puteam să alegem - am refulat-o... pardon, refuzat-o! A treia a fost cu noroi, ăăăă, cu noroc vreau să spun! Cu noroc în sensul că era mare, comodă. Și s-a dus! Fata vreau să zic.

PARCAREA - era în fața pensiunii, cu suficiente locuri, și retrasă de la stradă.

CAMERA - cum spuneam, mare, confortabilă, cu paturi mari, de două persoane! În cameră aveam și un dulap cu tot ce trebuie, o masă, un scaun și un televizor vechi, cu tub. Și gata! Gata cu alea bune!

Pilota de pe pat... pilota toată noaptea prin cearșaf, așa încât dimineață mă trezeam învelit doar cu cearșaful!

La o examinare mai atentă am constatat că noptiera dintre paturi era de fapt al doilea scaun al mesei! Ahaaaa, deci avem, totuși, două scaune! A doua noptieră, aflată hăt, la picioare, era de fapt un mic dulăpior. Bun și ăsta!

BAIA - ei, la baie totul era sublim, dar lipsea cu desăvârșire! Hârtie igienică - nu. La duș - nimic. Nici măcar omniprezentul suport pentru săpun! Bine, era el, dar aruncat pe undeva prin spatele W. C. -ului. La chiuvetă, într-o sticlă, cam un centimetru din ceva ce putea fi orice. Suportul de prosoape de la chiuvetă nu era nici măcar aruncat pe undeva - se evaporase! A, prosoape! NIMIC! Și ca să fie lipsa completă, nu exista perdea de duș, deci... atenție la ieșirea din cădiță!

Am purces pe scări în jos, pentru a solicita hârtie igienică și prosoape. Fața... da, într-adevăr, era o față, o figură - fata deci a spun că momentan lipsește "îrtia" de popou, dar va aduce de la bunica (o fi aia cu uleiul?). Și prosoape, tot așa, mai târziu.

A adus! Un sul de hârtie murdar pe o parte și patru prosoape însumând 5 culori! :)) Fiecare avea altă culoare, erau curate, dar aspre de atâta folosire! I-am returnat sulul de hârtie, ce a fost înlocuit cu unul folosibil.

BUCĂTĂRIA - era, ... dar nu era! Adică, cei cu camera de la parter, aflată lângă bucătărie, au spus că "NU! ei vor bucătăria numai a lor"! Și așa s-a făcut, restul urmând să mănânce la restaurant! Sau în cameră! Sau pe terasa de afară, în praful și zgomotul mașinilor care tot treceau!

WIFI - bun, puternic, routerul era la etaj, lângă camera noastră.

A doua zi, ne-am văzut de ale noastre. Pe la prânz, țâr, țâr - telefonul. „Alo, sunt de la pensiunea Iunia, aveți o rezervare pentru azi"!! "Da, doamnă, deja am dormit o noapte la dvs. " "Aaa, e în regulă. "

Seara, pe la 8, cioc, cioc la ușă. Era proprietăreasa, vroia să vadă dacă e ocupată camera, și cine stă în ea!! „Băi, ești prost? Băi, ești nebun? " Așa gazde bezmetice n-am mai întâlnit!

A, să nu uit! Ușa de la intrare nu avea acea limbă care ține ușa închisă, așa că am stat cu ea încuiată. Încui-o, descui-o... încuiată la cap mai e una lume!

Așa că, vă rog să căutați cazare oriunde, numai la această pensiune, NU!

---

VIZUALIZĂRI: 1953 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI