O minivacanță reușită la Felix Ház, în Rimetea

TIPĂREȘTE

În august 2023, căutam o cazare acceptabilă ca preț, în apropiere de Cluj. Era în perioada festivalului Untold și prețurile la cazare mi s-au părut uriașe. Așa că, pentru o formație pe care o așteptam de mult timp în România (numai eu, de altfel), ne-am planificat un sejur în zona Clujului. Care s-a concretizat până la urmă în trei nopți de cazare în județul Alba :), la Félix Ház - Casa Felix, din satul Rimetea.

Recunosc că nu știam nimic despre Rimetea. În primă fază, am ales destinația strict după numărul de kilometri până la Cluj... deși, s-au dovedit a fi mai mulți decât „calculasem” eu. După ce m-am documentat puțin, am realizat că zona chiar merită vizitată. Că localitatea este poziționată la poalele muntelui Piatra Secuiului, că a fost înclusă într-un proiect de conservare a patrimoniului și că aici soarele răsare de două ori. Ulterior, la fața locului fiind, am înțeles ce înseamnă de fapt asta, în timp ce încercam să imortalizez un răsărit de soare.

Pe mine m-a încântat foarte mult ideea de a petrece câteva zile într-o casă de-a locului și nu într-un hotel, și care să fie doar a noastră. Mai ales că, din fotografiile de pe saitul casei, Casa Felix arăta ca o casă a bunicilor, care și-a păstrat farmecul în ciuda trecerii anilor: cu preșuri țesute manual, pe jos, cu obiecte și mobilier vechi, bine întreținute, sobă cu lemne și perdeluțe la ferestre.

Proprietarii ne-au așteptat cu ușa și cu porțile deschise, la propriu. Pentru că ei nu locuiesc în sat, ne-au rugat să îi anunțăm pe unde suntem pe drum, ca să poată ajunge și ei la timp.

Căsuța în sine este o bijuterie (părerea mea) și arată mai bine decât în fotografiile de pe internet. Are un dormitor, bucătărie și baie. Proprietarul ne-a spus povestea ei și cum a ajuns să o refacă singur, cu grijă și atenție la detalii, după ce s-a documentat, a urmat un curs și a învățat care-i treaba cu restaurarea. Mi-a plăcut cum a reușit să păstreze elementele tradiționale și cum le-a integrat armonios pe celelalte, oarecum moderne.

Gazdele ne-au făcut turul proprietății și am aflat câteva detalii interesante.

„- Ați văzut filmul RMN, a' lui Mungiu?

Eu: hmm... nu l-am văzut. Parcă am auzit de el.

- Aici s-au filmat niște scene, în casa de pe deal. E a noastră. Haideți să vă arăt” .

Ne-a povestit despre filmările pe care Cristian Mungiu le-a făcut în grădina din spatele casei și ne-a invitat în căsuța construită pe deal, pentru filmul „R. M. N.”

Pe ansamblu, peisajul este o încântare. Eu iubesc natura și m-aș muta în pădure dacă s-ar putea. Așa că, poate sunt subiectivă.

Deși casa este situată lângă drumul care trece prin localitate, nu ne-a deranjat niciun zgomot - traficul este redus. Ne-am odihnit foarte bine iar patul a fost confortabil. Aș fi preferat ca lenjeria de pat să fie albă, dar a fost în regulă și cu motive florale.

Ne-a plăcut mult grădina, zona cu iarbă verde cosită scurt, din spatele casei, terasa acoperită, masa rustică din lemn și banca-lădiță pe post de scaune, obiectele vechi - decorative, pe peretele din spatele ei. A fost plăcut să luăm micul dejun afară, să ne bucurăm de iarba verde și de frumusețea muntelui din fața noastră (conform saitului rimetea.eu, comuna Rimetea se află la poalele vârfului Piatra Secuiului, din munții Apuseni).

Pe cazare am plătit 750 de lei pentru trei nopți, fără masă.

Pentru masa de prânz, în prima zi ne-am oprit la o terasă din apropierea casei și am luat un gulaș. Care a fost extrem de gras și avea un aspect ușor ciudat. Ne-a cam dat peste cap, în sensul că am avut reacții adverse și nu am mai trecut pe-acolo. Nici n-am încercat să mâncăm în altă parte și am preferat să ne organizăm pe cont propriu, adică ne-am făcut cumpărăturile la Cluj.

Ca utilități, am avut strictul necesar: apă caldă, energie electrică, televizor, cred că și internet, deși nu i-am dus lipsa. În bucătărie ai tot ce-ți trebuie dacă vrei să gătești, baia este cu duș și mașină de spălat rufe. Ca o particularitate, deasupra robinetului din bucătărie era un afiș într-o limbă străină, cum că apa nu este bună de băut.

Dacă ar fi să caut un aspect care chiar nu mi-a plăcut - ar fi culoarea prosoapelor din baie, care erau gri închis.

Nu am folosit soba cu lemne, pentru că nu a fost cazul.

Pe ansamblu, mie mi-a plăcut și aș reveni oricând. O recomand 100% iubitorilor de liniște și de natură.

Printre altele, eu m-am bucurat și să adun frunzele și caisele căzute, să ud florile din curte și le curăț de frunzele uscate. Că doar am locuit într-o casă, cu tot ce presupune asta. :)

La plecare, am sunat proprietarii să le mulțumim pentru ospitalitate și le-am lăsat cheile în cutia poștală.

---

VIZUALIZĂRI: 141 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI