Intre piane si canepa, rafinament si bun gust

TIPĂREȘTE

Dupa 11 zile de Grecia, domnul sot doreste energie de la Sarmisegetuza.

Am o zi la dispozitie, caut pe sait, nu-i nimic in zona sa-i placa, aleg ceva nou, a doua zi sun si-mi raspunde o voce tanara, masculina, ardeleneasca.

Imi da detalii despre pensiune, zona, preturi, pun cateva toale in masina si la ora 13 am pornit la un drum de 340 km, drum romanesc.

Sun baiatul, ii comunic ca am plecat spre el, in judetul Alba, langa Sebes, estimez 4 ore si un pic, dar Dorel nu ne-a permis sa circulam normal, astfel incat am facut 6 ore pe drum.

La km 316 de pe autostrada Sibiu-Deva fac dreapta si dreapta, ajungem pe un drum asfaltat, serpuind printre culturi de porumb, floarea soarelui si canabis.

Domnul incepe sa tipe: ,,Vai, nu-i adevarat, plantatie de canepa, n-am mai vazut asa ceva!”

Intram in localitatea Pianu de jos, iar porumb, iar droguri, o purcea isi hranea copilasii, terenul de golf pe dreapta, trecem de Pian, vine un altul, Pianul de sus. Casele ardelenesti, portile imense, cate o cooperativa transformata in alimentara, iesim din Pian nerespectand indicatiile tanarului ardelean.

Dau sa-l sun, dar eram intr-o minunatie de padure si n-am semnal. Intoarcem masina, vine domnul semnal, sun copilul (24 ani), imi da indicatii din nou si ajung in fata unei porti imense, la numarul 280.

Din afara, toate casele pareau la fel.

Sotul imi repeta: „daca nu-i ok, nu stau, ca poate ne transeaza astia!”

Intram. Ramanem socati. Un mic paradis, o oaza de verdeata, liniste, bun gust.

Ruralul imbinat cu modernismul. O carare pietruita, gazon, pomi fructiferi, o piscina (ingropata), terasa din lemn decorata cu obiecte traditionale, mobilier rustic alaturi de vitrine frigorifice pline cu bauturi si sucuri, expresor, gratarul cu plita alaturi. Afis cu wi fi, cu parola.

Ne intampina tatal tanarului cu multa modestie si bun simt.

Ne invita la masa, refuzand politicos ii spun ca doresc sa vad camera.

Casa Dives functioneaza de cateva luni, nu e foarte mare, cuprinde 4 duble, 1 single si un apartament.

Intram. Doua manechine copii, imbracati in costume traditionale romanesti, o masuta, o icoana crestin-ortodoxa, flori si multa, extrem de multa curatenie.

O frumoasa crama pe dreapta transformata in sala de mese pe timpul frigului, la mezanin o sala de mese-oficiu pentru cine doreste sa se autogospodareasca, 2 wc-uri care straluceau de curatenie; o scara superba ne indeamna sa urcam la etaj, unde aveam sa descopar camera nr 3, o dubla, care mi-a luminat fata.

Mirosul de brad imbinat cu mirosul de curatenie mi-a rasfatat simturile.

Camera e spatioasa, peretii de un alb izbitor contrasteaza cu mobilierul nou, care dadea caldura camerei.

Un sifonier, doua noptiere, 2 single lipite, o oglinda, un cuier, frigiderul micut incorporat intr-un dulap, un tv samsung micut dar nou, pardoseala din parchet, lenjeria din bumbac alb (ca pe vremea bunicii), erau obiectele inventariate de mine la prima vedere.

Intru la baie: totul e nou, lipseste uscatorul de par si samponul.

Intreb de balcon, caci pentru mine o camera fara balcon e ca ziua fara soare.

Dau draperia si perdeaua la o parte si ma minunez de termopanele calitative dar si de frumosul balcon decorat cu o masa si doua scaune din lemn.

Acceptam camera cu multa bucurie ca am gasit ceva peste asteptarile noastre.

Cand am vazut satele Pianu si Pianu (nici nu stiam ca exista) n-am crezut nici o fractiune de secunda ca voi gasi un loc atat de frumos pentru a ne caza.

In spatele zidurilor ardelenesti am gasit oameni care te fac sa te simti turist.

Am hotarat sa dormim doua nopti dupa ce ne-am rasfatat ca niste regi in lenjeriile imaculate, pe niste saltele si perne de buna calitate.

Micul dejun-15 lei de persoana-a fost bufet, am mancat ardeleneste, foarte gustos si imbelsugat.

Plecam la drum, 30 km, sa ne incarcam bateriile cu ajutorul stramosilor daci. La indemnul gazdei mai mergem inca 25 km pana la Prislop, pentru a duce o floare la mormantul lui Arsenie Boca.

Obositi, dar multumiti de ziua reusita, ne intoarcem la Pianu, unde miroase a lemn de brad ars.

Ma apropii de terasa si constat ca ni se pregateste o cina pe cinste: un ciaun cu vitel si porc gatit ardeleneste, o mamaliguta numai buna de tavalit prin sosul lasat de bucate. Ca desert, o delicioasa placinta cu mere, din fructele culese din gradina. Palinca e din partea casei. Cina 20 lei de persoana.

Nu am vazut celelate camere, dar pot recomanda cu drag acest loc.

La piscina am inteles ca se platesc sezlongurile, ceea ce nu e tocmai ok. Eu nu am folosit-o, nu acesta a fost scopul vizitei mel.

Cu energia la purtator, cu linistea de la Prislop, cu multumirea ca am vazut ,,Pianele ,,si culturile de plante interzise, ne intoarcem bucurosi la dulcea noastra viata.

---

VIZUALIZĂRI: 3463 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI