Căldura casei bunicilor

TIPĂREȘTE

Am fost la "Casa cu zorele" acum vreo 2 ani şi m-am decis să scriu aceste cuvinte abia acum pentru că am participat, vrând-nevrînd, la o discuţie vis-a-vis de profesionalism şi mijloace în turismul românesc.

În primul rând oamenii

Oamenii, adică doi, sunt familia Ghiţă. Oameni cu o lungă expertiză în turism: doamna Ghiţă a lucrat într-o bancă, domnul Ghiţă a fost inginer de aviaţie.

Desigur, locul

Locul este în mijlocul unei zone turistice foarte cunoscute şi des vizată de turistul român, celebrul sat Criţ, judeţul Braşov, cam prin mijlocul satului, pe-aproape de biserică, parcă.

Şi clădirile sunt importante

Familia Ghiţă a ales să-şi construiască afacerea într-o veche casă săsească, aprig pregătită pentru vânzare de proprietar. Nepricepîndu-se, au solicitat proprietarului să înlăture toate ingredientele cheie ale unui stabiliment propriu turismului românesc: geamurile termopan, tabla Lindab, aleile frumos betonate, etc. şi au făcut încă un pas spre faliment înlocuindu-le cu vechi ferestre de lemn, ţiglă veche recuperată de la casele abandonate din zonă şi alei din pietre de râu.

Mai mult, în loc de frumoasa gresie şi faianţă de la Dedeman, doamna a ales să muncească, să picteze faianţa şi să o ardă în cuptorul propriu. În loc de o curte frumos pavată cu beton, au ales să lase bătătura casei ţărăneşti aşa cum o părăsise sasul Johann cu 50 de ani în urmă. În loc de piscină, grătar, mese de ping pong, proprietarii, în necunoaşterea lor, au ales să ofere turiştilor o grădină de zarzavat.

Cel mai important lucru, mâncarea

După lungul şir de erori, evident, nici cu mîncarea nu prea au nimerit-o. La micul dejun la ei nu găseşti chestiile de bază: salamurile şi cărnurile de supermarket, caşcavalul, cafeaua la expresor care fac onoare oricărui stabiliment onorabil de la noi. Ei ofereau doar pâine de la brutăria din sat, brânză şi lapte de pe la ţăranii din zonă, legume proaspete din grădina susmenţionată şi tot de-astea. Despre băutură, ce să mai zic, slab de tot: vin adus de domnul Ghiţă de la un prieten de-al său din zonă şi o eternă ţuică galbenă.

În plus, în loc să aducă un bucătar cu experienţă, din cei care au gătit pe litoral, doamna Ghiţă a ales să gătească personal! Credeţi că face gordon bleu, şatobrian sau piţa? Aiurea, nu face decât mâncare ca la mama acasă.

Camerele au continuat lunga serie de erori. Lipsesc ingredientele de bază: televizorul, televizorul şi televizorul. Nu au calorifere de aluminiu şi nu au lenjerie bună din plastic. În locul ei au pus nişte cearceafuri şi feţe de pernă cu nişte broderii ciudate, care se vede de la o poştă că sunt făcute manual şi nu vin din China. Mobila e veche, ţărănească, din lemn, adunată de pe ici, de colo. Nu au auzit de frumoasa mobilă de PAL, acoperită de un minunat plastic în atîtea culori.

In plus nu au vrut să facă mai mult de patru camere, deşi în curte aveau loc să mai facă vreo zece.

Entertainment Zero!!!

Nu bar, nu discotecă, nu muzică la modă în camera unde se serveşte masa, nimic.

În loc de asta sfaturi să mergi să vezi satele din jur, bisericile fortificate, prostii de-astea.

Aţi citit mai sus reţeta infailibilă a falimentului în turismul românesc.

Norocul lor este că în ţara asta au mai rămas nişte dubioşi cărora lucrurile astea le plac şi care-i mai vizitează din când în când. Ba, mai mult, a mai venit unu' Charles, un fel de prinţ (dar slab de tot, nu al manelelor, nu al Strehaiei sau Dorohoiului) şi care face acelaşi lucru ca ei în satul vecin, Viscri.

Sunt onorat că fac parte din această tagmă şi sunt onorat că i-am cunoscut, trecându-le pragul. Sper să repet de câte ori am ocazia experienţa de vis pe care am avut-o: rememorarea culorilor, mirosurilor şi zgomotelor casei bunicilor.

PS

Nici nu prea se pricep la afaceri: noi am stat trei zile, am băut în fiecare zi o sticlă-două din vinul domnului Ghiţă şi câte un şip din ţuica aia galbenă şi la urmă ne-a cerut 5 lei pentru toate astea.

---

VIZUALIZĂRI: 5286 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI