Casa Ancutei Vartop – pe afara-i vopsit gardu’, inauntru leopardu’

TIPĂREȘTE

Sa va povestesc ce teapa mi-am luat cu cazarea in Vartop/Apuseni.

Eu si prietenul meu ne-am decis sa mergem in vara asta (august 2010, tocmai cand era canicula in Bucuresti) in vacanta in M-tii Apuseni. Si cum aveam un buget redus si vroiam sa stam 9 nopti, ne-am pus pe cautat pe net o pensiune draguta, rustica, cu conditii decente si mai ales cu bucatarie complet utilata pentru ca vroiam sa ne gatim singuri.

Am gasit pensiunea Casa Ancutei de 3 stele care, din pozele de pe net si din descriere parea ca era exact ceea ce cautam. Draguta, cu aspect rustic, construita din lemn, cu gradina cu balansoar si foisor. Pe absolut toate siturile in care aparea postata oferta pensiunii se specifica ca aceasta este dotata cu bucatarie “complet utilata”. Prevazatori din fire am sunat sa facem rezervare si am intrebat in mod expres daca intr-adevar aveau bucatarie complet utililata, pentru ca pozele cu bucataria lipseau din prezentarea pensiunii. Chiar am intrebat daca exista cuptor cu microunde pentru ca suntem mari amatori de popcorn. Gazda ne-a asigurat ca aveam toate conditiile ba chiar ne-a facut si o mica reducere de la 60 de lei/noapte la 50 lei noapte cand a auzit ca o sa stam atatea nopti. Fireste am fost foarte incantati si abia asteptam sa ajungem in acea zona pentru o vacanta activa, gandindu-ne sa vizitam cat mai multe obiective.

Cand am ajuns acolo, seara dupa un drum de aproximativ 12 ore din Bucuresti (cu opriri lungi), ne-a picat fata la propriu. Este o pensiune mica, cu aproximativ 7 sau 8 camere, 4 la parter si restul la etaj. Este de tip vagon, cu un hol lung si camere in stanga si in dreapta. Camera noastra era prima pe dreapta. Asa zisa bucatarie “complet utilata” era situata pe holul comun si era compusa din urmatoarele: un frigider, cum intrai pe stanga (in fata usii camerei noastre), o masa cu cateva scaune, un mic dulapior cu oale, cratiti, farfurii, tacamuri, ulei, otet, sare (2 in 1 bucatarie si camara ce n-a vazut Parisul) si un aragaz. Sigur o sa va intrebati unde era cuptorul cu microunde – lipsea cu desavarsire iar chiuveta – un element fundamental dintr-o bucatarie, in viziunea mea era in baia de la parter. Da, ati citit bine, nu exista decat o baie cu chiuveta. Nici vorba ade alta chiuveta. Asa ca bye bye floricele si liniste penntru ca frigiderul fiind comun si restul bucatariei pe hol... va imaginati cum era. Pe langa asta, camera noastra era microscopica. Abia aveai loc 2 persoane sa te misti si sa iti pui si bagajele, care in cazul nostru nu erau putine fiind veniti pt un sejur de 10 zile. Baia la fel de microscopica, nici vorba sa aiba loc 2 persoane in acelasi timp. Insa era “complet utilata” nu ma pot plange. Mai aveam un televizor si o mica masuta cu o veioza fara bec. Daca o sa va uitati la poze cu atentie, o sa observati finisajele low cost (ca intreaga pensiune de altfel) precum si “ gratarul” care pe mine m-a amuzat foarte tare pentru ca nu am mai vazut niciodata asa o chestie. Insa aveau un ditamai foisorul in curte, potrivit pentru cel putin 10 oameni si niste bancute rustice, din lemn pentru admirat peisajul si balansoar (am observat ca aceste 3 elemente sunt foarte la moda pentru orice pensiune ces e vrea rustica, neaparat din lemn). Era intr-adevar niste verdeata dar in spatele casei iar terenul era destul de denivelat. In jurul pensiunii era un santier continuu, pentru ca in zona se construiesc pensiuni si vile intr-o veselie si completamente aiurea (fara nici cel mai vag plan urbanistic, alla Romanica).

Sigur o sa-mi spuneti ca la ce puteam sa ma astept la pretul pe care il dadeam. Sigur ca nu asteptam conditii de 5 stele dar macar ma astept sa nu mi se promita ceva ce in realitate nu exista. Zau ca nu inteleg aceasta mentalitate a unor propietari de pensiuni care promit cate-n luna si-n stele doar ca sa atraga turistii. Oare nu-si dau seama ca turistul odata pacalit a doua oara nu se mai intoarce? Am fost victimele marketingului dar am invatat din patania asta si data viitoate vom fi mult mai vigilenti. Oricum ma felicit ca nu am cedat insistentelor de a da o parte din bani in avans.

Deci p’ara-i vopsit gardu’, inautru-i leopardu’ nici vorba sa stam in acest loc “mirific” 10 zile asa ca a doua zi dimineata am plecat sa cautam altceva. Ne-am cazat la Vila Apuseni. Dar despre asta, in episodul viitor.

---

VIZUALIZĂRI: 3849 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI