Manastirea Jeronimos, Torre de Belem, in inima Lisabonei

TIPĂREȘTE

Chiar in ziua sosirii in Lisboa, cum ii spun localnicii, dupa cazarea la hotel Rezidencial Horizonte (vezi impresii) am plecat sa descoperim cateva dintre obiectivele respectabile ale orasului. Am luat autobuzul 727, daca nu ma insel din Piata Marques de Pombal (km 0 al capitalei lusitane) si parcurgand un drum de cca 20 de minute am ajuns in apropierea Manastirii Jeronimos. Biletul de autobuz costa 1,70 Eur, se cumpara de la sofer. Autobuzul este o lume in miniatura, de la tinere frumoase si parfumate care vorbesc continuu la telefon (o fi mai ieftina convorbirea decat la noi), la persoane mai trecute de prima tinerete care vorbesc intre ele, ca si cum s-ar cunoaste de o viata despre orice si oricum, pana si soferul vorbeste cu toata lumea, da explicatii. Un spectacol. urban plin de culoare...

Primul impact cu intalnirea MANASTIRII JERONIMOS a fost major. M-a impresionat deosebit de mult maretia edificiului, asezarea si intreaga personalitate pe care o transmite ochiului. Mi s-a parut parca decupata dintr-un film istoric si coplesitor de frumoasa. Am intrat cu mare curiozitate si uimire si am avut de ce. Biserica se poate vizita separat, fara a plati, insa daca vrei sa vizitezi si muzeul si incinta manastirii costul unui bilet este de 10 Eur. Veti primi si un pliant cu date istorice si informatii despre edificiu.

In 1459 infantele Henry Navigatorul a construit pe o plaja mica numita Praia do Restelo, situata in estuarul raului Tajo, loc adapostit de vanturi puternice unde navele puteau ancora in conditii bune, o capela detinute de calugari din ordinul reglios Jeronim, inchinata Sfintei Maria de Belem.

Acolo in acel schit modest Ermida do Restelo se spune ca Vasco da Gama si oamenii sai au petrecut noaptea in rugaciune inainte de a se aventura spre descoperirea Orientului in 1597.

Actualul edificiu a fost inceput la ordinele lui Manuel I care in 1496 a trimis o cerere Vaticanului solicitand acceptul pentru a construi o manastire pe malul raului la intrarea in Lisabona. Constructia in sine a inceput in 1501 si a durat 100 de ani. Cu ce bani? Istoria se repeta, nu??? Regele Manuel a introdus un impozit Vintena da Pimenta in cuantum de 5% la comertul din Africa vecina si Orient, echivalent a 70 kg de aur pe an, exceptand piperul, scortisoara si alte mirodenii. S-a intrat si in fondurile pentru manastirea Batalha o bijuterie neterminata situata la 30 de km distanta de Fatima in districutul Leiria, asa incat arhitectii nu au fost limitati financiar. Acelasi Manuel I a hotarat ca manastirea sa fie gospodarita de calugarii ieronimi si asta s-a intamplat pana in 1833.

Constructia in stil manuelin, manastirea are un bogat ornament in piatra care cuprinde elemente sculpturale realizate de Diogo de Boitaca, arhitectul care a construit si Manastirea lui Isus din Setubal. Planurile lui au fost folosite atat pentru constructia in sine a manastirii cat si a sacristiei si salii de mese. A folosit calcario de lioz, un calcar adus din carierele Ajuda, valea de Alcantara, Laveikras, Tercena.

Dupa disparitia acestui arhitect, lucrarile au fost urmate in jurul anului 1517 de spaniolul Juan de Castilho, aducand putin stilul manuelin spre stilul spaniol, cu multe decoratiuni bogate, amintind de argintaria spaniola. Constructia s-a oprit la trecerea in nefiinta a regelul Manuel I in 1521. Abia apoi in 1550 arhitectul Diogo de Torralva a reluat constructia manastirii, adaugand capela principala, locul pentru cor si alte doua capele, toate in stil renascentist. Pana in 1671 s-a mai lucrat cu motive clasice de catre arhitectul Jeronimo de Ruao. Cand Spania si Portugalia s-au unit in 1580 nu au mai fost fonduri caci banii s-au dus spre Escorialul spaniol asa incat s-au stagnat din nou lucrarile.

Regele Filip al Spaniei care a domnit dupa uniunea iberica a conceput in 1604 manastirea ca un monument funerar regal construind usa, scara interioara, sala cu intrarea spre cor, iar mai tarziu in 1640 s-a construit si biblioteca in care au fost depuse cartile lasate de Infantele Luis, fiul regelui Manuel I si alte carti pretioase legate de ordinul religios al jeronimilor. Tot din acel an in care portughezii si-au restabilit independenta manastirea a devenit panteon pentru capetele incoronate si familiile acestora.

Manastirea a rezistat bine in timpul cutremurului din 1755 care a distrus Lisabona, ramanand in picioare numai cartierul maur Alfama.

In 1833 statul a secularizat Manastirea Jeronimos transferand titlul sau Casei Regale in vederea integrarii ca biserica parohiala pentru noua parohie Santa Maria de Belem, Atunci, multe din lucrarile de arta si comorile aflate in manastire au fost transferate coroanei, fie deteriorate, fie pierdute.

Abia dupa 1860 s-au inceput lucrarile de restaurare, s-au perindat mai multi arhitecti, fiecare adaugand cate ceva fie la chiliile manastirii fie la turnurile estice, fie la acoperis, fie la tavanul boltit.

Cand s-au celebrat in 1898 cei 400 de ani de la sosirea lui Vasco da Gama in India s-au plasat mormintele lui Vasco da Gama si Luis de Camoes completate de sculptura Costa Mota in capela lateral sudica.

In 1985 cand Portugalia a aderat la Comunitatea Economica Europeana ceremoniile oficiale au avut loc in manastirea Jeronimos.

Totodata tratatul de la Lisabona semnat in 13 decembrie 2007 pentru reforma Comunitatii Uniunii Europene s-a semnat la Manastirea Jeronimos.

Ce se poate vedea in Biserica intrand pe poarta de sud:

Mormintele a patru din cei 8 copii ai regelui John al IV-lea al Portugaliei -1640, Teodosio, Joana, Alfonso (mutat mai tarziu in manastirea Sao Vicente de Fora) si Catarina de Braganca. In timpul domniei regelui Petru al II-lea in 1682 au fost inmormantati in capele regale Sebastian si Henrique Cardinalul.

Remarcabila este Capela Sfantului Anton, redecorata cu un plafon de teracota de aur in 1669 si cu scara refacuta in 1770 cu fresce heraldice ale Sfantului Jeronim.

Un mare pictor Henrique Ferreira a pictat in 1720 seria regala in marime naturala amplasand-o in Sala dos Reis - Sala Regilor. Tot acestuia ii apartine si o alta pictura de exceptie infatasand Nasterea Domnului.

Pe latura de sud a manastirii se afla o galerie de oameni de arta printre care ramasitele poetului Joao de Deus si Teofilo Braga.

Mormantul poetului Luis de Camoes, cronicarul descoperitorilor este de asemenea remarcabil lucrat si asezat la loc de cinste.

In cadrul complexului manastirii se afla si muzeul de arheologie.

Iesind din manastire alaturat este Muzeul Marinei creat in 1909 si putin retras Planetarium Calouste Gulbenian construit in 1962.

Am trecut apoi pasarela spre malul raului Tejo. Pe sub pasarela trece calea ferata care leaga trenul de statiunile Sintra, Cascais, Estoril de Lisabona. De la inaltimea pasarelei se vede in dreapta Turnul Belem, in departare statului Cristo Rei, la care din pacate nu am ajuns, (copie a statuii lui Isus din Rio) si in partea stanga podul 25 Aprilie.

Podul are o istorie comuna cu a dictatorului Salazar care l-a si construit in 1966 pentru a lega Lisabona de Setubar. I-a purtat numele pana prin 1977 si a ramas in continuare un remarcabil pod rutier, adaugandu-i-se si o cale ferata.

Portul de mici ambarcatiuni de unde se pleaca si in plimbarile cu vaporasul se afla in fata intregului complex al Manastirii si a Parcului ImperialTot in zona se afla si muzeul de arta populara a orasului., in stanga Centrului cultural.

Centrul Cultural este impozant, cu nenumarate sali de expozitie, este construit in stil modern cu spatii generoase care gazduiesc expozitii, concerte, biblioteci, cafenele, fiind loc de intalnire in special pentru tineri, respirand exuberanta caracteristica acestora. L-am strabatut la coborarea de pe pasarela, indreptandu-ne catre Turnul Belem numit si Turnul St. Vicente, monument UNESCO ca si Manastirea Jeronimos de altfel.

TURNUL BELEM a fost construit conform dorintei regelui Ioan al II-lea ca sistem de aparare la gura de varsare a raului Tejo in ocean. Initial, turnul a fost construit pe o mica insula vis-a-vis de plaja din Restelo in apropiere de Lisabona dar in urma cutremurului din 1755 a fost reconstruit pe malul raului fiind alcatuit dintr-un bastion si patru etaje.

Timp de 20 de ani un mare constructor-arhitect Garcia de Resende a schitat turnul asa incat regele Ioan al II-lea nu a apucat sa vada constructia sa. Regele Manuel I al Portugaliei a definitivat schitele si a ordonat materialele care s-au folosit, piatra aceeasi ca si la construirea Manastirii Sf. Maria de Belem.

Dupa moartea regelui Manuel I, Gaspar de Paiva un mare general a hotarat ca fortul sa poarte si hramul sf. Vicente, patron al orasului, asa incat cetatea a fost numita Castelo de Sao Vicente de Belem.

Ducele de Alba, spaniolul care a cucerit Portugalia in 1580 a preluat conducerea Turnului. care a servit chiar pana in 1830 in subsolurile sale ca si inchisoare. In fine, rand pe rand s-au succedat regi si regine care au efectuat modificari, au construit cate un bastion de dimensiuni mai mari, au mai introdus un etaj. In timpul razboiului intre 1808-1814 si francezii au fost incartiruiti in turn si au facut si ei ceva modificari in partile laterale ale turnului. Dupa 1867 turnul a primit un far instalat pe partea sud-est si s-a introdus si un telegraf. Aspectul actual al turnului dateaza dupa 1940 iar integrarea lui in zona malului raului a fost facuta dupa 1953 de catre un arhitect peisagist Antonio Viana Berreto In 1983 turnul a gazduit Expozitia europeana de arta, stiinta si cultura.

Prin Avenida de Brazilia si trecand un mic pod ajungi la Turn, invecinat la est de Manastirea Jeronimos si la vest de Fortul Bo Sucesso.

Materialul de constructie a fost o piatra colorata, rara lioz calcar, caracteristica pentru zona Lisabonei, cladirea are doua parti: bastionul si turnul cu patru etaje construite pe partea nordica a bastionului. Intrarea se face pe un pod, caracteristic castelelor medievale.

Biletul de vizitare costa 5 Eur.

Turnul are aproximativ 12 m latime si 30 m. inaltime.

La primul etaj este Sala do Governador, spatiu octogonal cu deschideri laterale. Printr-o usa mica am dat de o scara circulara extrem de stramtacare ne-a urcat la etaj, anevoie, caci 2 persoane trec greu una pe langa cealalta.

La etajul al II-lea se afla Sala dos Reis (sala regelui) din al carui balcon se vede deschiderea raului Tejo. Arcadele sunt sustinute de coloane crenelate.

Piatra dantelata a balcoanelor este o adevarata opera de arta. In nise sunt reprezentari ale sf. Vincent si ale arh. Mihail. Podeaua este acoperita cu placi de beton.

Etajul al III-lea cu ferestre duble este un adevarat arsenal de razboi. In capela etajului al patrulea se afla un tavan boltit cu console sculptate in stil manuelin. Terasa exterioara care inconjoara etajul al IV-lea ornata cu coloane piramidale in cele 4 colturi ne-a oferit o priveliste superba asupra raului Tejo. Stilul maur nu lipseste nici el caci turnul a fost construit de arh militar Francesco de Arruda care construise deja cetati in teritoriile portugheze din Maroc. Influentele maure constau in decoratiuni fine, cu ferestre arcuite, cu balcoane, cupole si turnuri de veghe.

Am coborat din turn impresionati nu numai de constructia in sine ci si de peisajul ce ni s-a desfasurat in fata ochilor si margand pe malul raului pe langa portul cu mici ambarcatiuni, restaurante si cafenele am ajuns la monumentul descoperitorilor., cunoscut MONUMENTO A LOS DESCUBRIMIENTOS.

A fost inaltat pe malul raului Tejo in anul 1960 in cinstea comemorarii a 500 de ani de la moartea printului Enrique, unul dintre primii exploratori portughezi.

Are forma de caravela - nava folosita in acele timpuri. o inaltime de 52 de m. Liftul interior ofera o generoasa priveliste asupra raului, a podului 25 Aprilie si a zonei Setubal.

Monumentul are statui in marime naturala ale unor personaje portugheze precum regele Manuel I, Vasco da Gama, Magelan, mama printului Enrique fiind singura persoana feminina reprezentata.

Pe platoul din fata monumentului sa afla intr-o frumoasa reprezentare harti ale expeditiilor pe care portughezii le-au facut de-a lungul anilor in timpul marilor lor expeditii.

Am traversat prin pasajul subteran spre parcul imperiului si palatul prezidential.

Palatul prezidential, muzeul sunt corp comun si nu au o alura deosebit de impresionanta, au insa o personalitate si culoare locale inconfundabile. Paza "subtire" reprezentata prin militarii aflati la post da o nota modesta dar impune respect pentru institutia in sine.

Parcul din fata palatului este foarte frumos gospodarit, cu statui remarcabile si o vegetatie deosebit de bine ingrijita. La marginea parcului, incep terasele, restaurantele care se insira pe malul raului Tejo pana dincolo de podul 15 Aprilie in zona docurilor unde seara este o forfota nebuna de turisti si localnici care stau la un pahar de vorba si nu numai, caci acolo poti manca cu incredere si la preturi absolut rezonabile un bacalhau (mancarea preferata a portughezilor un fel de carne de cod uscata si sarata importat din norvegia si Canada, insa pregatit numai de ei stiu cum, asezat pe un pat de cartofi si condimentat cu piri, un condiment foarte iute).

Si daca tot sunteti acolo, nu uitati de un pasteias de Nata (pasteia de Belem) o tarta cu foitaj subtire, cu crema de vanilie, rumenita, cu scortisoara si alaturi de vinho verde - un vin tanar nematurizat, slab alcolizat de 9-10 grade, o varianta a Sangriei spaniole.

Va doresc tuturor vacante frumoase

ps. il rog pe web daca poate sa introduca Ana Moura cu Rosa Cor-de-Rosa si ii multumesc

---

VIZUALIZĂRI: 8372 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI