Ideal în mijlocul oraşului

TIPĂREȘTE

Cum strădania prim-edilului de atragere şi utilizare a fondurilor europene a devenit un etalon la nivel naţional iar cheltuirea acestor bani a schimbat faţa oraşului Oradea şi l-a transformat într-o destinaţie turistică importantă a ţării noastre, ne-am hotărât şi noi să dăm o raită prin zonă.

Cum nu aveam nimic planificat pentru serbarea trecerii în noul an şi locuri de cazare am găsit, în 31 decembrie am plecat la drum.

Am căutat să stăm într-un hotel mai mic, care nu organiza petreceri, cât mai aproape de centru. Şi am ales Hotel Boutique Caro, aflat la patru minute de mers pe jos de Piaţa Unirii, sufletul oraşului.

Alegerea ne-a mulţumit aproape pe deplin, un mic minus urmând a-l menţiona ceva mai încolo.

Pentru parcarea autoturismului ai două variante. Poate fi lăsat pe locurile de parcare clar delimitate de municipalitate pe strada cu sens unic (dacă găseşti loc), gratuit în orice zi după ora 18 până dimineaţa la ora 8, toată ziua sâmbăta şi duminica sau în sărbătorile legale. Şi mai există o parcare în curtea unei spălătorii auto, gratuit, la o distanţă de treizeci de metri de intrarea în hotel.

Deşi am fost înştiinţaţi de personalul hotelului că din 31 decembrie şi până în 2 ianuarie, perioada de sejur, nu se va plăti pentru parcarea pe stradă, am ales a doua variantă, în special dată fiind poziţionarea foarte aproape de centru iar în noaptea dintre ani anticipam că vor trece multe persoane prin zonă şi am dorit să eliminăm orice risc, dacă ni s-a oferit această posibilitate. Doar nu toată lumea consuma şampanie pentru copii...

Cazarea s-a făcut rapid, am comandat ceva de mâncare – se apropia ora la care restaurantul prelua ultima comandă, era totuşi o seară mai deosebită - am ajuns în camera situată la al doilea nivel şi până să despachetăm tot ce aveam am fost sunaţi să coborâm la masă.

Deşi restaurantul are un număr limitat de preparate culinare pe care le poţi comanda, acest neajuns păleşte în faţa gustului mâncării. Delicios e puţin spus! Parcă salivez şi acum când scriu, papilele gustative solicitându-mi degetele să tasteze şi alte epitete mai apropiate de realitate.

La fel, micul dejun servit în zilele următoare a întrunit sufragiile oricărui client care nu chiar atingea pragul de sus în materie de mofturi.

Salate de crudităţi, legume la grătar, mezeluri, brânzeturi, măsline, omletă, ochiuri şi ouă fierte, bacon şi cârnăciori prăjiţi, iaurturi, cereale, unt sau diverse soiuri de gem te aşteptau să le guşti la început de zi.

Aveai posibilitatea să continui cu tarte, chec, pateuri sau fructe şi să închei masa cu o cafea, un suc sau un ceai. Aş menţiona şi pâinea, una care se apropia calitativ de cea făcută în cuptoarele părinţilor sau bunicilor.

Micul dejun era inclus în preţ iar peste zi aveai posibilitatea să comanzi din destul de scurta listă pomenită şi mai sus. Restaurantul e deschis până la ora 22, excepţie ziua de 31 decembrie. Am remarcat expuse – nu doar cu titlu de prezentare – o varietate însemnată de băuturi spirtoase şi vinuri atât româneşti cât şi internaţionale.

Am început analiza puţin mai diferit ca de obicei – cu masa în prim plan – dar revin cu detaliile cazării.

Construit pe locul unei foste fabrici de confecţii, de fapt peste nivelul întâi al acesteia, Hotel Caro Boutique se ridică pe trei etaje, are o terasă exterioară destul de încăpătoare şi se înscrie pe lista cazărilor pe care le recomand cu drag. Te simţi bine primit de cum deschizi uşa hotelului şi eşti întâmpinat de personalul amabil.

Pentru a urca la caturile pe care sunt dispuse camerele ai posibilitatea de a lua liftul în care au voie maxim trei persoane sau o iei sportiv pe casa scărilor frumos decorată cu pereţi de cărămidă netencuită, mici măsuţe cu scaune şi tablouri în culori calde.

Cum ieşi din lift, cel puţin la etajul doi unde am avut noi camera, e poziţionată o canapea comodă iar deasupra ei un raft de pe care îţi poţi alege o carte pe care să o citeşti de eşti amator de lectură. Deşi aveam romane la noi, eu am ales una cu Barack Obama iar Adriana una cu Eva Peron pe care le-am frunzărit după periplurile prin oraş.

Camerele se deschid cu cartelă – ni s-a dat doar una -, sunt de mărime medie, curate şi cu cele necesare pentru confortul de trei stele la care e cotat hotelul.

Adică un tv cu diagonală medie, câte o noptieră şi o veioză pentru fiecare pat – din păcate doar cameră twin am mai găsit -, un fotoliu comod, o masă destul de mare, frigider cu minibar şi seif aşezat într-un dulap foarte încăpător.

Paturile sunt destul de mari, cu saltele comode şi trei perne, oferindu-ţi posibilitatea să o alegi pe cea care ţi se potriveşte.

Baia nu era de foarte mari dimensiuni, însă era albă şi curată, cu prosoape imaculate.

Aş acorda un minus pentru răcoarea care s-a instalat în cameră către dimineaţă. În dulap se găsea doar o păturică subţire, eu fiind nevoit să mă ridic şi să îmi iau din cuier o haină pentru încerca să măresc puţin temperatura ce îmi înconjura corpul.

Am adus la cunoştinţa personalului de serviciu acest incovenient şi mi s-a oferit şi mie o păturică. Nu au setat centrala hotelului pe o altă temperatură...

Pentru cei cu simţul mişcării în vene, la subsol există o sală de fitness iar alături de ea un mic centru spa.

Ca alte servicii, amintesc că internetul a funcţionat fără probleme, personalul de serviciu intră în fiecare zi în camere iar pentru micul dejun în data de 1 ianuarie s-a manifestat flexibilitate în modificarea orelor normale, pentru a permite clienţilor un somn mai lung.

Pentru cei interesaţi, plata se poate face şi cu vouchere de vacanţă, însă doar cu cele eliberate de Sodexo.

Toate cele enumerate au contribuit la conturarea unei impresii mai mult decât mulţumitoare care mă determină să aleg din nou acest hotel de va fi să mai ajung prin Oradea în afara sezonului rece...

---

VIZUALIZĂRI: 814 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI