Cappadocia - dincolo de nori, atingand razele soarelui

TIPĂREȘTE

Un zbor cu balonul peste mirifica Cappadocie depaseste orice imaginatie. Nu poti descrie in cuvinte ceea ce vezi, ce simti, ce traiesti, in timp ce survolezi un spatiu care te vrajeste. Esti intr-o alta lume, un intrus care cere permis de libera trecere pentru a descoperi comori de nepretuit, iar Cappadocia nu face exceptie.

Zborul cu balonul era optional excursiei de doua zile in Cappadocia, insa nu am dorit sa ratez ocazia chiar daca pretul se ridica la 140 de euro. Nu balonul, ci taxa pentru o ora si jumatate de zbor! Scump, pentru unii, dar se merita. Mai ales ca poti sa faci asta doar o data in viata. De ce nu? Pentru mine era o premiera, la fel ca zborul din Bucuresti pana in Antalya.

Dimineata zilei de 07 iulie, ora 03:00... Alarma suna strident! Jos din pat, fuga la baie, tot tabietul, apoi coborat, in viteza, in holul hotelului unde trebuia sa ne intalnim cu reprezentantii firmei Turca Baloon. Aceasta se ocupa de zborul nostru, adica sase turisti veniti din Antalya. Microbuzul firmei a sosit la ora stabilita, ne-am imbarcat si, in decurs de un sfert de ora am ajuns la Goreme, la sediul firmei, de pe Adnan Menderes Cadessi. Aici am fost tratati cu cafea sau ceai, fursecuri si alune pana cand s-au pus la punct ultimile detalii inainte de zbor. S-a efectuat o ultima verificare, bilete si control antitero, dupa care ne-am suit in alt microbuz care asigura transferul pana la terenul de decolare/inaltare in afara orasului. Era semintuneric cand am plecat, insa am observat ca trecem pe langa niste plantatii de vita de vie.

Terenul de decolare era plin de platforme cu baloane pregatite pentru zbor. Am ajuns langa balonul nostru unde echipa tehnica asigura pregatirile. Jeturi de flacari erau aruncate catre interiorul marelui invelis care constituie aerostatul. Trebuie sa fac o fotografie infiferent de calitate. Zis si facut! Am observat ca majoritatea turistilor sunt imbracati la maneca lunga, eu doar in tricou si bermude ceea ce ma pune pe ganduri. La sol e temperatura propice, de vara, chiar daca este ora 04:45, nu prea simt ca se face pielea de gaina. Ma gandesc cum o sa fie la alitutdine si... brusc, imi aduc aminte ce mi-a spus ghidul Seljuk: „imbracaminte mai groasa pentru ca la inaltime este aer rece!” Unde mi-a fost capul? Dar, ce sa mai fac! Timpul este prea scurt pentru a cauta ceva, iar reprezentantii firmei incep imbarcarea. Stam la rand pentru a urca in nacela care are patru compartimente in fiecare avand loc cinci oameni. Capitanul care conduce balonul are loc amenajat la mijoloc intre arzatoare si buteliile cu gaz. „Eu sunt Hassan, bine ati venit la bord ! ”, a spus cel care urma sa conduca balonul. Inarmat cu o statie de emisie-receptie, a inceput manevrele: platforma a fost desprinsa de masina, balastul aruncat la pamant si balonul a inceput sa ia usor-usor inaltime. Arzatoarele functionau la putere maxima, iar caldura emanata m-a incalzit instantaneu. Un metru, doi metrii, trei metrii... zece metrii... ne inaltam catre vazduh.

Este o dimineata racoroasa, dar nu mai simt frigul. Sunt fara grai cand ma uit cum pamantul se departeaza, iar totul devine din ce in ce mai mic. Sa inceapa aventura! Soarele inca nu a rasarit si abia distingem ceva in jur, dar siluetele celorlalte baloane peste formatiunile stancoase din jur se pot observa destul de clar. Sunt multe baloane in aer, dar comunicatiile intre conducatori functioneaza perfect si nu exista risc de accidente. Este vis sau realitate ce traiesc?

Balonul se ridica maiestuos, lin, peste Goreme Tarihi Malli Parki care ocupa aproape 100 kmp in provincia Nevsehir, fiind inclus in patrimoniul mondial UNESCO in 1985. Survol peste un peisaj stancos, erodat de vant, cu o retea de asezari subterane interconectate. O regiune vulcanica dominata de muntii Hasan si Erciyes, intr-un patrulater istoric: Urgup, Goreme, Uchisar si Ortahisar - o zona compusa din platouri si dealuri inalte, disecate de paraie si vai ale raului sculptate de apa. O parte din aria accidentata consta din bazalt si paturi groase de tuf (rezultatul cenusii emise de la vulcani cu milenii de ani in urma, care s-a solidificat intr-o roca moale si, de atunci, a fost acoperit de lava solidificata care formeaza un acoperis de protectie). Aceasta a fost erodata de-a lungul mileniilor pentru a forma stancile multicolore, turnurile de stanca, cosurile de fum sau piramide, formatiuni de roci cu cosuri de zana.

Am ajuns la 800 m altitudine si ceata acopera pret de cateva minute orice priveliste. Balonul contiuna ascensiunea, dar, in acelasi timp, incep manevrele de deplasare conform programului. Sub noi se intinde Peri Bacalari sau Valea Soganli, triunghiul Avanos-Urgup-Uchisar in care observam sute de cosuri de zana cu diametrul intre 1 si 15 m. Poti sa intrebi: „a fost Cappadocia in trecut un paradis al zanelor sau natura a dorit sa arate un miracol?” Nu avem timp de raspunsuri deoarece trecem „granita” catre un alt loc al minunilor naturale - Love Valley (Valea Iubirii) - o ascunzatoare cu formatiuni pitoresti: in pofida asemanarii cu gluga omului aceste formatiuni uimitoare de roca sunt departe de a fi create de om, probabil sunt structuri stravechi care se inalta la peste o mie de metri altitudine. Deoarece valea are multe cosuri de zana ca si cum ar fi rasarite din pamant si singurul sunet aici este al pasarilor ciripitoare de aceea se numeste Valea Iubirii.

Un nor, al doilea nor, al treilea nor... in sfarsit: soarele vrea sa apara pentru noi. Haide, Marite Soare! Doamne, ce Rasarit Divin! Intind mainile si simt cum ating razele. Nu pot descrie in cuvinte ceea ce simt.

Noi suntem deasupra Pasabaglari Valley, un peisaj minunat si cea mai miraculoasa colectie de cosuri de zana din Cappadocia. Denumita si Valea Monahului, la 1 km de cotitura Zelve pe ruta Goreme-Avanos, cele mai inalte cosuri de zana, unele cu mai multe conuri atrag aici multi turisti turci si straini. La Pasabaglari, scufundate in cosuri de basm cu trei conuri se afla doua biserici dintre care una a fost folosita drept izolare de catre pustnicul Sfant Simeon in secolul al V-lea. Odata ce zona a apartinut unei persoane cunoscute sub numele Pasha, acest loc cu podgorii se numeste „Podgoria lui Pasha” .

Valea Zelvei sau Zelve Acik Have Muzesi urmeaza pe traiectul nostru de zbor. Norii s-au imprastiat, iar razele soarelui inunda valea. Observ vederi spectaculoase, Guverncinlik Valley (Valea Porumbeilor) , acum de la inaltime, un adevarat muzeu in aer liber: urmarind niste cosuri de zana fantastice, seminee inalte de 15-20 m, in grupuri, unele cu triple conuri. Structuri calcaroase impresionante mai ales la rasaritul soarelui. Urmeaza Deverent Valley sau Imaginary Valley (Valea Rozului) poate singurul loc nepopulat din Cappadocia. Aici nu exista biserici si case taiate in stanca si nici pesteri troglodite sau case de porumbei. O atractie aici sunt formatiunile de roci cu forme incredibile si anomalii geologice formate de secole de eroziune. Vantul si apa au lucrat la tuful vulvanic moale pentru a lasa in urma forme convingatoare de tip stalp si altele ciudate: delfin, sarpe, aligator sau ce mai imagineaza mintea omului. Regiunea mai este denumita „Moonscape (Peisaj lunar)” .

Lumina a biruit intunericul, Soarele a rasarit si intreaga regiune se trezeste la viata. Balonul se misca agale printre formatiunile stancoase si coboara lin la aterizare. Masina cu platforma vine in intampinare, franghiile sunt aruncate din nacela si echipajul de la sol trage tare de ele pana cand aseaza nacela pe platforma. Aterizare perfecta! Zborul s-a incheiat cu bine pentru toti: Turca Ballon ne multumeste pentru tot.

Coboram din nacela si mergem la o masa unde suntem serviti cu un pahar de sampanie. Exista licoare si pentru cei care nu servesc alcool. Echipa tehnica multumeste inca odata pentru atentie si inmaneaza fiecaruia cate o diploma onorifica de excelenta (vezi foto). Cine doreste poate achizitiona contra sumei de 30 euro un CD cu principalele momente ale zborului. Nu am cumparat CD-ul deoarece nu prea am incredere ca dau banii pe ceva de calitate. Poti lua teapa usor, mai bine lipsa!

Microbuzul firmei Turca Ballon ne-a adus inapoi la hotel unde ghidul Seljuk a asteptat sa asculte rabdator impresiile fiecaruia. I-am spus ca sunt incantat de cele vazute si... atat! Ce pot spune mai mult. Sa vorbeasca fotografiile in locul meu.

Unde am fost, ce-am vazut - am povestit - mai departe fiecare interpreteaza si judeca cum doreste. Am trait o experienta de neuitat pe care o s-o repet daca se mai iveste ocazia.

Daca aveti excursie prin Cappadocia, va recomand un ZBOR CU BALONUL!

---

VIZUALIZĂRI: 1467 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI