GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Aflați într-o mică vacanță pe țărmul bulgăresc al Mării Negre la început de iunie, parcurgem drumuri de coastă vezi impresii), dar înainte de a sosi la Kaliakria Sea View Apartments (vezi impresii), aproape de Balcic, ne abatem spre Cap Caliacra și cetatea de pe acest promontoriu.
Ne aflăm deja pe Coasta de Argint, zona golfului Balcicului, denumirea fiind atribuită acestui areal de către profesorul Gheorghe Munteanu-Murgoci care efectuează în 1913 excursii de documentare în Cadrilater. Dl. conferenţiar a făcut să treacă pe dinaintea ochilor spectatorilor, coasta de argint, care începe de la capul Caliacra. Ne spune că d-sa împreună cu alţi cîţiva călători au botezat regiunea aceasta cu numirea de mai sus. Se perindează coasta mării pănă la Balcic (ziarul Opinia, decembrie 1913, conferință susținută de profesor în Iași).
„Dezarmarea” la intrarea în cetate. Venind dinspre Tyulenevo, unde văzusem superbul portuleț pescăresc din golf și arcul stâncos (vezi impresii), ne-am îndreptat spre Capul Caliacra. O „mare” de eoliene ne întâmpină așezate în rânduri pe un teren ierbos.
Accesul în perimetrul cetății se face pe un drum asfaltat care se încheie într-o parcare nu foarte mare. Biletele de acces (nici nu îmi aduc aminte dacă le-am primit ori ba) se încasează în zona primului zid al fortificației. Aici, „gardianul înspăimântător” al cetății (de fapt, doar un angajat șmecheraș) încearcă să ne ia „armele” (= banii). Trebuie să plătim 3 leva/persoană, dau o bancnotă de 100 leva și primesc rest cu 10 mai puțin decât trebuia. Noroc că am numărat restul, astfel rămânem cu ochii în soare. I-am atras atenția, a numărat din nou banii și mi-a dat dreptate ???? Se poate plăti și cu monedă românească, 10 lei/persoană (înseamnă o pierdere de circa 2,5 lei). Parcarea era plină, am lăsat autoturismul pe marginea șoselei.
Închis în peșteră. Străpungem a doua linie de fortificație printr-o poartă și ne trezim în mijlocul ruinelor: terme, basilici, mori, clădiri civile – toate semnalate succint prin plăcuțe informative. Ne deplasăm spre marginea promontoriului pentru a privi coasta spectaculoasă și a face fotografii. Atenție, nu există nici un gard/balustradă de protecție.
O potecă betonată ne poartă printre vestigiile istorice, pe locurile unde tracii, grecii, romanii, bizantinii, turcii, bulgarii și românii au tot construit, modificat, adăugat. Înspre capătul limbii de pământ, în punctul cel mai înalt al promontoriului, se află miezul fortificației – cetatea supremă, reședință a lui Dobrotici în anii 1300, conducătorul de la care ar proveni numele „Dobrogea” de azi, despot al unui stat însemnat din sud-estul european.
În masivul stâncos ce se avântă spre mare se află mai multe cavități, unele utilizate în vechime drept chilii de către călugări sihaștri. Într-o asemenea „peșteră” a fost amenajat un muzeu al Caliacrei. Intrarea e gratuită în acest muzeu, în schimb fotografiatul costă câțiva leva, vreo 2 parcă. Câteva vase de lut, monede, bijuterii – toate rod al descoperirilor arheologice – fragmente de piatră, ghiulele, fotografii și schițe constituie patrimoniul acestui micuț muzeu al sitului.
Ei bine, alt „gardian fioros” ce păzea muzeul și juca și rol de ghid se învârtea ca un titirez printre vizitatori. La un moment dat intră un grup numeros de elevi bulgari însoțiți de profesori, veseli și gălăgioși. Cerberul discută ceva cu un însoțitor al grupului, începe să strige la copii și se repede la grilajul care închide grota, trăgând insistent de fiare. Cât ai clipi calea de acces este blocată! Sunt prins în închisoarea cetății! Ghidul nu a ținut cont de alți vizitatori, a tras grilajul și i-a adunat pe copii în jurul machetei fortificațiilor de la Cap Caliacra și a început să istorisească povestea locurilor în limba bulgară. Am petrecut eu 5-6 minute în interior, am privit pe ici-colo, dar m-am plictisit, iar grupul mă aștepta pe undeva pe afară. Astfel că tiptil-tiptil m-am tras lângă grilal, l-am depărtat puțin și am evadat. Abia după încă un sfert de oră am zărit grupa de copii zburdând spre capela din vârful promontoriului.
Concluzii. Vizitarea Capului Caliacra, a cetății și micului muzeu sunt interesante și îți oferă priveliști deosebite (am văzut delfini!). În interior sunt mai multe tarabe cu suveniruri (în apropierea radarului militar), un restaurant cu vedere la mare (lângă muzeu), stand de înghețată, un acordeonist ambulant (la turnul de acces), alte tarabe în parcare, statui în diverse locuri („Poarta celor 40 de fecioare” , statuia amiralului Ushakov, Monumentul arcașului), panouri informative. Ar fi bine să aveți capul acoperit (nu există umbră în interiorul cetății), încălțăminte adecvată (am întâlnit șerpi prin vegetație), o sticlă de apă și... voie bună! Aaaa, și noroc să nu fiți închiși în „peșteră” .
Mergeți în zona Balcicului, e aproape de România și sunt locuri interesante de văzut. Călătorii frumoase și alegeri inspirate!
P. S. Detalii istorice găsiți în articolul lui @michi, publicat în aprilie 2023 (vezi impresii).
Trimis de tata123 🔱 in 19.07.23 18:57:14
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în BULGARIA.
4 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (tata123 🔱); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- Coordonate GPS: 43.36802100 N, 28.46449300 E - CONFIRMATE
ECOURI la acest articol
4 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@tata123 ????: Ce Michi, care Michi? Sunt mic copil faţă de ce şi cum scrii tu (aş vrea eu să fiu la propriu mic copil) M-am dat mare că am văzut Cap Kaliakra şi nu am aflat de peşteră sau muzeu. Aşa se întâmplă când nu te documentezi şi cei cu care am mers nu aveau interese turistice
@Michi: Ați scris pe îndelete despre istoria cetății de la Capul Caliacra, nu mai avea rostul să repet. Muzeul Caliacrei (de fapt e mult spus, e vorba de o miniexpoziție istorică) este situat într-o grotă cu două camere (o cavitate mai spațioasă, una mai mică), pe aleea ce duce spre vârful promotoriului, după restaurant.
O vizită la Cap Caliacra este interesantă și de recomandat prin prisma existenței vestigiilor istorice și a priveliștilor marine.
Dealurile dimprejur sînt minunat împodobite cu vii și plantații. Alături de speciile cunoscute în țară întîlnești umbrosul smochin și migdalul. La cîțiva chilometri o pădure întreagă de smochini înfrumusețează capul Caliacra.
In regiunea numită Balcic-Vii sînt posiții care-ți amintesc de Cheia și Suzana. Pîraie dulci țîșnesc numai de la 1 kilometru de Marea sărată. Florile poartă un miros necunoscut în apă. Floarea de sulfină are o mireasmă incomparabilă. Și floarea de scaiu are parfum. Prisăci multe învrîstează frumoasele plantații. (Poate că de aici vine numele Balcicului „mieros“ ).
Marea este și mai nemărginită dacă o privești de pe înălțimile orășelului. De la capul păduros al Caliacrei și pănă dincolo de Vama ochiul se odihnește pe o infinitate de culori. De la tulburiul coastei până la negrul orziontului sunt atîtea nuanțe de verde, albăstriu și plumburiu și toate muiate într-un sidef strălucitor că nu te-ai mai sătura o veșnicie privind în larguri.
Călătorii frumoase!
”Sunt prins în închisoarea cetății! Ghidul nu a ținut cont de alți vizitatori, a tras grilajul și i-a adunat pe copii în jurul machetei fortificațiilor de la Cap Caliacra și a început să istorisească povestea locurilor în limba bulgară. Am petrecut eu 5-6 minute în interior, am privit pe ici-colo, dar m-am plictisit, iar grupul mă aștepta pe undeva pe afară. Astfel că tiptil-tiptil m-am tras lângă grilal, l-am depărtat puțin și am evadat.
Noroc că NU ești un om cu o statură mai rubicondă! , altfel, crezi că mai puteai evada?!
Crezi că „gardianul fioros” știa că ești înăuntru?
Mă bucur de fiecare dată când îți citesc articolele, aflu lucruri noi, pentru care-ți mulțumesc!
@doinafil: ????Noroc că acel "gardian"-muzeograf nu a pus și lacătul pe grilaj. Am avut grijă să glisez poarta cu gratii exact cât să mă strecor afară. Dacă eram mai *rotunjor aș fi făcut mai mult tam-tam cu acționarea grilajului; asta ar mai fi lipsit, să mă fugărească "potera". ????????
Nu știu dacă domnul și-a dat seama că pe lângă grupul de elevi mai sunt și alți vizitatori înăuntru care poate nu știu graiul bulgăresc.
Mă bucur că articolele mele pot fi utile, acesta fiind scopul lor.
Numai bine!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Oct.2023 Cap Kaliakra, de ce nu? — scris în 20.11.23 de Yersinia Pestis din MăRăşEşTI [VN] - RECOMANDĂ
- Apr.2023 Cap Kaliakra, o amintire de neuitat — scris în 19.05.23 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2019 Cap Kaliakra, bucata de pământ scaldata de mare — scris în 28.07.19 de Carinalor din TâRGU JIU - RECOMANDĂ
- Aug.2018 Cap Kaliakra — adevarata perla! — scris în 02.09.18 de dan popa din PIATRA NEAMT - RECOMANDĂ
- Sep.2017 Capul Kaliakra vazut in septembrie — scris în 21.09.17 de relu mihai din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Aug.2017 Atmosferă splendidă. Recomand! — scris în 25.08.17 de Adriana1983 din CRAIOVA - RECOMANDĂ
- Aug.2017 Capul Kaliakra - Splendid si atat — scris în 21.08.17 de Andreea1205 din CARAS SEVERIN - RECOMANDĂ