Canionul 7 scări

TIPĂREȘTE

Fără prea multe ,,pregătiri”, mai mult ,,sufletești”, adică de pe o zi pe alta, ne-am hotărât să ,,numărăm” scările pe la Dâmbul Morii . Bine, așa că vom merge odată, am mai zis noi, dar chiar așa iute nu mă gândeam c-o să fie. Câteodată, nu întotdeauna, călătoriile astea ies cel mai bine. De exemplu, cu transportul, ne-am dus frumos la gara Brașov să luăm un microbuz care mergea spre București, dar ne-a ,,picat ” pleașcă autobuzul RAT Brașov, linia nr. 17B, cu traseul Gara Brașov- Timișul de Jos, fix în fața noastră. Fiind și o zi de sărbătoare, acesta circulă cam din 2 în 2 ore, așadar ce noroc am avut. :) Știind că programul de vizitare al Canionului este între 10-18, am plecat de la 9 din gară, iar la 9.45 eram deja, pe drumul frumos, idilic, spre Masivul Piatra Mare .

Câteva cuvinte despre destinația noastră de azi. Canionul 7 Scări este un defileu format din calcare jurasice și este situat în vestul munților Piatra Mare, județul Brașov. Are o lungime de 160m, diferența de nivel fiind de 58m, iar altitudine 948m. Zona de defileu este situată după cum spune și numele, pe 7 trepte, pe care curge Pârâul 7 scări, sau Șipoaia, iar aici se formează niște cascade frumoase, impresionante. Tot ce avem de făcut este să urcăm scările amenajate, 7, cu pasarele între ele. Pentru prima dată, canionul a început să fie amenajat prin anii 1920-1930, atunci când s-au montat primele scări de acces, apoi prin 1970, s-au mai construit și ceva pasarele, urmând ca în 2002, toate scările să fie înlocuite cu unele de metal. În 2013, tot ansambul a fost reabilitat, s-au înlocuit scările și pasarelele, acum sunt din oțel zincat, cu balustrade, deasemenea și drumul forestier spre Valea Șipoaia a fost reamenajat, astfel că pot circula ceva mașini de teren, noi am văzut una. Traseul este marcat cu bandă galbenă. Sigur că fiind un drum de munte, se merge și prin pădure, deci este necesară încălțăminte adecvată, bocanci, ghete, cu talpă aderentă. Am văzut și persoane care au venit total nepregătiți, nu prea aveau cum să facă față. Dacă se vine dinspre București, pe dreapta, după Timișul de Jos, este indicator mare la șosea, se merge la Cabana Dâmbul Morii, se poate merge cu mașina până la parcare, apoi e o barieră. Dinspre Brașov, la cca 10 km pe stânga, cu mașina, sau pentru turiștii aflați deja la Brașov, linia 17B, RAT Brașov, din fața gării, biletul costă 2 lei de persoană, 4 lei un bilet cu 2 călătorii.

Am ajuns deci cu bine, nesperat, ;) am traversat DN1, am luat notă de orarul de întoarcere al autobuzului și am pornit la drum. Vremea era superbă, deja parcarea se aglomera, dar am văzut multe mașini și mai încolo de barieră, parcate pe marginea drumului. Am lăsat în urmă frumoasele case, viluțe, cabane, am ajuns în dreptul zonei de pajiști, un verde frumos, crud, unde lumea deja instala corturile. Foarte multă lume am întâlnit pe tot traseul. Cu mic, cu mare, cu bebe în brațe, lumea a ieșit la aer curat, de munte. M-am bucurat să văd că atâta lume face mișcare. După cca o jumătate de oră am ajuns la primul punct de popas, Valea Șipoaia . Apa curge când mai liniștit, când mai iute, formând mici cascade, e vorba de pârâul 7 scări, care șerpuiește când pe o parte, când pe alta. Aici la primul popas, găsim mese și băncuțe, pentru cei care au obosit deja, dar și un loc de unde poți achiziționa echipament pentru tiroliene. Am văzut multă activitate și pe cablurile de tiroliană, din când în când se mai auzea câte un chiot, abia apoi am realizat că e de la ei, adrenalina... :) De multe ori, drumul o ia prin pădure, pe cărare, în unele locuri este mai umed, asta și datorită ploii din urmă cu două zile, dar și apei care curge pe ici, colo.

Următorul popas care ne apare e Cascada cu Apă Vie , aici chiar se formează pe dreapta o cascadă, mergem mai departe, iar prin pădure, mai urcăm, mai sunt și aici niște podețe de lemn, întâlnim Popasul Luminișul Însorit , un loc bun pentru a-ți trage sufletul înainte de a te ,,întâlni” cu scările, asta pentru că la ultimul popas, care de fapt e Popasul 7 Scări , ești curios deja și nerăbdător să vezi canionul. Cam o oră, o oră și jumătate se face până aici, în funcție de pauze și de ritmul de mers. Aici se pot procura și biletele, 10 lei costă pentru adulți, 5 lei pentru copii. Am observat că pentru grupuri sunt ceva reduceri. Tot aici se pot achiziționa bilete și echipament pentru tiroliană. Multă lume face plimbarea până aici, în acest punct, apoi fac cale întoarsă. Am luat și noi biletele, am plecat mai departe, nu mult și vedem deja stâncile impunătoare, simțim răcoarea umedă, ne punem hanoracele, nu strică și ceva impermeabil, câteodată mai vin stropi de apă de la cascade. Facem primele poze, prima scară e pentru ,,începători” așa de încălzire, soțul mă întreabă: te încumeți? Eu, da, normal! :D

Acolo e un controlor, care îți cere biletele dar îți dă și sfaturi pentru întoarcere, dacă nu avem de gând să o luăm pe alte trasee, urmăm bulina roșie. Așadar, urcăm prima scară, prima pasarelă, nu a fost greu, ne uităm în sus, în jos, dar acum urmează cea mai spectaculoasă și mai lungă de cca 15 m, la câțiva metri chiar lângă cascadă, aici ne odihnim puțin, privim în urmă, un hău adânc, frig, umezeală, flori, stânci înalte, drepte, șlefuite de apa care se revarsă peste ele. Pornim mai departe, ne oprim la următoarea pasarelă, fac poze cu pereții scorojiți de trecători, cu nume, inimioare, floricele pe pereții acoperiți de un fel de iederă, mai urcăm o scară, găsim și un fel de loc drept, cu niște bușteni, dar bun pentru un mic popas. Mai urcăm niște bolovani, încă o scară, câte au fost oare? Am pierdut șirul... mai faci o poză, mai vezi ceva, apa care curge parcă de niciunde... Frumos! Chiar frumusețea canionului constă în faptul că aproape la fiecare cotitură, fiecare scară, se schimbă direcția de mers, niciodată nu știi la ce să te aștepți, iar privirea sau aparatul foto nu poate cuprinde tot ansamblul, nu știi ce urmează după stânca următoare. Am urcat cred ultima scară, am mers pe lângă firicelul de apă, s-a mărit deja distanța dintre stânci, da, se pare că s-au terminat. Cam 20 de minute, atât a fost, cu poze, cu pauze, ce m-a mirat foarte mult, e că, văzând atâta lume pe traseu, am crezut că vom fi unul după altul pe scară. Dar nu a fost așa! La un moment dat eram singuri... Unde sunt oamenii? Atunci am înțeles că doar o parte aleg să urce. Oricum, noi am mers mai departe, ne-am bucurat ochii cu cele văzute, apoi am ajuns într-o pădurice, am întâlnit indicatoarele semnalate, am ales bulina roșie care duce înapoi, la Popasul 7 scări.

Cine vrea poate alege și altă variantă spre Prăpastia Urșilor , sau Cabana Piatra Mare , dar traseul e mai dificil și mai sunt cca 2-3 ore de mers. După vreo 15 minute am ajuns înapoi la popas, aici abia ne-am odihnit, am mâncat, am privit pe îndrăzneții cu tiroliana, apoi am pornit la drum. Mi-a plăcut foarte mult locul, este deosebit, acum prezintă siguranță, probabil că înainte cu scările de lemn nu m-aș fi încumetat să încerc experiența. Repet este bine să aveți încălțăminte aderentă, un bocanc, nu teniși, nu adidași, am văzut băieți în fața mea, alunecau pe fund la vale în pădure unde era pământul umed.

Drumul de întoarcere a fost deja o plăcere, așa că am admirat florile sălbatice, copacii bătrâni, am ajuns în zona de campare, aici era multă lume la iarbă verde, se bucurau de vremea frumoasă; noi ne-am îndreptat către stația de autobuz, exact la timp să-l prindem.

Nicicând nu pot face o comparație cu defileul Samaria din Creta (vezi impresii]), este mare diferența de lungime, de traseu, poate și dificultate, dar și una și alta sunt frumoase și spectaculoase, iar Canionul 7 scări , e la noi, în România. :)

Avem o țară frumoasă, să ne bucurăm de ea!

---

VIZUALIZĂRI: 3305 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI