La munte, de 1 Mai

TIPĂREȘTE

La Cabana 3 Brazi

Am luat nota ca in zilele de sarbatoare este destul de greu sa gasesti o locatie mai putin aglomerata si cu peisaje deosebite, unde sa petreci cateva ore de desfatare in natura. Chiar daca nu gasesti tot ce ai vrea, incerci sa vezi partea dulce a lucrurilor.

Asa ca, in dimineata de 1 Mai, zi foarte frumoasa, am pus ceva lucruri in masina, si pentru timp calduros, dar si pentru drumetie, si am plecat din Targoviste spre nord, pe DN 71 (Drumul Sinaii), cu gandul ca vom ajunge in Leaota-Bucegi, in nordul Dambovitei, la Cabanele Pestera-Padina. Dupa cativa kilometri, stop motor. Am aflat ca nu era nici un loc liber, asa ca a trebuit sa schimbam destinatia: Trei Brazi. Dar drumul la ora 10, 30 parea aglomerat, am intors masina si am iesit in DN 1 (langa Paralela 45), ocolind Targovistea pe la Razvad, Moreni, Floresti. Abia depasisem zona Campina si a inceput aglomeratia, stiam ca era posibil sa petrecem cateva ore pe sosea, dar ne inarmasem cu rabdare. Nu avea nici un rost sa ne oprim undeva, in speranta ca se va fluidiza traficul. Aveam cu noi fructe, apa si cateva sandwich-uri. Pe la ora 14, 30 am ajuns la Predeal. Am facut la stanga catre Trei Brazi, drumul arata destul de bine, ne mai desparteau doar 5-6 km de destinatie, iar cand am iesit in poiana imensa si inverzita, avand in fata Cabana, imaginea a fost extraordinara.

Cabana Trei Brazi a fost renovata in mai multe randuri, acum am inteles ca are un alt proprietar, dar nu cred ca a mai investit ceva. S-a pastrat imaginea din lemn, cu terasa din piatra, dar tamplaria exterioara din PVC alb cu geam termopan, practica de altfel, ii cam strica aspectul de cladire de munte. Holul larg, cu pardoseala din marmura, cu trecere spre un barulet si restaurant, cu ferestre largi, lasa privirea libera catre muntii asezati pe doua planuri, primul rand intr-un amestec extraordinar de culori, de la maro roscat la verdele pur al primaverii, iar al doilea sir mai inalt, de culoare gri-albastrui, lasand sa se vada piatra, acoperit inca de zapada.

In vale, un palc de vile noi, parca pateaza verdele pajistii, impresia fiind deranjata de un perimetru marcat cu tarusi, unde este o sapatura in care s-a format un fel de iaz, cu o constructie deteriorata, cu aspect de parasire, unde este depozitat gunoi menajer, zona in care nici iarba nu mai creste de cativa ani incoace. Continuand descrierea Cabanei, am remarcat casa scarii cu trepte din marmura, parapet din inox, pardoseala din holurile de la etaj fiind din mocheta colorata cu motive populare. Cazarea, presupun de 2*, s-a facut destul de rapid, intr-un apartament situat la etajul 3, cu vedere la fatada principala. Probabil ca nu mai stiu eu ce inseamna apartament, de fapt era o o camera mai mare, in forma de L, mochetata, cu o zona de living, avand o canapea coltar, la care se atasa inca o secventa patrata, ce puteau forma impreuna un spatiu de dormit foarte larg si confortabil, cu un dulap in 2 usi si un fel de biblioteca cu rafturi in care era incadrat televizorul. In zona de dormit era un pat matrimonial. Doua ferestre largi, cu usi si cu draperii bogate, dadeau spre un balcon destul de spatios cu 2 scaune din lemn, unde se putea iesi pentru a admira privelistea. Multe lumini ce se puteau separa, faceau atmosfera de seara placuta. Un lampadar cu picior si un tablou fara personalitate pe perete completau atmosfera.

Baia era destul de mare, dar fara ventilator de aerisire, cabina de baie avea o parte din pereti lipsa si se stropea peste tot, vasul de WC era iesit din suruburi si se sprijinea doar in tevile de legatura. Nu era hartie igienica si lipsea banda care sa ne avertizeze ca totul este nou si igienic. A trebuit sa intervenim la receptie, inclusiv pentru a primi caldura in calorifere (exista centrala termica proprie). Dar cei de acolo sunt draguti si se fac placuti prin comportament.

Nu pot sa nu remarc interiorul restaurantului, cu mese si scaune din lemn, cu un semineu interesant, cu stergare, piei de animale si platouri in traditie populara agatate de pereti. Nu prea se potriveau vasele de Horezu cu zona Predealului, dar asta e altceva.

Pranzul, consistent si gustos, l-am servit pe terasa, la o masa lunga din lemn, la care erau atasate doua banci cu speteaza pe ambele laturi. O orchestra trecea pe langa fiecare masa, delectandu-ne cu muzica de petrecere. Dar pentru ca nu venisem la munte doar sa mancam, siesta am facut-o admirand peisajul de amiaza, plimbandu-ne pe pajiste sau indraznind sa ne afundam in padurea din fata cabanei. Alaturi de Cabana principala mai exista o constructie din lemn, pe o ridicatura, care alta data functiona ca o terasa, unde imi aduc aminte ca se lua masa. Chiar la intrarea in parcarea Cabanei se afla 2-3 buticuri, de unde insa nu prea ai ce cumpara ca amintire. Alaturi se definitiveaza o constructie, galben-portocalie, a carei destinatie nu am reusit sa o apreciez. De la aceasta constructie, vis-à-vis de care erau parcate un palc de ATV-uri, am pornit pe jos pe un drum de pamant si pietris, spre Poiana Secuilor, unde se poate ajunge cam in 20 min. Poate plimbarea ar fi minunata, dar masinariile mai sus citate, in afara de zgomot mai umpleau si atmosfera de nori de praf. Pana la urma, era loc pentru fiecare. Loc foarte frumos la Cabana Poiana Secuilor. Intr-un ceaun mare agatat pe 2 cracane la foc de lemne, fierbea un gulas iute deosebit de gustos, pe care nu am putut sa nu-l savuram. Pozele vorbesc singure despre locul cu pricina. A fost o dupa amiza minunata.

Am avut noroc ca si a doua zi timpul a tinut cu noi. Ne-am trezit de dimineata cand soarele abia se arata, iar micul dejun sub soarele diminetii a fost foarte placut. De aici inainte ne-am oprit la Predeal si Busteni, pentru a intra in magazine si pentru a ne mai dezmorti.

La Sinaia am inceput urcusul catre Cota 1400, drumul s-a refacut in mare parte, am depasit Manastirea Sinaia si Popasul Furnica, apoi am urmat un drum din pietris, ici-colo vagi urme de asfalt, cam 4 km, catre Popasul Stana Regala, aflat la aproape 1300 m altitudine (dupa cum citeam acolo), cotat dupa cum am vazut, la 3*. Undeva pe munte se vedea Hotelul Cota 1400, dar mi s-a parut a fi mai sus. Parcarea se face de-a lungul drumului, apoi se mai urca putin per pedes si ajungem la restaurantul situat sub o stanca. Este o zona a acestuia inchisa, dar are si terasa, cu specific romanesc si vanatoresc. Au si cazare, camerele sunt frumoase, cu semineu si incalzire prin pardoseala, cu baie. Este spatiu pentru copii, cu sezlonguri, jucarii si ponei. Iarna cred ca este superb pentru sanius, schi pentru incepatori si snowboard. Erau si niste trasuri, care aveau si talpici, deocamdata stationate. Mancarea, poate cam scumpa (un platou cald pentru 2 persoane, consistent, 58 lei), dar ne-am simtit bine. Mai era un tort excelent, dar si clatite cu dulceata, delicioase.

In Sinaia, la un bar aflat chiar in centru, un vin de Jidvei era la jumatate de prêt fata de Cabana Trei Brazi.

A fost un 1 Mai placut si reconfortant.

---

VIZUALIZĂRI: 7400 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI