Cabana Pralea din Căiuți, jud. Bacău

TIPĂREȘTE

Doi vânători, după o zi întreagă de umblat pe coclauri, văd c-aveau în tașcă doar o amărâtă de rață.

Cum s-o-mpartă, că era prea mică, și-n plus, niciunul nu voia să i-o lase ăluilalt, așa, de-a moaca.

- Băi, ia , fii atent, uite ce idee mi-a venit : jucăm un joc. Ne dăm, fiecare, câte un șut între picioare și care se vaită cel mai puțin ia rața, ce zici?

- Bine, spune ăstălalt. Ia, lovește-mă!

Ăla cu propunerea își ia elan și-i trage un picior în boașe, celuilalt.

Ăsta, vă dați seama, de durere cade pe jos, se învinețește la față, respiră greu, geme, mă rog, durere mare!

Cu chiu cu vai se ridică, după vreun sfert de oră de tăvălit pe jos și-i spune celui cu ideea:

-Gata, treci și tu să te lovesc.

- Băi, știi ceva, m-am gândit mai bine: ia tu rața!

Mari și minunate lucruri se întâmplă de când cu vremea de vine peste noi. Mai exact, se pare că iarna năpădește peste România, spre bucuria copiilor care, se știe, abia așteaptă să scoată săniile de la locul de păstrare.

Am melancolia iernilor de când eram copil, vorba aia ”ou sont les neiges d'autant? ”, când mă jucam în zăpadă până veneam acasă bocnă. Când mă usturau deștele de la picioare atunci când, ajuns în casă, astea începeau să se dezghețe. Și șireturile de la ghete stăteau erecte de cât ger înghițiseră!

Cu toate astea, urlam când mă lua mama-n casă, și-i spuneam că nu am înghețat, că n-am nimic. Mi-era ciudă pe copiii care rămâneau să se joace mai departe, deși, fiecare din noi eram recuperați din nămeți de cei de pe la casele cui creșteam.

Oricum, de frica iernii de stă să vină ne bucurăm de zilele frumoase de le mai nimerim. Cam ca-n sâmbăta de-a fost, când vremea în zonă a fost neașteptat de frumoasă, cu soare și chiar un pic de căldură. Așa încât, familia reunită a mea și a cumnatului meu,bașca prietenii lui, am stabilit de-o ieșire între țîțele naturii, că, dacă zic sâni se dă conotație sexuală și-mi iau bann!

Ieșirea am stabilit-o la Cabana Pralea, din comuna Căiuți, cabană ce aparține Ocolului Silvic Căiuți, jud. Bacău.

În principiu, nu trebuie să fii lucrător în sistem ca să poți s-o închiriezi, problema este s-o găsești liberă.

Cabana Pralea a fost cabană de vânătoare a lui Ceaușescu, cei mai mulți de scriu pe-aicea și-l aduc aminte: un tip mititel, peltic, care avea o dambla cu construirea socialismului, dambla de pe urma căruia, pe vremea când eram copii, nu prea știam de portocale sau alte fructe exotice. Bine, cei care-i duc dorul spun că era mai bine pe vremea lui. Eu spun atât: ești melancolic după Ceaușescu? Nimic nu te împiedică să trăiești ca atunci: jumătate de pâine pe zi, de om ființă umană, scoateți-vă bușoanele de la curent de la ora 8 seara, până a doua zi dimineață, nu faceți focul în casă, chiar dacă afară este o iarna ca cea a lui Coșbuc. Nu mergeți cu mașinile în fiecare week end, buteliile de gaz se schimbă doar la 40 de zile, carne nu cumpărați, zahăr, niet, cafea, doar din cicoare și multe altele!

Că și azi trăim greu, asta este, de fapt, vina noastră, pentru că avem coloană vertebrală din muci, ca moluștele, și-i lăsăm pe ăștia de-și zic politicieni să-și bată cucul de noi, fără ca să-i fugărim oarecum și anume, până le-o trece de politică văzută ca sursă de înnavuțire.

Oricum, de atunci, de pe vremea când Ceușescu hălăduia pe plaiurile de la Pralea, cabana a fost renovată și să știți că a fost bine renovată, cu gust și stil.

Cum se ajunge la Cabana Pralea.

De la Mărășești mergi spre Adjud, preț de 22 de km, pe DN 2. De aici, la intersecția cu DN 11A, mergeți spre Onești și, la intrarea-n comuna Căiuți, o să faceți un frumos viraj la stânga, chiar pe după monumentul închinat eroilor de-au murit în primul război mondial, n-aveți cum să nu-l vedeți!

Se trece prin satul Popeni și apoi Blidaru și, în final, ajungeți la satul Pralea. Mergeți drept înainte, urmați numai drumul de asflat și, în final, o să intrați în curtea cabanei.

Eu apreciez că, de la Mărășești până-n parcarea cabanei să tot fie vreo 50-55 de km, drum agreabil, șosele asfaltate bine, peisaj plăcut.

Ce găsim noi aicea?

Cabana Pralea este construită pe raza Ocolului Silvic Căiuț,în zona dealurilor subcarpatice, in extremitatea sud-estica a judetului Bacau. Practic, dacă știi drumurile, peste deal, la vreo 5-6 km ajungi exact în județul Vrancea, în dreptul comunei Câmpuri, cea cu Moș Ion Roată, de la Unirea Principatelor de la 1859 .Sau, mai la sud de locul cabanei, la vreo 16 km, ajungi la Soveja. Se merge pe drumuri forestiere dar care sunt bine întreținute, se circulă ușor chiar cu autoturisme obișnuite, nu numai cu off-road.

La începuturi, pe locul actualei cabane era un mic canton silvic, care, mai târziu, adică prin anii '70, a fost demolat iar, pe locul lui, a fost construită prima cabana de vânătoare pentru Ceausescu.

Cabana in forma actuala a fost facuta in anul 1979. A fost singura cabana din jud. Bacau unde a fost cazat Ceaușescu când venea la vânătoare.

O clădire mare și frumoasă, construită în stilul cabanelor de munte. În fața cabanei sunt două sau chiar trei terenuri de tenis de câmp, cu toată instalația necesară, dar, tenisul de câmp și cântatul la pian nu au fost chiar talentele mele.

Se urcă pe după cabană și găsești o parcarea decentă, pentru vreo 9-10 autovehicule.

Clădirea este construită pe parter și un etaj și are toate utilitățile necesare: bucătărie ,exemplar utilată, sală de consiliu/servit masa, salon unde este un bar, TV și loc de dans sau, ce știu eu, fiecare ce-i place, handbal, nah!

Camerele sunt curate și bine mobilate, fiecare cu baia ei, ceea ce mi se pare absolut necesar.

Sunt utilități (apă curentă, canalizare), căldură de la centrala proprie, în curte sunt câteva chioșcuri, grătar unde să-ți pîrpolești ciozvârta de carne și, normal, vreo trei câini, total îmblânziți, care așteaptă cuminți să-și primească oasele de rămân de la chilambaua de se anunța.

Ce să faci dacă ajungi la Cabana Pralea?

Păi, în principal, ce vrei, dar e bine de știut că, în zonă ai, ca puncte de atracție spre care să hălăduiești, pe jos ori auto : Rezervatia Naturala Perchiu, Biserica din Borzești, ctitorită de Ștefan cel Mare la anul 1497, un pod de piatra peste raul Trotuș construit in timpul domniei lui Stefan cel Mare. V-am spus că noi, moldovenii, avem o idee fixă cu Ștefan cel Mare, îl vedem în tot și-n toate ! Holomoacă, ce vreți ?!

În același timp, mai ai și alte posibilități de agrement, cum ar fi: drumetii până în Vf. Oușoru, trasee de mountain bike și, dacă aveți mașini echipate, off-road! Eu zic că nu merită să băgați bunătate de mașină prin hârtoape, doar așa, să vezi dacă iese !

Dacă ai noroc și este deschis sezonul de vînătoare, in zona se pot asigura partide de vânătoare la cerb, urs, mistreț. Problema este că, dacă nu știi de ele, nu se spune cine pe cine vânează.

Cum spuneam,dacă ești vânător și este sezon, te trezești de dimineață și mergi la observatorul vânătoresc sau prin pădure și tragi după ce animal ai autorizație. Ideal ar fi să tragi în animale dar, în caz de depresie puternică, te poți autodili: țeava-n barbă sau în gură, fiecare după simțul lui estetic.

Dacă alegeți să faceți asta, vă recomand s-o faceți la vedere, pe marginea drumului, altfel, dacă o faceți în pădure, sorry, nu cred că veți mai fi găsiți, prin pădure sunt urși și ăștia au un apetit mare, mai mereu.Și, cică, și la simțul olfactiv stau bine !

Dar, dacă nu sunteți mânați de idei suicidale, cum vă și recomand, dealtfel, pentru că de aia ne este dată viața, s-o trăim, cu bune, cu rele și să ne bucurăm de noi și-ai noștri, chiar vă va face plăcere să vă plimbați pe drumul forestier , prin inima pădurii. Pe lângă drum este un pârâiaș, nu știu cum se cheamă și nu vreau să vă dau știri neverificate.

În cazul nostru vremea fost extrem de plăcută, spuneai că, mai degrabă, vine primăvara, așa că am crăpat în noi niște sandeviciuri făcute din friptura rămasă de la masa de seară și am ars calorii, mergând o distanță apreciabilă, așa, pe nebăgate de seamă.

Cine ne păzește acareturile de le-avem cu noi, în perioada în care plecăm din cabană?

Stați liniștiți, cabana are personal de serviciu, care locuiește într-o cabană de lângă, angajații Ocolului Silvic. Oameni tare amabili, ei se ocupă cu centrala termică și cu eventualele sfaturi legate de împrejurimile de vizitat. Sunt prezențe discrete, dar, zău că e nevoie de oameni în care să știi că ai încredere, pentru că-n pădure, dincolo de orice banc, nu e bine să te joci cu niște reguli !

Normal că oferind respect au aceeași pretenție dar, aici, nu e nicio problemă, ne-am înțeles perfect.

Ce și cât ne costă ca să stăm acoloșa?

În principal, noi ne-am înțeles cu bani. Românești. Cabana, în totalitatea ei, costă 1000 de lei pe zi. Pentru o mai mare acuratețe, calculați și aflați singuri răspunsul, ținând cont de faptul că sunt vreo 6 sau 8 camere. Preț decent, spun eu și, n-aveți ce face, tre'să luați de bun ceea ce vă spui.

Care vreți alte variante, nuș' ce să vă spui, negociați cu Ocolul Silvic. Așa după cum v-am spus, principala problemă este să găsești cabana liberă la datele solicitate.

Acuma, după ce m-am lăudat cu ieșirea mea, închei. Nu-nainte de ultimul banc, tot cu vânători:

Doi vânători după o zi de vânătoare la raţe, obosiţi şi fără nici o raţă.

Unul către celălalt:

- Mă, eu m-am săturat! Data viitoare ori luăm armele cu noi, ori aruncăm câinele mai sus!

Haidi, pa!

PS Nu, nu-s vânător!!! :))

Web, te rog: https://www.youtube.com/watch?v=DGhJ6jNJArU

---

VIZUALIZĂRI: 8781 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI