Un fiasco total

TIPĂREȘTE

Cabana «LA PITICUL» = un fiasco total.

Incepem cu cei 150 m. de la telegondola (afisati pe site-urile de promovare) care sunt realitate minim 300 m., la care se adauga inca 200 m. de la parcarea "comunala", si care se parcurg cu bagajele-n spinare, taras sau agatate de turist, fiecare dupa posibilitati. Drumul este ingust, gen poteca, nu exista acces cu masina si trebuie sa fii foarte atent sa nu-ti rupi gatul, intrucat accesul se face si pe niste scari pline de gheata, pe care niciun proprietar de cabana nu este in stare sa le curete. Doamne fereste de vreun incendiu la cabana Piticul sau la vreuna din cabanele aflate in imprejurime, sunt sigura ca incendiul va fi stins cu galeata si nu de pompieri, caci accesul este imposibil. Cinste primariei, care a aprobat un PUZ de toata jena si a reusit sa dea autorizatii de construire intr-un talmes-balmes total.

Cat despre cabana Piticul - incepem cu fumul de tigara gros care ne-a taiat respiratia la intrare. Respiratie cam gafaita dupa zecile de kg (clapari, schiuri si bagaje) tarate pana la cabana minune. O privire ucigasa catre fumatorii inraiti care intoxicau si cei cativa copii aflati la mese au mai calmat nitel avantul de fumatori. Camerele din pensiune sunt un dezastru. Lenjerie dubioasa cu multe gauri de aerisire (a se citi rupta), prosoape de baie sintetice, spalacite si imposibil de utilizat (Doamne, bine ca ne-am luat prosoape la noi!), cabine de dus insalubre si imposibil de utilizat (apa de la dusul camerei 12 se scurgea prin tavanul baii camerei nr. 8), hartie igienica de o calitate cel putin dubioasa. Noroc insa ca era caldura suficienta. Atat de suficienta incat am vrut sa deschidem geamul de la baie pentru a aerisi un pic camera. Noi am vrut, geamul nu a vrut. A vrut insa in camera nr. 11, unde geamul de la camera a picat cu totul din balamalele de sutinere. Toata constructia ni s-a parut de o fragilitate iesita din comun. Zgomotele si conversatiile din camerele de la etajul 3 se auzeau pana la parter, iar tabla de pe cabana zdranganea la fiecare adiere de vant.

Aviz familiilor cu copii mici: peretele casei scarilor lipseste cu desavarsire, locul ramas gol fiind astupat cu placi de carton presat, placaje si paturi, intre perete si scari ramanand gol un spatiu suficient de mare sa alunece un copil mic.

In rest – sala de mese si bucataria se afla intr-o stare patetica. Fetele de masa cuprind meniul pe minim un an. Murdare, nespalate, jegoase de-a dreptul, cred ca nu mai fusesera schimbate de cel putin cateva saptamani. Bucataria – locul de distractie si joaca al microbilor, micozelor si ciupercilor. Insalubra, nespalata, total inutilizabila din cauza mizeriei si mirosurilor de nesuportat.

In tot cursul sederii noastre nu a existat decat un singur angajat care se ocupa de cabana, gen baiatul bun la toate: curatenie, spalat, incasat bani, facut gratar (din acest punct de vedere nu avem ce sa-i reprosam, recunoastem cu mana pe inima ca el a pregatit focul si jarul). La capitolul curatenie era insa corigent. Ca si patronii cabanei, de altfel, intrucat ei ar fi trebuit sa fie primii care observa minusurile si sa remedieze situatia.

Concluzie: servicii proaste, preturi mari, bataie de joc si turisti fraieri care din lipsa spatiilor de cazare in alte cabane au avut ghinionul sa se cazeze la «PITICUL» (din toate punctele de vedere).

Ar putea foarte bine sa redenumeasca pensiunea sau ce o fi ea in "Minusculul"

---

VIZUALIZĂRI: 1676 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI