La Pensiunea Ionela, ca la noi acasă – dar mai liniștit

TIPĂREȘTE

Cazarea în Bucovina – un colț de rai cu perne pufoase și povești la tot pasul

Să mergi în Bucovina și să nu stai măcar o noapte acolo e ca și cum ai intra într-o cofetărie și ai ieși doar cu o napolitană. Cazarea în Bucovina nu-i doar un loc de dormit – e o stare de spirit. Fie că alegi o pensiune cu cerdac și miros de cozonac sau o cabană cocoțată pe vreun deal verde, cu vedere la păduri ce par să șoptească povești vechi, ai parte de o experiență care merge direct la suflet.

Aici și patul pare că te îmbrățișează ca o bunică iar diminețile au gust de lapte proaspăt și ouă de la găinile care te-au trezit cu cântece. Gazdele? Te primesc cu o bucurie sinceră, de parcă ești nepotul de la oraș care vine rar, dar care  le este tare drag.

Ce-i mai fain e că, în Bucovina, fiecare pensiune are ceva de povestit: o icoană moștenită, o sobă care „face clătite mai bune decât la oraș” sau o bancă pe care a stat un domn „care semăna cu Ștefan cel Mare” . Poate chiar era.

Și dacă ți se pare că ai auzit tot, află că Bucovina nu se dă ușor descoperită. Poveștile stau ascunse prin frunziș, prin poteci și prin glumele gospodarilor. Așa că, dacă la prima vizită n-ai înțeles tot, e clar: trebuie să te întorci. Bucovina te mai așteaptă, cu plapuma caldă și inima deschisă. Și dacă mai uiți ceva pe acolo, e doar un pretext să revii.

 Pensiunea Ionela, Vama – sau cum am fost păcălit să-mi placă

De obicei, eu aleg destinațiile. Așa e tradiția în familie: eu aleg, Adriana strâmbă din nas și apoi corectăm împreună „micile” imperfecțiuni. Dar anul ăsta m-am revoltat. Gata, am zis! Să vedem cum e când nu sunt eu responsabil pentru fericirea turistică a familiei.

Așa că Adriana a ales: Pensiunea Ionela, Vama, Bucovina. Cu ochiul ei critic, desigur. Eu, pe cale de consecință, trebuia să fiu nemulțumit. Sanchi. Că am ajuns acolo, am tras aer adânc în piept, și ce să vezi... mi-a plăcut.

Mi-a plăcut liniștea, mi-a plăcut aerul de brad, mi-a plăcut cafeaua băută pe prispa pensiunii, mi-a plăcut cum se vede muntele în zare și cum ambientul îți bagă liniște în suflet fără să ceară nimic în schimb.

Așa că n-am mai fost scârțar. M-am dat bătut și recunosc: mi-a plăcut și o să-mi placă, ever, Bucovina ! Ba chiar atât de mult, că îmi fac tricou pe care scrie mare: „I ❤️  Bucovyna!” – da, cu „y” , că așa o simt eu.

Pensiunea Ionela – liniște la înălțime (la propriu și la figurat)

Pensiunea Ionela se află pe str. 1 Mai, nr. 11A, în Vama, dar nu vă lăsați păcăliți de adresa care sună aproape central – realitatea e că pensiunea tronează liniștită în vârful unui deal. Așa că, dacă veniți cu mașina, ar fi ideal să fie una care știe „aritmetică” 4x4. Dar nu e musai – doar să fiți pregătiți pentru o mică aventură scenică.

Ajunși sus, răsplata e pe măsură. Clădirea e impunătoare, dar nu strigă după atenție. Construită cu respect pentru arhitectura zonei, îmbină perfect piatra și lemnul, fără exces, fără kitsch. E ca și cum cineva a citit cu atenție manualul de bun gust și chiar l-a aplicat.

Totul e echilibrat: proporțiile, texturile, nuanțele. Nici prea rustic, nici prea modern – exact cât trebuie ca să te simți într-un loc autentic, dar confortabil. Din curte, priveliștea îți taie respirația și o înlocuiește cu liniște. Aer curat, păduri cât vezi cu ochii și un sentiment că ai ajuns unde trebuie.

Pensiunea Ionela nu încearcă să impresioneze cu artificii, ci cu sinceritate. Și reușește. E genul de loc în care îți vine să te trezești devreme doar ca să bei cafeaua pe terasă și să zici: „Mda, a meritat urcușul.”

Ospitalitate cu zâmbet, nu cu protocol

La Pensiunea Ionela, pe lângă peisaje care-ți clătesc ochii și clădirea frumoasă de pe deal, mai găsești ceva rar: doi oameni tineri care chiar au chef de muncă. Știu, în Bucovina asta se subînțelege – dacă nu muncești, e groasă la fundul tău, că nu te scutește nimeni.

Amândoi sunt amabili, primitori și par sincer bucuroși că ai ajuns. Nu e genul ăla de „bun venit” spus cu ochiul pe portofel, al tău, turistul care ești,  ci unul care zice „hai, că te-așteptăm de când erai în clasa a patra” . Ei, aicea e o figură de stil, că io-s mai martalog mult, față de ei.Când eu rămâneam repetent în clasa a IV-a, doi ani la rând, părinții lor nu erau născuți !😂

Atmosfera e atât de caldă, că după cinci minute te simți de-al casei. Te ajută cu tot ce ai nevoie, dar fără să-ți dea impresia că le ești dator vreo bere. E pur și simplu ospitalitatea aia moldovenească – naturală, caldă și cu zâmbet. Dacă mai vii o dată, deja ești de-al familiei. Și dacă nu vii... ei tot o să te aștepte!

De-aia-i bine să fii moldovean de deasupra Milcovului, noi avem inima largă, nu ca buzoienii, care nici măcar nu recunosc că-s moldoveni ! :))  :p

Cazarea

Camerele de la Pensiunea Ionela sunt mari, aerisite și mobilate fix cât trebuie – nici prea-prea, nici foarte-foarte. Ai tot ce-ți trebuie: baie proprie, apă caldă, prize care merg (da, contează!) și un vibe rustic bine dozat. N-o să te trezești cu capul într-un butoi de decor, dar o să remarci cearceafurile brodate, ca pe vremea bunicii, care te trimit direct în amintiri calde, cu miros de leagăn și cozonac. E confort modern cu suflet de demult – adică fix ce trebuie după o zi prin pădurile Bucovinei. Te simți ca acasă, dar mai odihnit.

Recenzie gastronomică – cu burta plină și inima ușoară

La Pensiunea Ionela se mănâncă. Punct. Nu vorbim de farfurii decorate artistic cu trei fire de pătrunjel și o lacrimă de sos. Vorbim de mâncare adevărată, moldovenească, făcută cu suflet, gust și porții care cer elastic serios la pantaloni.

Ciorba e ciorbă, nu supă de dietă, friptura e friptură, păstrăvul, mare, ce mai, mâncarea nu mai are nevoie de introducere. Țuica de prune îți pregătește sufletul pentru festin, iar vinul – roșu sau alb, după dorință și „istoricul” personal – curge lin, ca vorba unui gospodar mulțumit.

Știu, o să zică unii: „colesterol, talie, grijă la ficat...” Ei bine, nu. Aici vii să trăiești, nu să numeri calorii. La finalul mesei, când burta e plină, iar zâmbetul ușor stins în paharul de vin, îți dai seama că viața e frumoasă. Chiar și la vârsta mea. Poftă mare!

Recenzie: Natura la ea acasă – și tu oaspete de onoare

La Pensiunea Ionela, natura nu e decor, e personaj principal. E peste tot: în peisajul din depărtare, cu dealuri moi și păduri dese, dar și în apropierea imediată – în curtea mare, întreținută cu grijă, dar fără obsesii de grădinar cu laserul în mână. Iarba nu e aliniată la milimetru, ci crește cât să poată fi scurmată de găinile care se plimbă libere, ca niște bătrâne curioase prin piață.

Livada e imensă, cu pomi care n-au uitat să facă umbră și fructe, iar prin ea mai vezi și câte un câine ciobănesc de Bucovina, calm și filozof, ca un moș care a văzut destule. Pisicile știu că nu-s în pericol, așa că se strecoară lipicioase lângă turiști, torcând cu tupeu.

Atmosfera e de tihnă absolută. Aici nu te relaxezi pentru că trebuie, ci pentru că n-ai încotro. Locul face asta cu tine, natural.

La finalul șederii la Pensiunea Ionela, pleci cu un oftat mic și un zâmbet mare. Liniștea locului ți-a încărcat bateriile fără să-ți ceară nimic în schimb, iar aerul curat pare că ți-a făcut ordine prin gânduri. Îți pare rău că trebuie să pleci – parcă tocmai acum învățai să respiri corect. Dar știi sigur un lucru: vei reveni. Nu doar pentru peisaj sau mâncare, ci pentru starea aia de bine care te învăluie discret și nu te mai lasă. Pensiunea Ionela nu-i doar o cazare, e o promisiune de tihnă. Și promisiunile astea nu se uită.

Asta am avut de spus despre Pensiunea Ionela din com. Vama, jud. Suceava. Dacă aveți prilejul ocaziei și doriți o vizită acolo, luați-o în calcul, mă rog, fiecare cu mofturile și tendințele lui. Eu doar am încercat să vă luminez, dacă n-am reușit o șterg ușurel și-mi văd de treabă, haidi, pa!

---

VIZUALIZĂRI: 84 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI