Biserica Sângelui Sfânt (I). Relicva Sfântă.

TIPĂREȘTE

Când am fost la Locurile Sfinte cu mulți ani în urmă, ghidul spunea așa, legat de un anume eveniment biblic: a fost, sau nu a fost, important este locul! ????

Ca turist aflat în orașul-bijuterie Bruges, la prima mea vizită, cea din mai 2015, habar nu am avut de existența în Biserica Sângelui Sfânt a unei fiole în care se păstrează câteva picături din sângele lui Iisus.

Era în luna mai, în preajma sărbătorii de Înălțare și fiola mai era încă expusă în Biserică. Nu am știut pentru ce stă lumea la coadă, nu puteam comunica între noi, opriți de jandarmerița care se rățoia cu degetul la gură, cu un Ssss... persistent!!! Luate de val, am ajuns și am văzut un flacon din sticlă închis la culoare. Atât. Apoi, am înțeles despre ce era vorba.

La călătoria din toamna lui 2018, tobă de informații, chiar în prima seară, cu rucsacul în spinare fiind, am oprit în fața bisericii pentru a ne interesa de program. Surpriză! În fiecare zi de vineri, fiola se află expusă în biserică. Și programul este următorul: Aprilie-Sept: 9.30-12.00; 14.00-17.00 și Oct-Martie: 19,00-12.00; 14.00-17.00 Intrarea gratuită. La Tezaur, 1,50 euro.

Piața Burg, unde pe latura sudică strălucește mândră tare Primăria Orașului, cea care, cu aripa sa dreaptă ocrotește Vechea Casă a Grefierilor iar cu cea stângă Biserica Sângelui Sfânt, este bine luminată și destul de populată la o oră totuși, târzie.

Ne-am modificat programul și vineri dimineață am fost ”la datorie”! Acest sfânt lăcaș alăturat Primăriei, până în 1923 s-a numit Capela Sângelui Sfânt, după care, Biserica Sângelui Sfânt și are două secțiuni: O capelă în stil romanic care poartă numele Sf. Vasile (părintele Bisericii Orientale) și una neogotică la etaj, unde se păstrează Relicva Sfântă.

Scara de acces, alipită fațadei este decorată cu statui din bronz aurit ale conților flamanzi precum, Arhiducesa Isabela și Maria de Burgundia în stânga privitorului, iar Thierry d'Alsace și fiul său Filip d'Alsace aflațe de o parte și alta a ușii de intrare. Aceste statui au fost lucrate în 1893 de sculptorul Michel D'hondt. În partea superioară sunt trei mari ferestre flancate de patru îngeri purtători de însemne papale. Pe cornișa de sus, se văd emblemele orașelor Gand, Bruges, Ypres și încă unul.

Clădirea alăturată este fostul Palat al Episcopilor de Bruges. Deasupra ușii de intrare se află statuia din piatră albă a lui Charles le Bon și în medalioane, Ferdinand I, Carol Quintul, Issabella de Portugalia și Maria de Ungaria.

Am urcat scara cu ornamentele sale gotice (o copie a celei distruse în timpul Revoluției Franceze) la Biserica de la etaj, unde se află absida ce găzduiește după programul stabilit (în speță vinerea), Relicva Sfântă. Capela datează din sec al XV-lea, iar frumoasele vitralii din sec. al XIX-lea. Înainte ca fiola să fie adusă în biserică, am avut prilejul să admir pe îndelete interiorul și să fotografiez în voie. Ni s-au dat niște pliante cu toate informațiile. Astfel, am aflat că altarul din marmoră albă, în stil baroc, a fost sculptat în 1751, picturile murale care sunt o frumusețe, datează din sec XIX, așijderea superbele vitralii cu suveranii Flandrei, de la Filip cel Îndrăzneț, Duce de Burgundia, la Maria Tereza, împărăteasa Austriei. Din vitraliile originale care au fost înlocuite după Revoluția Franceză, unele au fost găsite la Muzeul ”Victoria și Albert” din Londra. Altele se păstrează în Muzeul Bisericii. Dar cel mai frumos vitraliu din Biserică este cel care înfățișează povestea aducerii Relicvei Sfinte din Ierusalim la Bruges, în sec. al XII-lea. Acesta se află la intrare, pe peretele din dreapta.

După o scurtă slujbă religioasă, un tânăr preot catolic a adus Relicva Sfântă purtată pe o perniță, a urcat treptele unui podium aflat la înălțime și a așezat pernița pe un suport ca o măsuță. Ne-am așezat în liniște la coadă și fiecare a trecut și a staționat mai puțin de un minut în fața Relicvei. Nu am reușit să-mi adun gândurile, erau mult prea vraiște, prea multe cereau o rugă, astfel că un gol s-a instalat, am sărutat ceva, nu știu ce, cu lacrimi în ochi și am coborât. Cred, dar nu sunt bisericoasă! Uneori sunt revoltată, alteori nu. Dar în fața acestei Relicve am trăit un moment 0. După ce m-am liniștit, am studiat ”scena”: Urca scările o persoană, se ruga, preotul îi dădea binecuvântarea, omul săruta Relicva, apoi cobora pe altă scară, la capătul căreia primea o iconiță.

Relicva Sfântă

Fiola ce conține, aș zice ceva indescifrabil vederii, s-a constatat că este dintr-un cristal de stâncă de origine orientală, datată sec. XI-XII, are 16cm lungime și aprox. 2,8cm diametru. Gâtul fiolei este închis cu ceară roșie și poartă sigiliul episcopal și este fixată într-un cilindru din sticlă cu montură din aur, pe care stă scrisă o dată, ce nu a fost modificată nicicând: MCCCLXXXVIII die 3 mai (3 mai 1388). Nu există nicio sursă oficială legată de conservarea sângelui lui Iisus, decât vechile tradiții și numai Sf. Evanghelist Ioan descrie obiceiul spălării corpului înainte de înmormântare.

Conform unor scrieri apocrife, Iosif din Arimateea a fost cel care L-a desprins pe Iisus de pe cruce și sângele s-a scurs la scoaterea cuielor de la mâini și picioare, înroșind crucea. Atunci se crede că a fost strânsă o mică cantitate de sânge într-un vas, așa cum frumos este prezentat în unul din vitraliile din Muzeu. Apoi I-a spălat rănile și a păstrat apa înroșită de sânge, dar și pânza cu care I-a șters corpul. Aceste relicvele împreună cu multe altele, au fost bine tăinuite și puse la adăpost de discipolii Lui, persoane vânate la propriu, mai târziu, de oficialitățile romane în timpul persecuțiilor ce au urmat.

Prin sec. al IV-lea apare o scriere a unui eremit care deținea relicva și pe care, înainte de a muri, o oferă Bisericii din Constantinopole, păstrată în Capela Sf. Maria din Palatul Imperial. Se pare că asta a fost Relicva cu apa înroșită, deoarece la a doua cruciadă (1147-1149), care a fost un un dezastru, contele Thierry d'Alsace reușește să intre totuși în Ierusalim și primește drept recompensă pentru curajul său, prețioasa Relicvă cu Sângele scurs după scoaterea cuielor, chiar de la Regele Ierusalimului Baudouin al III-lea în anul 1147. Aceste informații le-am luat din broșura cumpărată din muzeul Bisericii.

Contele deși bolnav, ajunge în Flandra și oferă Relicva oficialităților orașului Bruges. Era în 1150 și a fost depusă într-o Capelă ridicată pe locul vechiului târg al orașului, azi Piața Burg. Atunci a primit numele de Capela Sf. Vasile și tot atunci a fost creată Confreria care păzește și azi Fiola cu Sânge Sfânt și tot ei organizează Procesiunea Sângelui Sfânt, despre care voi vorbi într-un alt review. Amândouă Capelele și cea de jos și cea de la etaj, au suferit multe schimbări și modificări de-a lungul timpului.

Apar și primele documente scrise. Cel mai vechi este din 1256, al unui istoric din Bruges care amintește de prezența relicvei, apoi un act juridic din 1270, prin care un condamnat cere să jure nevinovăția sa, pe Sângele Sfânt de la Bruges, șansă ce nu i s-a acordat.

Târziu, la 1388, în urma unor divergențe, sângele se lichefiază de mai multe ori, este declarat un miracol și Bruges devine centru de pelerinaj. Episcopul de atunci Urban al VI-lea, va depune fiola într-un cilindru din sticlă ferecat în aur, păstrat azi în,

Muzeul Bisericii (Trezoreria)

Acesta se află în dreapta Capelei. Am luat bilet de intrare, diverse pliante, broșura Muzeului și fotografii cu flaconul în care se află fiola, pentru a împărți prietenilor, la întoarcere.

Într-un mic spațiu este prezentat un filmuleț cu întreaga poveste a fiolei și întreaga Procesiune, când relicva este purtată prin oraș.

În altă încăpere este expus Marele Relicvariu în care se păstrează Fiola cu Sângele Sfânt. Excepționala piesă a fost lucrată la 1617 în aur, diamante și pietre prețioase oferite de personalități regale ale timpului. Relicvariul cântărește 25 Kg, aur și argint, ornat ci 100 pietre prețioase. Este păstrat într-o vitrină specială. În alte vitrine am văzut diverse medalioane comemorative legate de Procesiune, dar și cofragul din plumb în care a fost păstrată fiola în perioada războaielor religioase, îngropat într-o grădină. Se vede bine deteriorată, ruptă și vandalizată, în ce împrejurări, nu se știe!

Pereții sunt ornați cu picturi de mare valoare. Un Frans Francken cu o Crucificare, un Pieter Pourbus cu Cei 31 membri ai Nobilei Confrerii a Sângelui Sfânt, un triptic de un autor necunoscut cum Iosif din Arimateea îl susține pe Iisus, apoi o tapiserie de la 1637 cu aceiași temă, vitralii și medalioane, dantele cu relicva, toate vorbesc despre momente din viața lui Iisus și aventura fiolei cu Sânge Sfânt. Am coborât apoi în,

Capela Sf. Vasile

Capela a fost construită la comanda Contelui Thierry d'Alsace în stil romanic cu trei nave, cu pereții și coloanele de susținere din piatră. În absida centrală, sub fereastra vitrată se vede un pelican din lemn aurit, cum își hrănește puii. Credința populară atribuie acestei păsări, instinctul de a-și înțepa gușa pentru a hrăni puii, simbol al sacrificiului suprem.

În anexele Capelei se află un Iisus stând pe piatra rece, o Pieta din 1900 sau Fecioara cu Pruncul dim lemn policrom, purtate în timpul procesiunii.

Voi continua cu desfășurarea Procesiunii Sângelui Sfânt, Patrimoniu Mondial Imaterial UNESCO din anul 2000.

---

VIZUALIZĂRI: 1967 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI