Atlantik Apart Hotel din Altınkum (Didim), o variantă OK de cazare

TIPĂREȘTE

Odată făcută o promisiune, negreşit trebuie respectată, mereu am fost de această părere, deşi uneori am fost pusă în situaţia să mă ţin mai greu de ea, din motive mai mult sau mai puţin independente de mine, într-un final am dus-o la îndeplinire.

Ei bine, aşa s-a întâmplat, şi acum o lună, când la îndemnul unuia dintre webi de a scrie despre un loc de cazare din Didim, în urma unui ecou de-al meu la review-ul colegului @adrianbogdan despre Saadet Hotel vezi impresii, am promis, dar n-am reuşit până în momentul de faţă să scriu nimic, ba „setată” fiind pe altă destinaţie foarte dragă mie, ba fiind plecată. În general sunt parolistă, dar în ultima vreme, având aşa o vervă într-ale scrisului că nu mă recunosc, n-am reuşit decât acum să mă desprind un pic de dragul meu Peloponez, prin urmare îmi fac „mea culpa”! .

Să vedem, însă, cum a fost! În vara anului 2013, la începutul acesteia, vacanţa în Turcia ne-am petrecut-o pe frumosul litoral al Mării Egee în două staţiuni superbe, situate cam la 100 km una faţă de cealaltă: prima săpămână în Bodrum, a doua în Didim (sau Altınkum, adică nisipurile de aur în limba turcă). Aceasta din urmă fusese aleasă în ideea, ca pe lângă plajă şi relaxare, să fim mai aproape de Didyma, Millet şi Prienne, cele trei situri antice care reprezentau destinaţii precise şi neapărate ale respectivei vacanţe.

Fireşte că am căutat un aparthotel care să fie situat relativ aproape de plajă, de centrul staţiunii care ne asigura proximitatea falezei, a magazinelor şi teraselor pe care seara le încercam, şi nu în ultimul rând, să nu fie prea costisitor. Am găsit varianta bună pe site-ul agenţiei englezeşti specializate, foarte utilizată de mine în ultimii ani, în Atlantik Apart Hotel ce mi se păruse ideal cerinţelor noastre, părere ce s-a concretizat în realitate la faţa locului.

Hotelul

Acesta are 26 de apartamente, într-o clădire cu patru niveluri, parter+ trei etaje, situată pe strada Üç Mevsim, nr. 15 şi are o arhitectură, tipic, orientală. Se află cam la 200 m de plaja centrală, renumită din Altınkum, într-o zonă împânzită de magazine mai mari sau mai mici şi de terase, întotdeauna înţesate de turişti. Are o piscină îngrijită, în aer liber care reprezintă mândria hotelului, oferă internet Wi-Fi gratuit în zonele publice şi cazare în sistem self-catering. Apartamentele sunt prevăzute cu aer condiţionat, TV şi balcon. Barul de la piscină serveşte băuturi răcoritoare şi gustări, restaurantul à la carte poate pregăti preparate locale, pe gustul oaspeţilor săi.

Zona piscinei este ideală pentru plajă şi relaxare, aşa că cine nu mai ajunge la mare se poate bronza şi bălăci în voie aici. Recepţia de la Hotelul Atlantik Apart, aflată într-un spaţiu larg, cu fotolii şi canapele, are program nonstop, iar la cerere, se poate oferi room service. De asemenea, există lift, se oferă servicii de masaj la baia turcească, schimb valutar, un mic magazine cu de toate. Foarte aproape se găsea şi staţia de autobuze şi dolmuşuri care asigura conectarea cu alte localităţi din jur.

Parcare propriu-zisă nu are, deşi în apropiere există o parcare publică gratuită, strada principală sau cele mici perpendiculare pe ea, au fost cele mai la îndemână versiuni pentru a lăsa maşina destul de în siguranţă. Apropo de asta, am uitat maşina descuiată vreo două nopţi cu nişte cumpărături destul de valoaroase în ea, însă acolo nu am avut nici un moment vreo temere legată de furturi.

Apartamentul

În sine, apartamentul a fost foarte spaţios, curat şi bine întreţinut, deşi ultima renovare avusese loc cu zece ani în urmă, în 2003. De cum intram, pe dreapta se afla chicineta, desfăşurată pe un perete, drept în faţă camera de zi cu canapele generoase pe care tronau multe perne, televizor suspendat cu cablu cu o mulţime de programe, că abia ne-am descurcat să căutăm ceva programe de-acasă. O masă rotundă cu două scaune poziţionată în dreptul unei oglinzi lungi, ne asigura suportul pentru a putea mânca, iar luminozitatea camerei de zi era de remarcat.

Chicineta era dotată cu tot felul de vase de gătit, ustensile, un mic aragaz cu două ochiuri, cană-fierbător de apă, frigider, prăjitor de pâine. De asemenea, exista hotă, chiuveta şi frigiderul erau încastrate în mobilierul cu blat de lucru. Erau şi dulapuri suspendate în care erau depozitate vesela, tacâmurile, paharele, cănile, etc. Era demnă de invidiat, pentru că pe la noi, puţine bucătării am văzut să semene cu această chicinetă.

De la intrare, în stânga se afla un mic hol cu cuier şi pantofar din care se intra separat, în baie şi în dormitor. Baia, destul de largă, avea obiecte sanitare curate (chiuvetă, vas WC), cădiţă de duş protejată cu perdeluţă. Am găsit consumabile suficiente şi de bună calitate ce au fost reînnoite pe măsură ce s-au epuizat.

Dormitorul, mare, l-am nimerit cu pat dublu, prietenii cu care am mers, au găsit două paturi individuale, însă, în orice caz, existau câte două noptiere, indiferent cum erau paturile. Un dulap încăpător, o toaletă cu măsuţă, oglindă şi scăunel reprezentau celelalte elemente de mobilier cu care era prevăzut dormitorul. De asemenea, exista telefon, pereţii erau zugrăviţi în culori vesle şi erau decoraţi cu tablouri cu imagini din staţiune.

Balconul oferea vedere în faţa hotelului, camera noastră era poziţionată central, chiar deasupra intrării în hotel. În el se aflau măsuţă cu scaune unde era servită cafeaua în fiecare dimineaţă, uscător de rufe.

Curăţenie s-a făcut zilnic, deşi uneori, parcă, numai gunoiul mi-amintesc că fusese ridicat, oricum nici nu era nevoie stringentă pentru că nu se prea făcea mizerie. Prosoapele şi lenjeria au fost schimbate la fiecare trei zile, când patul era garnisit cu petale de flori pe schimburile curate.

Însă cel „mai de preţ” lucru din Altınkum, nu-l reprezintă nici faleza, nici pleiada de buticuri şi magazine, baruri cafenele, terase, restaurante, nici mulţimea de hoteluri de toate felurile, ci plaja cea aurie, imensă, cu nisip fin, lată, cu intrare lină şi foarte prelungă în marea cea limpede şi cristalină. Este recunoscută prin frumuseţe, motiv pentru care se mai numeşte „prima plajă”, în staţiune existând şi „a doua” şi „a treia” plajă. Nicăieri în Turcia nu am văzut asemenea aglomeraţie pe vreo plajă, mai cu seamă că cei mai mulţi dintre cei ce-o populau erau turci, însă nici străinii nu erau puţini.

Din păcate, nu am fotografii întrucât la vremea respectivă îmi cam pierdusem plăcerea şi interesul de a posta aici pe AFA, aşa că dacă cumva cineva se gândeşte că i-ar surâde acest hotel, recomand consultarea saiturilor agenţiilor de rezervări online care-l vând cu succes, şi deloc scump. Şi eu păstrez o bună părere despre el, am avut o experienţă plăcută aici, aşa că-l prezint ca pe o variantă bună în funcţie de raportul calitate/preţ. Merită încercat de cei ce ajung pe-acolo!

---

VIZUALIZĂRI: 1271 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI