Un hotel plin de surprize (plăcute)

TIPĂREȘTE

Așa cum povesteam aici, în octombrie anul trecut, am ajuns în Cipru, în interes de serviciu. Acest interes era în Nicosia și aveam nevoie de două zile. Din motive de planificare a zborului, am stat cinci zile, așa că am avut timp și de plimbări.

În a doua zi a șederii noastre în Cipru, ne-am deplasat la Nicosia, folosind pentru aceasta transportul în comun. Mai exact, am luat din Larnaca un autobuz (modern, curat, civilizat, în care nu se poate călători în picioare, ci numai pe scaun), care, pentru numai 4 € de persoană ne-a dus pe autostradă în capitală, pe o distanță de aproximativ 50 km, în timp de o oră. Cei interesați de acest mod de transport, pot accesa saitul cyprusbybus, unde pot afla toate informațiile legate de acest subiect, inclusiv orarul, prețul, traseele, stațiile de oprire și legăturile cu alte linii.

Autobuzul l-am luat de la stația de capăt din Larnaka, Finikoudes, numită așa pentru că se găsește pe strada Athenon, în dreptul celebrei plaje Finikoudes și după aproximativ o oră am ajuns la celălalt capăt al traseului, în piața Dionisiou Solomou, o piață situată în centrul părții grecești a Nicosiei (căreia grecii ciprioți îi spun Leucosia).

Am coborât din autobuz și am pornit-o pe jos spre hotelul ales drept reședință pentru cele trei zile câte urma să stăm în Nicosia. Este vorba de hotelul Asty, pe strada Prince Charles. Am ajuns la hotel pe jos, după ce am mers aproape 2 km, vreo 25 de minute, ferindu-ne de soarele arzător și căutând zonele de umbră. Am ales acest hotel, deși nu este situat chiar central, pentru că este situat pe la jumătatea drumului din centrul orașului la sediul Universității din Nicosia, unde ne aduseseră treburile de serviciu. În felul acesta ne-am gândit că putem împăca și „capra” și „varza”. Și, după cum am constatat ulterior, s-a dovedit că făcusem alegerea potrivită.

Ajunși la hotel, am fost întâmpinați la recepție de persoane cu zâmbetul pe buze și foarte amabile (ceea ce a fost valabil pe toată durata șederii noastre acolo). După ce ni s-au înmânat cheile de la camere, am fost rugați să avem răbdare câteva minute. Unul din domnii de la recepție a ținut să ne prezinte obiceiurile casei. Ni s-a explicat că, pentru deplasare, putem împrumuta una din bicicletele hotelului (ei utilizau termenul „rent”, dar nu era vorba de o închiriere în adevăratul sens al cuvântului, pentru că folosirea bicicletelor era gratuită), sau putem cere să fim duși (gratuit) cu mașina hotelului.

Apoi, am fost conduși în lobby-ul larg, cu canapele de piele și televizoare LED mari, de unde am intrat în sala de mese, unde urma să luăm micul dejun. Și aici, a venit surpriza. Ni s-a explicat că, indiferent de oră, putem veni aici, să mâncăm un fruct, un iaurt, prăjiturele, sau alte gustări, să bem un suc, o cafea, sau doar apă, totul fiind inclus în serviciile hotelului, fără a trebui să plătim ceva în plus.

Am urcat cu liftul la etajul al treilea, unde se afla camera ce ne fusese repartizată. Era o cameră la stradă, destul de spațioasă și curată (tocmai fusese aranjată de două cameriste românce).

De la intrare, se pătrunde mai întâi într-un mic hol, în stânga căruia este intrarea în baie, iar în dreapta un șifonier, cu loc suficient pentru haine și bagaje și în care se aflau perne, pături și o masă de călcat. Apoi se intră în camera propriu-zisă, unde, în afara celor două paturi, se mai găsește o masă îngustă, cu un scaun și oglindă mare, un frigider de dimensiuni medii și un fotoliu. Pe perete este suspendat un TV LED cu dimensiune mare a ecranului, la care se pot vedea programe locale, grecești și engleze, la care nu prea ne-am uitat, din lipsă de timp.

Pe toată lățimea camerei, se întinde un balcon, cu o masă și două scaune, de unde se înfățișează o priveliște frumoasă. În planul apropiat se vede o parte a orașului, iar în plan îndepărtat o zonă cu dealuri line, din zona turcă.

Baia era și ea destul de largă, astfel că dispune de cadă cu duș. Aici am găsit prosoape, săpun, gel de duș și, surprinzător, un burete de baie, nou-nouț, în ambalajul original.

Un alt lucru plăcut a fost prezența unei căni electrice și a celor necesare pentru prepararea unei cafele solubile, sau a unui ceai, inclusiv apă plată îmbuteliată, mai ales că apa de la robinet era nepotabilă, conform semnului afișat deasupra chiuvetei.

Micul dejun, inclus în prețul camerei, ni s-a servit, așa cum ni se arătase la sosire, în sala destinată acestui scop. Era un mic dejun combinat. O parte o comandai la alegere din vreo trei variante (ou fiert, ochi, sau scrambled, adică bătut, amestecat, crenvurști, cârnați, bacon) și cealaltă era alcătuită din ce doreai și te serveai singur, dintre mâncărurile expuse pe mese și în frigidere: cereale, lapte cafea, ceai, mezeluri, cașcaval, dulcețuri, miere, diferite sortimente de pâine, biscuiți, iaurt, orez cu lapte).

Servirea era asigurată de o doamnă din Republica Moldova (nu mi-am dat seama dacă era româncă sau rusoaică, pentru că vorbea la fel de bine cele două limbi și era la fel de amabilă și cu noi, românii și cu turiștii ruși din hotel), care ne-a spus că este stabilită acolo de vreo 20 de ani, ba chiar este căsătorită cu un cipriot și are un fecior la liceu.

În ziua următoare celei în care sosisem, după micul dejun, am mers la recepție și le-am spus celor de acolo că am vrea să ajungem la Universitatea din Nicosia. Ne-au spus să așteptăm la intrarea în hotel și, în câteva minute a venit o mașină a hotelului, care ne-a dus la destinație. Șoferul ne-a spus că, atunci când terminăm, să telefonăm la recepție și va veni să ne aducă înapoi. Nu am uzat de această facilitate, preferând să ne mai dezmorțim picioarele, după statul pe scaun, printr-o plimbare pe jos, de vreo jumătate de oră.

Am mai utilizat serviciul de transport oferit de hotel de două ori. Prima dată, a fost când planificasem vizita în partea turcă a Ciprului și când s-a întâmplat un lucru amuzant. Șoferul ne-a dus în cel mai apropiat loc accesibil cu mașina față de punctul de trecere a frontierei (se poate trece doar pe jos) și când am coborât, am vrut să-i dăm un bacșiș, cât se pregătea să ne arate pe unde să o luăm (pe o stradă pietonală). Acesta ne-a refuzat politicos (apucasem să-i strecor bancnota în buzunarul de la piept), explicându-ne de ce nu poate accepta bacșișul: el era unul dintre proprietari. Așa am aflat că hotelul este o afacere de familie, condusă de șoferul nostru, sora lui și cumnata acesteia. Amănunte puteți afla pe saitul hotelului.

A doua oară am apelat la serviciul de transport când am plecat de la hotel și am fost duși la stația de autobuz spre Larnaca.

Hotelul are și un restaurant, însă n am mâncat niciodată acolo, pentru că ne-am petrecut timpul liber prin oraș și am mâncat la terase. Într-una din zile, am mâncat foarte bine și ieftin la cantina universității.

În dimineața ultimei zile de ședere la hotelul Asty am urcat pe acoperiș, unde este amenajată o terasă pentru plajă, cu câteva șezlonguri. De aici se vede o frumoasă panoramă a întregii părți vestice a orașului.

Să mai adaug faptul că în camere este disponibil aer condiționat, iar accesul la internet WiFi este foarte facil și conexiunea este una foarte bună.

Am plecat de la hotelul Asty încântați de tot și mai ales de tratamentul extrem de prietenos și amabil de care am avut parte din partea întregului personal al hotelului și complet lămuriți că diplomele primite ani de-a rândul de aceștia din partea celor de la tripadvisor și booking.com sunt pe deplin meritate.

Așa că, dacă vreți să vizitați Nicosia (și merită, vă sigur, atât partea greacă, cât și cea turcă), vă sfătuiesc să alegeți Asty Hotel. Chiar dacă nu e chiar în centrul orașului, puteți să folosiți bicicletele acestuia, sau transportul cu mașina oferit. Sau, așa cum am făcut și noi uneori, faceți o plimbare scurtă, pe jos.

---

VIZUALIZĂRI: 2604 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI