Kalimera, Poros!

TIPĂREȘTE

Anul acesta resedinta vacantei mele de toamna s-a numit Astir Rooms din Poros, Kefalonia. Nu a fost o vacanta planuita si pregatita, avand in plan alta destinatie dar din pacate zilele prea putine avute la dispozitie si bugetul ne-au impiedicat sa ne ducem planul la bun sfarsit. Stiam doar ca pe 30-31 august trebuie sa pleca. Unde? Ramanea de vazut. Lucrurile s-au precipitat si cu o saptamana inainte de plecare am hotarat sa ne timem promisiunea facuta in 2011 si sa revedem Kefalonia (vezi impresii). Ne-am fi dorit Skala pentru ca stiam ce ne ofera, ne simtisem bine acolo, dar dupa vreo douazeci de mailuri si vreo zece telefoane am constatat ca ori nu ne incadram in bugetul propus, ori nu mai erau camere libere. Eram cinci adulti si avem nevoie de doua camere si macar o chicineta. Atunci am apelat pentru prima data la booking.com si am cautat cazare in Poros. In mod normal nu ar fi trebuit sa-mi fac probleme ca nu voi gasi ceva la fata locului la inceput de septembrie dar avem responsabilitatea si pentru cealalta familie care s-a speriat un pic atunci cand a vazut cate mailuri cu "no available" primisem din Skala si nu voiau sa mearga fara ceva aranjat.

Asa cum am spus, am apelat la booking si bine am facut pentru ca am gasit exact ce cautam.

Astir Rooms este un hotel-vila-pensiune (nici nu stiu cum sa-l numesc) cu vreo 16 camere, unele cu chicineta altele fara. Cu toate ca in prezentarea hotelului scrie ca ar avea doar 10 camere, numai la etajul doi am numarat eu vreo 8.

Am ajuns foarte usor, vila aflandu-se pe faleza statiunii la 300-400 metrii de centru. Judecand dupa cele cateva ore scurse de la sosirea ferryboatului, Spyros- propietarul, ne astepta probabil de ceva vreme nebanuind ca pana sa ajungem la cazare noi aveam deja in plan sa vizitam nordul insulei, asa ca atunci cand a vazut masina de RO oprindu-se in fata vilei a venit si ne-a intampinat zambind. Nepoata mea a incercat sa inchege cu el o discutie in engleza dar nu s-au prea inteles. Stia si el engleza cam cat stiu eu (aproape deloc), asa ca tot sejurul, in afara de salutari nu prea am avut ce ne spune. In cinci minute aveam cheile in mana, am platit si... ne-a dat si factura. Camera tripla-cea a fratelui meu-a avut chicineta si vedere laterala la mare, iar a noastra a fost o camera simpla, fara chicineta, dar cu vedere frontala la mare. Cand am iesit pe balcon si am realizat ca nu sunt mai mult de zece metri pana la apa nu mi-a venit sa cred ca in fiecare voi avea parte de o asemenea priveliste. Era un vis si din acel moment nimic nu mai conta.

Am avut camera nr 22 de la etajul doi. Nu este foarte mare, dar curata si suficienta pentru doua persoane, dotata cu doua paturi lipite intre ele, noptirre, aer conditionat (cred ca functiona bine, noi nu am avut nevoie), un frigider mic-mic dar care si-a facut treaba bine, televizor cu vreo 5-6 programe grecesti pe care nu prea l-am folosit (nici nu va inchipuiti ce minunat este sa te culci si sa te trezesti in "zgomotul" valurilor), dulap destul de incapator si doua scaune. Mobila cam veche dar in buna stare, lenjeria alba-imaculata si ce m-a incantat cel mai mult a fost faptul ca aveam prosoape, cam uzate dar albe si curate. Chiar am intrebat inainte de a pleca de acasa daca exista asa ceva in doatarea camerei pentra ca altfel jumatate din bagajul meu ar fi fost ocupat cu prosoape.

Baia sufient de mare, cu perdeluta la dus si aerisire printr-un gemulet ce dadea in balcon. Balconul foarte mare, pe colt, in forma de L, dotat cu o masa si doua scaune de plastic, fara uscator dar ne-am descurcat cu ce aveam in dotarea proprie, adica o sfoara si carlige pentru rufe. Punctul forte al camerei a fost panorama superba care merita poate mai mult decat platisem. Eu nu am stat in camera decat pentru somn, in rest nu ma mai saturam privind marea care era atat de aproape de mine. Sapte dimineti mi-am baut cafeua asteptand spectacolul rasaritului de soare care era altfel de fiecare data. Imagini ce nu se vor sterge niciodata.

Datorita faptului ca aveam vedere spre est, dupa amiaza era umbra, iar daca nu erau valuri vedeam din balcon bancurile de pesti sclipind in mare si mutandu-se dintr-un loc in altul. Pe la ora 17-18 se pornea o briza placuta si nu aveam nevoie de aer conditionat si nici probleme cu tantarii (nu exista plasa de tantari la usa de la balcon).

Din bunul simt imi duceam singura gunoiul si aranjam prin camera, dar zilnic se facea curatenie (aranjat paturi, spalat pe jos in camera, baie si in balcon, spalat chiuneta si WC-ul), iar la jumatatea sejurului s-a schimbat lenjeria si prosoapele.

A, am uitat sa va spun ca pe toata durata sejurului am fost singurii clienti de la Astir asa ca ne-am bucurat de liniste si intimitate deplina mai ales ca vila alaturata isi trasese deja obloanele. Asa a fost in perioada noastra, nu stiu daca in plin sezon- cand este mai aglomerat- este la fel. Pensiunea are si un bar in fata-cateva mese si fotolii puse la umbra pomilor pe faleza- care s-ar putea sa perturbe linistea pana tarziu in noapte atunci cand sunt clienti, dar noi am avut noroc, fiind mai tot timpul gol. Masina a fost parcata tot pe faleza, la umbra, aproape sub balconul nostru. La 20 m de vila este o brutarie de unde luam paine calda pentru masa de dimineata si placine, iar la 150 m exista un market destul de maricel si bine aprovizionat, "Leonidas" parca se numea. Pana in centru nu sunt mai mult de 300-400 m, dar mie mi-a placut mai mult sa ma plimb in partea opusa, spre nord unde sunt cateva terase frumoase si pitoresti.

Chiar daca vila este pe malul marii nu poti spune ca esti pe plaja. In general, statiunea nu sta prea stralucit la capitolul asta, plaja fiind ingusta si pietroasa, iar cea din fata vilei nu are mai mult de 1-2 m, iar in apa sunt bolovani. Nu se poate face baie, eventual o partida de pescuit. Cand am facut rezervarea nu am luat in calcul nicio clipa ca vom face plaja in statiune, stiam ca vom fi zilnic plecati asa ca nu a fost suparare. Daca doream totusi sa stam "acasa" in vreo dupa amiaza avem alternativa celor doua plaje amenajate ale statiunii-una in sud si alta in nord-aflate cam la 500 m de Astir si care erau relativ OK.

Chiar daca unele taverne si pensiuni se inchisesera deja (sau poate ca nici n-au fost deschise vara asta), chiar daca unora le-ar fi lipsit atmosfera accea de vacanta cu terase pline si mii de turisti, eu m-am simtit foarte bine si mi-a placut Porosul asa cum l-am gasit la inceput de septembrie: aproape gol si foarte linistit.

In privinta cazarii, ramane sa judecati singuri daca a meritat cei 20 E/ camera. Eu nu mi-am dorit decat un loc curat, unde sa ma adun seara de pe drumuri, cu un pret cat mai bun. Am primit exact ce am cautat iar ca bonus am primit muzica valurilor din fiecare noapte, panorama superba si spectacolul rasaritului din fiecare zi si am inteles cu adevarat ce inseamna "kalimera".

P. S. Cand am ajuns acasa si am descarcat pozele, am realizat ca nu am niciuna din camera. Am uitat sa fac. Sa fie din cauza ca am stat mai mult pe balcon?

---

VIZUALIZĂRI: 5457 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI