Din nou Kefalonia, aceeasi fascinatie...

TIPĂREȘTE

M-am intors de 10 zile din Kefalonia, dar de abia acum mi-am gasit timpul necesar si cuvinte potrivite pentru a va povesti cele vazute si traite in aceasta vacanta.

Pentru noi este a doua vizita in insula, prima data fiind in 2011 printr-o excursie organizata cu autocarul. Atunci am inchiriat o masina doar o zi si am reusit sa ne facem o idee despre ce-ti poate oferi Kefalonia... si ne-am indragostit de ea. Mi-am promis solemn ca voi reveni (si m-am tinut de promisiune) de data aceasta cu masina personala pentru a avea libertate de miscare deplina. Nu a fost o vacanta planuita indelung. Rezervari pentru cazare, pentru cazare intermediara, pentru ferry, toate facute doar cu 5-6 zile inaintea plecarii dar totul a fost perfect. Ne-am fi dorit sa stam in Skala pentru ca stiam cum este, stiam ce ofera dar nu am gasit ceva sa se incadreze in bugetul nostru de criza asa ca am ales Poros, hotel Astir, la 10 pasi de mare, rezervare facuta pe booking, 20 E/noapte. Un pret nesperat pentru Kefalonia si pentru conditiile oferite. Dar asta va fi o alta poveste.

Am plecat din Rm Valcea-cinci adulti cu o singura masina-pe 31 august la ora 01:00 cu trecere pe la Calafat si dupa un drum cu multe opriri am ajuns seara pe la 18:00 in Nikiana - Lefakada unde aveam cazare intermediara. Am preferat aceasta varianta pentru a fi dimineata la ferry fara emotii.

Anul trecut am stat in Vasiliki (vezi impresii) si ma uitam cu nostalgie zilnic cum pleca sau se intorcea ferry din insula vecina. Era aceasi perioada a lui septembrie si foarte putine masini care luau calea Kefaloniei. Anul acesta am avut insa un soc. Cu toate ca avem rezervare facuta si am ajuns in port cu o ora inaintea plecarii, deja erau asezate la coada o gramada de masini din care mai mult de jumatate de RO. M-a surprins afluenta concetatenilor intr-o insula putin cunoscuta, putin promovata si nu foarte usor accesibila, asta insemnand ca romanii au prins gustul descoperii de noi destinatii si nu se mai multumesc doar cu partea de nord a Greciei. Frumos!

Dupa un drum de 45 minute cu ferry am juns in Fiskardo la ora 11:00 si... gata, de aici incepe vacanta. Pentru ca intrarea la hotel se facea la ora 14:00 am considerat ca avem suficient timp sa revedem cateva locuri dragi in drum spre Poros. Pentru patru dinter noi, o revedere emotionanta si mult asteptata, iar pentru nepoata mea aflata pentru prima data in insula, un prilej de a ramane deja fascinata de frumusetile din jur.

Am vizitat Fiskardo mai pe indelete si ne-am delectat cu prima placinta cu spanac de care ne era atat de dor... Am placat apoi spre Assos. Aici, pe drumul ce coboara spre sat, intrun loc cu o panorama superba am avut parte de prima surpriza placuta. Un mire si o mireasa isi spuneau juramintele si pozau intrun decor idilic. O imagine de vis care ne-a emotionat pe toti facandu-ne sa ne aducem aminte de tinerete. Toate masinile ce coborau pe langa ei au oprit si au inceput sa aplaude. I-am intalnit apoi si in Assos facand poze pe aleea ce duce spre cetate, i-am felicitat si le-am cerut voie sa le facem o poza. Ma uitam la ei cat sunt de tineri si frumosi si ce sansa pentru ei sa-si uneasca destinele intr-un loc atat de special si de minunat. Ne-am luat ramas bun de la Assos si de la mirousul lui de iasomie si am plecat cu nerabdare spre minunatia numita Myrtos. Doi ani am avut in suflet si in minte imaginea magnifica a acestei plaje sperand ca va veni o zi cand o voi revedea... si iata-ne din nou in fata acestei minuni a naturii admirandu-i nuantele de albastrul pe care eu personal nu le-am mai intalnit in alta parte. Am stat si am privit indelung culoarea ireala a marii multumindu-i lui Dumnezeu ca am din nou ocazia sa-mi satur sufletul si ochii cu o asa priveliste. Acum nimic nu mai conta, o mai vazusem o data, era tot acola la fel de frumoasa si de mareata cum o lasasem acum doi ani. Urma sa ne intoarcem la ea in urmatoarele zile, asa ca am plecat mai departe spre Poros. Eram asteptati in fata hotelului de catre Spyros viitoarea nostra gazda pentru o saptamana. Cazarea s-a facut in cinci minute, iar dupa ce am despachetat am plecat spre prima intalnire cu marea. Stiam ca statiunea nu are plaja buna, fiind ingusta si pietroasa asa ca dezamagirea nu a fost prea mare pentru ca oricum nu urma sa stam prea mult pe acolo. Seara am iesit putin in recunoastere si am ramas surprinsi de "multimea" turistilor. Pentru Poros se terminase sezonul. Ici colo cate o familie sau un grup de turisti, terase goale, unele vile si magazine deja cu obloanele trase si liniste, multa liniste. Unora poate ca le-ar fi lipsit atmosfera aceea de vacanta dar mie mi-a placut asa, linistit si aproape pustiu. Tot in prima seara am intalnit-o intamplator si pe Nicoleta, o romanca stabilita in Poros de 20 de ani cu care ne-am imprietenit si pe la magazinul careia treceam in fiecare seara sa mai stam de vorba si sa mai cerem informatii. De la ea am aflat ca in duminica aceea se golise statiunea, toata vara fiind plin de italieni.

A doa zi am plecat spre Petani, zona neexplorata inca de noi. Am plecat din Poros pe traseul Sami, Ag. Efimia, din nou oprire la Myrtos, coasta vestica a insulei si continuind drumul prin Lixuri pana la Xi beach. Aveam de gand sa ramanem aici pentru o baie dar, sincer, nu ne-a incantat prea tare. In afara de culoarea rosie a nisipului plaja nu mi-a spus prea multe, parandu-mi prea comerciala, prea "aranjata". Am facut poze si ne-am intors abatandu-ne pe drumul spre Petani Beach. Drumul e superb, se coboara destul de usor iar plaja e o copie mai micuta a Myrtosului dar atunci cand ai termen de comparatie parca nu are acelasi farmec. Oricum, noua ne-a placut foarte mult aici mai ales ca era aproape goala, am prins valuri si ne-am simtit minunat la taverna de pe plaja unde am savurat fiecare cate ceva: frape, fresh de portocale, bere, apa rece si chiar si un ouzo oferit din partea casei. Dupa doua-trei ore de balaceala am plecat spre Argostoli unde am luat masa la o taverna din piata centrala, ne-am plimbat pe straduta cu magazine si bineinteles am facut poze la broscutele din port. Chiar daca era ora siestei si atmosfera cam amortita mi-a placut orasul, mai ales faleza cu palmieri si ne-am bucurat de faptul ca am avut ocazia sa vedem testoasele. Am plecta mai departe lasand in urma plajele din sud si oprindu-ne la Mouda beach o plaja cu nisip si intrare foarte lina in apa aflata la 1,5 km de Skala. Plaja nu e spectaculoasa, partial amenajata dar ideala pentru familii cu copii mici datorita adancimei apei pe o distanta foarte mare. Dupa o ora de plaja am plecat spre Poros intr-un asfintit singeriu de septembrie. A fost o zi lunga si plina in care am vazut locuri noi si frumoase si ne-am intarit convingerea ca insula asta are multe de oferit dar si tu, ca turist trebuie sa-i dedici mai mult decat un sejur de 7 zile pentru a o descoperi.

A treia zi am plecat spre marea intalnire cu Myrtosul. In drum spre plaja am oprit pentru vizita la Melisani si apoi ne-am continuat drumul. Am prins o zi cu soare stralucitor ceea ce a facut ca apa sa aiba niste nuante de albastru nebanuite pana atunci. Nu-mi puteam lua ochii de la culoarea aceea si am facut poze incontinuu incercand sa surprind pe aparatul foto ceea ce sinteam eu in acel moment. Nu am reusit. Au fost si valuri si apa calda, a fost o zi perfecta. Mult dupa pranz am plecat spre Antisamos oprindu-ne in Ag. Efimia pentru masa. La Antisamos aceeasi apa cristalina ca un rau de munte, multi pestisori la mal dar mai aglomerata decat o staiam. Ne-am bucurat de apa limpede si calda, am hranit pestisorii adunandu-i in jurul nostru ca intr-un adevarat acvariu, baietii au facut snorkeling la greu si am ajuns acasa spre seara rupti de oboseala dar multumiti de inca o zi frumoasa. A patra si a cincea zi am hotarat sa ne si odihnim putin si am mers pentru plaja in Skala, dupa amiaza am facut plaja in golfurile dintre cele doua statiuni iar seara, baietii au mers la o partida de pescuit pe digul din Poros. Rezultate slabe!!! In ziua a sasea a venit din nou randul Myrtosului. Se apropia sfarsitul sejurului si inca nu ne saturasem de ea dar din pacate nori grei si fulgere se vedeau pe mare iar valurile parca se topisera. Nu a plouat dar am stat tot timpul cu ochii pe cer rugandu-ne sa se arate soarele pentru a mai asista o data la spectacolul acela de nuante albastre. Nu a fost sa fie, am plecat oprindu-ne la Karavomilos. Mi-a placut mult taverna de acolo, multa verdeata, umbra, o muzica in surdina, totul ca un colt de rai. Am fotografiat lacul si moara de apa si am plecat din nou spre Antisamos sperand sa gasim un pic de soare acolo. Si asa a fost. O zi care nu se arat prea bine am incheiat-o in apele limpezi si calde de la Antisamos mangaiati de cateva raze de soare. Intorsi acasa, norii de la Myrtos ajunsesera si in Poros racorindu-ne cu o ploaie torentiala dar de scurta durata. Ultima zi a fost dedicata nepoatei mele care si-a dorit sa faca si ea croaziera la Navagio (noi, ceilalti, facusem aceasta croaziera in 2011), asa ca eu, sotul si cumnata mea am ramas in Skala pentru plaja si leneveala, iar fratele meu si nepoata au plecat spre Zakinthos. Am ramas in Skala pana s-au intors ei, am mai stat putin la plaja si ne-am intors in Poros sa ne facem bagajele. Se terminase inca o vacanta minunata si mult visata. A doua zi plecam spre casa cu satisfactia unui vis implinit-acela de a mai vedea o data aceasta insula minunata-si cu amintirile unor locuri de poveste. Pentru noi, Kefalonia ramane o insula nedescoperita in totalitate, invaluita in mister dar care ne-a daruit doua dintre cele mai frumoase vacante. Maretia si frumusetea peisajelor imi vor alina sufletul mult timp de aici inainte.

Intoarsa acasa, mi-au trebuit cateva zile sa ma dezmeticesc si sa-mi dau seama ca a venit toamna si mai am de asteptat cateva luni bune pana la o noua revedere cu marea aceea albastra si cu taramul zeilor.

Cuvintele mele sarace poate nu v-au covins de frumusetea insulei. Descrieri mai amanuntite au facut altii, cu mai mult talent, inaintea mea. Eu voi lasa pozele sa vorbeasca in locul meu sperand sa va convinga.

---

VIZUALIZĂRI: 8694 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI