Daca asa erau hanurile, ne-am nascut cam tarziu

TIPĂREȘTE

Mi-am promis odata sa ma intorc in aici, dupa vizita noastra de anul trecut, de 1 Decembrie… Si daca tot se apropie un weekend supermegaprelungit, Arbanasi poate fi o alternativa la aglomeratia si preturile mult prea umflate de pe la noi.

Scena casnica, de octombrie tarziu… Pufosenia prin bucatarie, al ei venerabil sot la calculator, pe booking, cautand o locatie interesanta unde sa isi petreaca si ei weekendul ala format din ziua de sambata, daca tot sarbatorea dansul 38 de ani de cand a inceput sa ii streseze pe cei din jurul lui :) Fara sa fi vorbit inainte despre vreo plecare sau vreo locatie, o aud pe Pufosenie strigand deodata: Gata, stiu ce facem si unde mergem de ziua ta! Va jur ca in momentul ala m-am ridicat de la calculator, am mers in bucatarie si am intrebat-o candid: Unde, Pisicenia mea? , de parca n-as fi stiut raspunsul ei… Arbanasi. Intr-o mare dilema si osciland cum sa o strang (intre in brate sau de gat), o trimit sa se uite pe ecranul calculatorului, unde statea frumos deschisa pagina hotelului Arbanashki Han.

Alegerea fiind facuta de comun acord, a durat 1 minut pana la finalizarea rezervarii – banii s-au blocat pe card cu 2 zile inainte sa plecam. De aici n-am mai avut de facut decat sa asteptam sa treaca cele 3 zile ramase si sa dam un mail la hotel, pentru confirmarea rezervarii – raspuns rapid, totul ok.

Drumul e simplu, chiar si fara gps. Giurgiu – Ruse – drept inainte fara stres (dupa ce iti iei vigneta si-ti manjesti parbrizul, normal) – Byala – a treia iesire din rond spre Veliko – linie dreapta si doua optiuni la bifurcatia de inainte de Veliko: dreapta pe un drum trist si aproape parasit pana in centru ori stanga pe DN (sau la ei o fi ДH?), treci tunelul, dreapta la primul semafor din deal si esti tot in centru la Veliko. Din centrul Veliko pana in Arbanasi e simplu, doar sa tii stanga cand te obliga sensurile unice, pe sub cetate, stanga la primul pod, 3 kilometri si ai ajuns. Daca nu iei prima intrare spre Arbanasi… normal ca ajungi la a doua :) si bine ai facut, ca in 20 de secunde vei vedea hanul pe stanga.

Parcarea se afla chiar peste drum de han, intr-o curte extrem de sigura, inconjurata cu garduri inalte din piatra, in stilul zonei. Noaptea parcarea este ferecata de cele doua porti imense din lemn si incuiata, dar daca ai nevoie de ceva din masina vine imediat cineva de la receptie si o descuie. (Ca si sfat: daca vreti sa vizitati Veliko, lasati masina in parcare si mergeti cu taxiul, vi se face comanda de la receptie; costa doar 5 leva/sens si scapati de cautarea dificila a parcarii in oras). Locurile de parcare sunt suficiente pentru numarul de camere, dar am vazut si masini in curtea hanului, in apropierea receptiei.

Receptie la care am ajuns pe la ora 10:45, intampinati fiind de o fatuca ascunsa dupa un mare zambet. Desi n-a vrut sa se vada, i-am observat privirea catre ceasul mare de pe perete si i-am spus ca nu este nevoie sa ne cazeze, ca stim ca am ajuns prea devreme. Si-a cerut imediat scuze, intr-o engleza extrem de cursiva si ne-a spus ca nu e nicio problema, in timp ce ne preda cardul de la camera si ne povestea despre micul dejun si despre restaurant. Ne-a intrebat chiar si daca vrem sa cinam acolo, pentru ca hotelul va fi plin si nu vor fi locuri destule – asa ca ne-a facut si o rezervare la restaurantul lor. Ba am si fost intrebati daca vrem sa schimbam metoda de plata sau isi pot retrage banii definitiv de pe card. Wow, totul in nici 3 minute si cu zambetul pe buze?

Desi mi se cam facuse foame si unii dintre voi stiu ca nu mananc pe burta goala, am zis sa nu abuzez inca de barul care se afla in acelasi loc cu receptia, frumos si cochet, cu o terasa frumoasa, cu semineu functionabil desi afara se anuntau 20 de grade – preturi bune la bar, dupa cum aveam sa descopar peste numai cateva minute.

Asa ca ne-am indreptat spre camera de la “first floor”, asa cum stiam noi, aflata in cladirea noua. Norocul nostru ca sunt indicatoare cu numerele camerelor, ca altfel bantuiam pe la etajul 1, in loc sa coboram spre camera noastra - cautand acum rezervarea, am aflat ca a fost una dubla deluxe, asa ca asta voi descrie. Camera foarte spatioasa, parchet pe jos si niste covorase colorate pe stil vechi (presuri suna prea urat), toata mobila fiind din lemn... Sifonier imens la intrare, in care gaseai halate, inca un rand de perne si seiful. Cuier, birou cu minibar (preturi nu de speriat), oglinda mare, noptiere la capul patului, aplice pe pereti, instalatie de climatizare de ultima generatie. Patul este imens, cu doua saltele super confortabile si lenjerie impecabila. Pe perete sta rastignit un lcd de dimensiuni generoase, cu un meniu bine pus la puct si structurat pe limba vorbita de client si pe tipuri de canale (sport, muzica, filme, etc). Baia este mare ca dimensiuni, imbracata in ceramice de calitate, cu cabina de dus, feon si toate consumabilele necesare. Prosoape la fel de impecabile ca si lenjeria. Peste tot, o curatenie desavarsita! Din camera se iese spre o terasa larga si nedelimitata intre camere, o sa intelegeti din poze la ce ma refer – este absolut superb sa deschizi usa si sa te trezesti intr-o mare gradina, cu brazi, flori si un gazon perfect, sa-ti tot savurezi cafeaua sau berea intr-o liniste totala.

Curtea hanului este un mic parc, peste tot sunt bancute sau balansoare, foarte multi pomi si multa verdeata, loc de joaca pentru kinderi si un mare hamac, de vreo 3-4 persoane. Fiind in noiembrie, terasa exterioara era inchisa, dar as vrea sa revin sa mancam aici si pe timpuri mai calde. Si daca tot mergand prin curte a venit vorba de mancare, ajung si la restaurantul hanului imediat. Acesta se afla in corpul vechi, acea cladire din secolul icsveii (cred ca e 17 :))), la demisolul acesteia – sus fiind camere. Este de fapt o veche taverna bulgareasca, cu un semineu imens care poate functiona si ca protap, cu mese putin cam inghesuite si in care nu se poate fuma. Desi era plin, chiar am gasit masa noastra rezervata de zambareata de la receptie, asa ca am putut sa ne apucam repede de comandat si degustat. Meniul se bazeaza pe preparate bulgaresti si mancaruri la cuptor, iar preturile pot spune ca sunt foarte ok – de exemplu, pentru 2 feluri principale imense (al meu cu miel, delicios), o salata, ceva clatite, vreo 3 rachii, 2 beri si-un suc am platit pana in 50 de leva. Servire rapida si cu zambetul pe buze, engleza cel putin inteleasa. Tot aici am papat si micul dejun, de tip bufet si foarte bogat – nu-l detaliez, dar este peste medie si au o tarta cu fructe geniala!

Altele… Daca in Romania nu ma intereseaza acest aspect, ca nu degeaba platesc doua abonamente unui operator de telefonie, aici trebuie sa mentionez ca exista wifi in tot complexul si ca este gratuit – functioneaza el cu ceva mici hopuri, dar functioneaza. Hotelul dispune si de o zona de spa, cu jacuzzi si saune, plus o gama de masaje - cum nu le-am probat, nu-mi pot da cu parerea, dar preturile sunt disponibile pe siteul lor oficial. Interesante cosurile cu umbrele din receptie, restaurant si hotel, sa nu cumva sa te surprinda ploaia si sa vrei sa te misti putin. Si as mai vrea sa mentionez oamenii de acolo, mereu zambitori si serviabili.

Cam atat despre hotel, dar ca si concluzie: intr-un an in care am avut bulan la cazari si-am stat numai in locuri frumoase, pot spune ca a fost cea mai buna locatie. Cat despre Arbanasi, ce mai pot spune? Nu m-am injurat destul anul trecut, ca m-as muta aici?

VACANTE PERFECTE!!!

---

VIZUALIZĂRI: 2665 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI