Garsoniera noastră „opulentă”... Și o confuzie de transcriere

TIPĂREȘTE

Pentru sejurul din iunie 2018 în Atena am căutat cazare în sistem self-catering și am găsit pe site-ul airbnb.com o garsonieră prezentată sub titlul Lavish, cozy and 3' min from metro!! Wifi! .

Criteriile mele de selecție au fost, ca de fiecare dată, prețul cât mai mic și apropierea de mijloacele de transport în comun. În plus, am avut în vedere și recomandările celor ce poposiseră aici anterior, respectiv faptul că 42 de clienți acordaseră condițiilor de sejur 5 stele, adică maximum.

Prețul

În privința aceasta, chiar n-am a mă plânge. Pentru cele 9 nopți de ședere am achitat 954,47 lei, adică 106 lei/noapte. Sau, dacă vă e mai la îndemână, cca. 22,77 euro/noapte - total 205 euro.

Prețul de bază a fost 91 lei/noapte, dar am beneficiat de un discount de 5% pentru ședere de peste o săptămână. Costurilor inițiale li s-au adăugat 53 lei taxa de curățenie și 125 lei cea de găzduire a anunțului.

Plata am făcut-o integral în avans (retragere de pe cardul de debit), cu o lună și jumătate înaintea sosirii. Se putea plăti și în două tranșe, a doua fiind cu 14 zile înainte de data sejurului.

Locul. Pipinou! =)) Și dovada că până și Google mai greșește câteodată...

Să vă povestesc ce am pățit!

Ajunși cu autobuzul express de la aeroport în Piața Syntagma, lui Adrian i s-a făcut rău în stația de metrou, de era să cadă pe scări, împiedicându-se în valize. Am decis să ieșim la aer, ne-am odihnit pe o bancă cât a băut el o sticluță cu apă și și-a luat medicamentul, apoi am luat un taxi, cu gândul de a ajunge cât mai repede la locul de cazare pentru a ne odihni.

Proastă idee, căci dacă ne-am fi urcat în metrou, în 15 minute ne-am fi aflat la destinație, harta printată de acasă fiind foarte clară.

M-am suit în taxi lângă șofer și i-am arătat hârtia printată după Google maps, în care transcrierea adresei din limba greacă în alfabetul latin figura drept strada Egeos nr. 8. I-am repetat de 2-3 ori că strada se afla în apropierea stației de metrou Attiki. Taximetristul, un individ vârstnic care nu vorbea o boabă de engleză, tot dădea din cap în semn de încuviințare, așa că la început nu mi-am făcut griji.

La început...

Nici până în ziua de azi nu știu pe unde am luat-o și unde am ajuns :-?? , cert e că la un moment dat mi s-a părut ciudat traseul pe care înaintam și am încercat să accesez pe telefon Google maps. Ghinion! Nu aveam internet! :( În fine, după cca. 10 minute de rulat în neștire, am pătruns pe o alee mărginită de bloculețe de 3-4 etaje, adică așa cum văzusem pe street view că arăta strada „noastră. ” Am coborât, am verificat pe o plăcuță - „Egeos 8” -, am plătit călătoria (7 euro - repet, taxiurile sunt ieftine în Atena!) și l-am sunat, așa cum convenisem, pe proprietar, pe numele său Ilias, pentru a-l anunța că sosiserăm.

Și dacă tot l-am pomenit pe Ilias, trebuie neapărat să menționez promptitudinea exemplară cu care acest tânăr mi-a răspuns într-o engleză impecabilă de fiecare dată la mesajele transmise pe mail sau pe telefon, ca și răbdarea de care a dat dovadă așteptându-ne în seara sosirii.

Dar să revin la poveste!

Deci l-am sunat pe Ilias și l-am anunțat că ne aflam în fața blocului. Stăm 5 minute și nu apare, stăm încă 5, apoi îl sun din nou și-mi spune că a ieșit dar nu ne-a văzut pe stradă. Într-adevăr, în peisaj apărea un pasaj subteran pe care nu-l depistasem pe hartă, precum și o mică tavernă, la fel de inexistentă în documentarea prealabilă. Ne-am mai fâțâit un timp, încercând să ne dăm seama unde eram de fapt, după care, cu harta printată în mână, Adrian a intrat în tavernă și s-a pus pe întrebat.

Evident, ne aflam într-o cu totul altă parte a orașului, deși n-aș ști să vă spun care. :-?? Norocul nostru a fost că pe stradă circulau destule taxiuri, așa că mintenaș ne-am aburcat într-unul, nimerind de această dată peste un șofer tânăr și vorbitor de limba engleză, care ne-a dus într-un sfert de oră la destinația corectă. Costul? 6 euro... :)

Și, în fine, pe la 11 seara, în loc de 9 jumătate, cât preconizasem eu, ne-am întâlnit în fața blocului cu Ilias, care ne-a condus la garsonieră, ne-a făcut turul, ne-a înmânat cele două chei (de la intrarea în imobil și în apartament) și ne-a dat parola de la internet, după care dus a fost. La plecare, am lăsat cheile pe măsuța din bucătărie și la atât s-a rezumat interacțiunea noastră.

Iar netul pe telefon „a venit” pe la 12 noaptea, când ne pregăteam de culcare. Prea târziu, trădătorule! :(

Și acum explicația: strada noastră se chema de fapt ”Aigeos”, așa după cum rezultă din plăcuța atârnată la intersecție (vezi foto). Dacă veți căuta pe Google maps ”Aigeos”, veți fi întrebat politicos dacă nu cumva ați vrut să ziceți ”Egeos”! =))

Concluzia: grecii se cred al naibii de deștepți fiindcă au un alfabet numai al lor și puțin le pasă de dificultățile de transcriere și de problemele pe care ”aroganța” asta le creează turiștilor. Dar sigur, chiar și așa, eu tot îi iubesc! :*

Să vă zic acum câte ceva despre strada Aigeos. Se află în extremitatea nordică a centrului Atenei, în apropiere de stația de metrou Attiki, loc de întretăiere a liniilor 1 și 2 - fff convenabil. Până la Monastiraki sunt 3 stații pe linia 1, care duce spre Pireu, iar până în inima Atenei, la Syntagma, sunt 5 stații.

Ca să ajungi la stația de metrou, trebuie să cotești la dreapta pe strada Pipinou, nume pe care îl puteți pronunța fie așa cum se scrie, fie corect (adică fără „o”) - ambele variante sunt amuzante! =)) În capătul acesteia se cotește din nou la dreapta pe strada Admitou și după vreo 50 m ești în fața stației de metrou.

În drum se trece pe lângă două patiserii pe care le-am frecventat și noi și două magazine cu haine second-hand pe care nu le-am onorat cu prezența. Mai important ca orice însă, chiar vizavi de stația de metrou se află o rotiserie cu prețuri excelente - detalii într-un alt review. Și fiindcă am pomenit de mâncare, semnalez existența unui supermarket chiar la intersecția Aigeos cu Pipinou de unde ne-am aprovizionat cu alimentele de bază (ouă, brânză feta, iaurturi, paste făinoase, cartofi, legume de salată, fructe, măsline și bine înțeles, bere). De cealaltă parte a străzii e un minimarket cu o ofertă ceva mai modestă dar deschis până la 10 seara, comparativ cu orele 20, când se închide supermarketul. Vineri dimineața pe strada Pipinou se organizează o piață volantă cu mărfuri mai diversificate și la prețuri mai mici. O altă piață, mai mare, știu că se ține duminica pe Liosion, un bulevard străbătut de mai multe autobuze situat de cealaltă parte a străzii Adminou.

Cartierul e unul rezidențial și liniștit, fără obiective turistice, cu bloculețe de patru etaje nu nemaipomenit de îngrijite. Strada Aigeos este cu asfalt cam mâncat de vreme, cu sens unic și nu foarte circulată.

Simpatică este atmosfera locală: lumea se cunoaște și se salută, iar dimineața, când plecam noi de acasă, pe terasele patiseriilor vecinii se înființaseră deja la o cafeluță și mai ales la o primă porție de bârfe și discuții, după cum la rotiserie pachetele de cărți de joc stăteau frumos așezate pe mese, în așteptarea clienților.

„Opulent și fabulos”?!! Exagerări și mici minciuni prin omisiune

‟Lavish” (opulentă) - așa este descrisă garsoniera în chiar titlul anunțului. Iar mai departe suntem invitați într-un „city center fabulous apartment”.

Reclama este sufletul comerțului, asta se știe, dar prezentarea elogioasă nu prea are legătură cu realitate. „Cozy” (comod, confortabil) ar fi probabil un epitet mai potrivit.

De ce afirm asta? Pentru că garsoniera lui Ilias și a surorii sale Maria este foarte mică și nu mă mir că suprafața nu este precizată de proprietari pe site-ul airbnb, o omisiune pe care nu aș considera-o nevinovată. ;)

Situat la parter (de fap un hochparter la care se accede urcând 12 trepte), apartamentul cuprinde un dormitor, baie, un holișor, bucătărie și terasă.

Dormitorul, în care se pătrunde dintr-un mic vestibul, are cca. 14 mp, deci suficient, după părerea mea, mai ales că mobilierul nu constă decât dintr-un pat matrimonial destul de lat, cu saltea și perne bunicele; un șifonier mare, cu spațiu pentru umerașe dar și cu rafturi (înăuntru am găsit un fier și o masă de călcat pe care nu le-am folosit, căci am învățat din experiență ce fel de tricouri neșifonabile să îndes în bagaje); o noptieră (a doua nu mai avea cum să încapă); o masă cu scaun rotativ (pentru laptop; netul a mers relativ bine, deși nu la fel de rapid ca acasă) și deasupra ei, oglinda; un televizor LCD cu diagonală măricică, agățat pe perete, cu vreo 20 de posturi - Adrian s-a uitat pe BBC și la niște seriale polițiste subtitrate. Aparatul de aer condiționat, care a funcționat bine, era montat deasupra patului - OK, nu-ți bătea direct în față. Un singur element decorativ înveselea atmosfera: un fototapet cu o imagine din Paris; de ce tocmai Parisul, n-aș ști să spun. :-??

Ușa de ieșire pe terasă era umbrită doar de două seturi de perdele, unul din ele colorat.

Problemele apăreau dincolo de dormitor, respectiv în holișorul care, în stânga, dădea în camera de baie iar în dreapta, în bucătărie. Spațiul în acest hol (unde era amplasată o măsuță de plastic pe care mai așezam noi prosoapele) și în interiorul celor două încăperi era atât de mic, încât proprietarii fuseseră nevoiți să dea dovadă de ingeniozitate pentru a permite, cât de cât, circulația în garsonieră: au desființat pur și simplu ușa de la bucătărie, la baie au montat o ușă pliantă (mare disconfort - lipsă de intimitate) iar la dormitor o ușă glisantă pe care au înfrumusețat-o cu un soi de graffiti, respectiv niște înscrisuri pe care le puteți admira într-una din poze.

Cada din baie era înălțată și avea perdea, dar cum dușul nu avea pe ce să fie agățat pe perete, inevitabil se făcea lăcăraie pe jos. În schimb, am avut la dispoziție patru prosoape (două mari și două mici), câteva role de hârtie igienică, șampon și săpun lichid.

La bucătărie chiar nu am priceput de ce organizaseră spațiul foarte mic înghesuind dulapuri pe trei sferturi goale, căci în afară de o tigaie, o oală, un ibric, câteva farfurii, tacâmuri și un castron, altceva nu era. Am mai beneficiat de un cuptor cu microunde, o cană electrică și o plită electrică, dar cu un singur ochi. Frigiderul era însă încăpător și în dulapuri am găsit bureți și detergent de vase, ca și o sticlă cu ulei de măsline aproape plină, rămasă probabil de la chiriașul de dinaintea noastră.

Foarte deranjante mi s-au părut a fi în bucătărie masa și cele două scaune din stinghii de lemn de care îmi agățam mereu rochia când ieșeam pe terasă, asta dacă nu mă loveam cu capul de dulap. :( Mult mai practic ar fi fost plasticul, zic eu.

În fine, hai să ieșim acum pe terasă. Lungă cât toată garsoniera și lată de un metru jumate, aceasta adăpostea o scară pliabilă, un mop și o găleată, plus - elementul cel mai important pentru noi, o masă rotundă și trei scaune. Evident, aici am luat mesele și tot aici îmi consultam notițele în pregătirea programului și îmi descărcam pe laptop pozele făcute peste zi, dar numai până se întuneca, deoarece becul de pe terasă era stricat și în drumurile noastre n-am nimerit niciun magazin de profil. Mai trebuie spus că deși înăuntru am găsit curățenie, pe terasă am fost nevoită să mătur și să șterg de praf masa și scaunele - zău așa, ce și-or fi închipuit Ilias și Maria, că o să mâncăm în bucătărioara aia?:D Și încă ceva: nu am găsit uscător, așa că am recurs la frânghia adusă preventiv de acasă pentru a atârna costumele de baie ude.

O mare decepție a fost pentru mine „priveliștea” de pe terasă: în prezentarea de pe airbnb fotografiile exterioare nu sunt deloc concludente și nu se pecizează un amănunt important, acela că garsoniera dă spre curtea interioară, nu spre stradă, așa cum am presupus eu. Iar de la blocul „nostru” la laterala blocului vecin distanța era mai mică de 10 m, așa încât intimitatea era serios pusă sub semnul întrebării. Pe de altă parte, vecinii n-au fost zgomotoși și nu ne-au deranjat iar ghivecele din curte și mai ales ficusul bătrân care se revărsa peste noi au asigurat o brumă de răcoare, căci peste zi, la început de iunie, temperaturile maxime au atins 30-32 de grade.

Concluzia: se putea și mai bine...

Cu toate că unele aspecte m-au deranjat la această garsonieră „opulentă și fabuloasă”, altele - precum amplasamentul lângă o stație de metrou situată pe două linii; cartierul liniștit; facilitățile la aprovizionare; prezența dotărilor de bază și, mai presus de orice, prețul extrem de convenabil - mă determină să recomand apartamentul celor aflați în căutarea unei soluții de cazare de tip self-catering, fără pretenții și ieftină, ca și a unei baze bune de explorare a orașului.

Fiindcă Atena - mă repet, știu, dar ce să fac?!! - merită din plin atenția noastră. Așa că atașez la acest review un videoclip cu imagini din capitala Greciei în care fondul sonor este asigurat de Melina Mercouri, o actriță de excepție și o militantă pentru democrație și pentru reîntregirea patrimoniului arheologic al țării sale, și de un muzician cu adevărat fabulos - Vangelis.

Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 685 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI