Dimora Silcla 2 - apartament modern, poziție excelentă în Polignano a Mare

TIPĂREȘTE

Am decis ca primele 2 nopți să le petrecem în Bari (sau pe lângă) și am mai decis că ne trebuie un apartament sau o casă de vacanță. Generoasă, platforma booking mi-a oferit o paletă extrem de largă de variante, pe care a trebuit s-o filtrez la sânge: parcare, preț rezonabil, neapărat 2 dormitoare (din experiențele anterioare, uneori canapeaua extensibilă din living nu s-a dovedit chiar cea mai comodă opțiune de dormit; în plus, e greu s-o strângi dimineața și s-o desfaci seara, ar fi de preferat ca livingul să rămână spațiu de întâlnire și atât).

Tati s-a scăpat la un moment dat că i-ar plăcea să stăm în Polignano a Mare, locul mă fascina și pe mine din auzite și citite, așa că m-am concentrat mai ales pe el. Orașul vechi e mititel și de obicei nu oferă locuri de parcare, dar mi-ar fi plăcut să nu ne-ndepărtăm prea tare de el, deja mă imaginam rătăcind seara pe străduțele pietruite, frumos luminate și împodobite în așteptarea Sărbătorilor de Iarnă.

La un moment dat, inima mi-a tresărit: bingo! Părea că găsisem locul perfect, arăta excelent în poze, era spațios, notă peste 9, aproape de mare, aproape de centru – ce mai, ideal! Pe măsură ce parcurgeam impresiile celor cazați anterior, mă lămuream că apartamentul acela e tot ce ne putem dori! Cât pe ce să dau skip ultimelor comentarii și să rezerv, dar bine că n-am făcut-o! De obicei plasate mai la final, notele mici pot ascunde surprize neplăcute și de aceea am făcut acest intermezzo, ca să vă averizez că se pot întâmpla belele!... Se pare că existau de fapt 2 locații sub același nume, una grozavă și alta mult mai modestă. Vara pare să fie folosită prima (de unde provin și fotografiile de prezentare), iar în sezonul rece cealaltă. Poate prima nu poate fi încălzită corespunzător iarna (m-am gândit), dar oricum e neplăcut să te aștepți la ceva și, odată ajuns acolo, să fii direcționat la altă adresă și în alt decor... Ideea e ca, atunci când timpul nu ne presează, să avem răbdare și să citim și comentariile mai vechi și poate mai puțin favorabile. În fine...

Norocul mi-a surâs cu adevărat și curând chiar am găsit ce căutam: Dimora Silcla 2, un apartament situat într-o clădire modernă, cu doar 3 niveluri, în zona nordică a orașului, într-un cartier relativ nou, încă nefinalizat. Dealtfel cam asta era principala plângere a precedenților, faptul că în imediata apropiere se construiește într-o veselie, cu toate neplăcerile inerente: zgomot, praf, aspect dezagreabil. M-am gândit că, fiind perioada Crăciunului, cu mare probabilitate n-o să avem parte de prea multă acțiune pe șantierul învecinat (am avut dreptate) și oricum am fi fost plecați toată ziua; nu e ca și cum te-ai întoarce vara de la plajă, ai vrea să te odihnești la prânz și n-ai putea din cauza zgomotului.

Așa că am decis să rezerv pentru 2 nopți. Inițial îmi dăduse prețul de 315 de euro, dar când să finalizez rezervarea, am avut opțiunea „plătește acum” , care-mi oferea oarece reducere; până la vacanță nu mai erau decât vreo 3 săptămâni, așa că am zis hai să risc și prețul final a fost 301 euro. În plus (era specificat și pe site) aveam să achităm separat la fața locului taxa de stațiune de 2 euro/persoană/noapte.

A urmat în zilele viitoare un schimb de mesaje cu Silvia, persoana responsabilă de locație, rugămintea ei principală fiind să stabilim cât mai exact ora de sosire, având în vedere perioada specială din an în care ne aflam. Urma să aterizăm dimineața destul de devreme, aveam în plan să vizităm centrul vechi din Bari, să mâncăm de prânz și să facem ceva cumpărături pentru zilele următoare, așa că am convenit cu Silvia intervalul orar 16-17. Ne-am încadrat la marele fix, pe la 16:30 deja parcam în fața vilei, iar ea ne aștepta sus, în apartament.

De ajuns nu-i greu deloc. Noi am pus pe GPS locația oferită de booking și a fost ok. Venind dinspre Bari, am părăsit la un moment dat strada statale; pentru San Vito ar fi trebuit s-o cotim în stânga, pentru Polignano în dreapta. Am cotit-o în dreapta (șoseaua se numește Via San Vito), am mai înaintat un km-doi și am virat din nou dreapta pe o străduță ce urcă în pantă accentuată, încadrată de ambele părți de clădiri scunde și albe, destul de noi după aspect (doar că într-adevăr, multe din cele de pe partea dreaptă sunt încă în faza de construcție). A doua vilișoară pe stânga a fost a noastră; bine, nu toată, doar apartamentul din mijloc, de la etajul 1 (care dealtfel are pe balcon o decorațiune ce include numele de pe booking, Dimora Silcla 2).

Așa cum convenisem, am sunat-o pe Silvia pe WhatsApp, ea deja ne reperase, ne-a deschis ușa de la intrarea în clădire și ne-a indicat să urcăm un nivel. (Vila deține și lift, avea să se dovedească util în curând la căratul bagajelor.) Au urmat politețurile de rigoare, check-in-ul propriu zis (Silvia ne-a fotografiat pașapoartele și ne-a verificat certificatele verzi), am plătit cash taxa de stațiune, am mai întrebat una-alta, ea ne-a răspuns, dovedindu-se aceeași persoană caldă și amabilă pe care o percepusem din conversația noastră virtuală. Am primit un set de chei, am convenit ca peste 2 zile, la plecare, să-l lăsăm pe masă și s-o anunțăm printr-un mesaj în momentul în care am părăsit apartamentul. Desigur, ne-a asigurat că-și păstrează disponibilitatea pe perioada șederii noastre la Polignano (dar n-a fost cazul s-o mai deranjăm cu nimic).

După plecarea Silviei, am pornit într-o scurtă inspecție a domeniului ce ne fusese încredințat. Pe booking scrie că apartamentul se întinde pe o suprafață de 70 mp, așa o fi, n-am măsurat. Se intră direct în living, destul de încăpător, într-un colț al acestuia este organizată chicineta. Din living se face în dreapta un mic coridor cu câte un dormitor în fiecare capăt plus baia. Tot din living (dar și din unul din dormitoare) se iese pe balcon.

Livingul. Imediat după intrare sunt montate niște etajere suprapuse, un fel de mini-bibliotecă, pe care se găseau tot felul de obiecte decorative cu dublă tematică: marea și Crăciunul. Tot aici se află și un pantofar închis, iar pe el televizorul (pe care n-am apucat să-l deschidem). În continuare urmează zona de bucătărie (vom reveni).

În capătul dinspre fereastră este o masă simplă cu 4 scaune, la care aveam să mâncăm dimineața și seara. Masa era acoperită cu 4 suporturi de farfurii din rafie împletită, iar în mijloc trona un vas uriaș plin cu cadouri pentru noi: fructe, prăjiturele ambalate, nuci. Tot pe masă am găsit un set de căni de cafea/ceai și un bol cu pliculețe de zahăr și cutiuțe cu cremă de nutella.

Pe peretele din dreapta, o canapea, un scaun pentru bebei, iar în colț un dulăpior cu sertare pe care se afla „open mini-barul” (dacă pot să-i spun așa): câteva sticle cu vin și bere artizanală și punguțe cu covrigei; astea erau contra-cost, desigur și nu ne-am atins, prețurile mi s-au părut cam mari. Și un uscător de rufe strâns și sprijinit de perete. Tot în zona asta, sus, se află o oglindă formată din mai multe componente rotunde și un tablouaș colorat, ambele erau împodobite cu beculețe.

Chicineta este formată din mai multe corpuri amplasate pe podea și suspendate, în care sunt incluse combina frigorifică, chiuveta și aragazul. În frigider ne așteptau, tot din partea casei, câteva cutii mici cu suc și un pet mare cu apă. Espressorul era dotat cu pastile de cafea. Prin dulapuri am găsit cele necesare unei autogospodăriri de bază: veselă de toate felurile, tacâmuri, chiar ceva consumabile (sare, condimente, ulei, oțet etc). Un accesoriu important pentru noi – cana electrică. Singurul lucru a cărui lipsă am remarcat-o: un suport pentru uscat vasele spălate. Am întins însă un prosop de bucătărie și le așezam pe el. Sub chiuvetă erau coșul de gunoi și o sumedenie de soluții de curățenie.

În Italia se practică în ultimii ani colectarea selectivă a deșeurilor, am fost avertizați și aici, dar și la cealaltă cazare și, drept să spun, am avut un pic de bătaie de cap cu asta, în ciuda faptului că peste tot am fost aprovizionați cu instrucțiuni în acest sens! Adică, de exemplu, pe coșul de gunoi de sub chiuvetă scria „organico” , ceea ce înseamnă că era doar pentru resturi alimentare; celelalte recipiente, pentru hârtie, sticlă etc (5 în total) ne așteptau pe balcon.

Dormitoarele. Unul cu pat matrimonial, altul (mai mic un pic) cu 2 paturi simple. Noptiere cu veioze de-o parte și de alta a patului mare, întrerupătoare și prize, un dulap încăpător pe unul din pereți, un scaun într-un colț, un TV fixat pe perete, în fața patului. Dormitorul mic n-are loc de dulap, acolo a fost montat un cadru metalic de care atârnă o bară cu umerașe, deasupra este o etajeră lungă și mai sunt 2 coșuri mari pe jos. Cu siguranță, camera aceasta este gândită pentru copii. Ferestrele sunt protejate cu perdele și cu transperante opace; apeși pe un buton și le ridici, apeși pe altul și le cobori. Pe fiecare pat, rulate frumos, am găsit câte 3 prosoape de căciulă, albe și discret parfumate.

Baia. Nu foarte spațioasă, dar dotată cu tot ce trebuie: vas de toaletă și bideu, chiuvetă și oglindă, mașină de spălat rufe, cabină de duș. Pe o etajeră am găsit un coșuleț plin cu consumabile dozate, iar în alt coșuleț, atârnat de calorifer, uscătorul de păr. În rest, săpun lichid, hârtie igienică suficientă – de toate.

Pe holul dintre camere se află o măsuță, iar pe ea tot felul de pliante și materiale informative: cum se colectează deșeurile, atracții turistice în zonă, restarante, centre de închiriat materiale sportive sau bărci etc. Alături, deschisă, „cartea de onoare” , cu impresiile scrise de oaspeții anteriori. Pe perete, câteva tablouașe colorate, iar alături o oglindă mare. Tot pe hol, într-o nișă protejată cu o ușă – o mică debara.

Balconul este lung cât tot apartamentul și oferă vedere directă spre clădirile în construcție de peste drum și vedere laterală spre mare. În afară de recipientele destinate colectării deșeurilor, este dotat cu o măsuță rotundă și 2 scaune. Din păcate, n-am făcut prea mulți purici prin zona asta, dar sunt convinsă că în anotimpul cald ar fi tare drăguț să-ți bei cafeaua privind marea (mai ales după ce șantierul alăturat va dispărea).

Întregul apartament este acoperit cu parchet laminat, iar încălzirea se face prin pardoseală. Cred că Silvia nu sosise cu mult înaintea noastră, că ni s-a părut cam răcorel când am ajuns, dar am setat căldura la maxim și până când ne-am culcat s-a încălzit rezonabil. Posibil ca și răcorirea, vara, să se facă tot centralizat cumva, căci n-am văzut aparat de aer condiționat. Cromatica apartamentului mi s-a părut inspirată (pentru mine e un element important), combinând tonuri calde, solare, cu bleu-griul câtorva pereți și al canapelei și cu nuanțele de albastru ale cuverturilor și perdelelor – culori în ton cu peisajul înconjurător, ce te duc mereu cu gândul la mare și la vară. În plus, mi-au plăcut micile decorațiuni amintind de Crăciun, presărate pretutindeni.

Împrejurimi. Marea e foarte aproape în linie dreaptă, la mai puțin de 100 m și chiar am văzut pe hartă o străduță ce coboară până la o plajă micuță, Cala Paguro. Altfel, o ții tot în dreapta pe șosea și în maxim 7-8 minute (per pedes) ajungi pe podul ce traversează un fel de canion care se termină cu celebra Lama Monachile. Se poate coborî pe plajă prin ambele capete ale podului, noi am făcut-o în prima seară (am coborât printr-o parte și am urcat prin partea cealaltă).

Dar e important de precizat că Polignano a Mare nu-i neapărat o destinație de plajă, nici măcar în toiul verii! Plaja centrală (Lama Monachile) este plină de pietre mari, sunt convinsă că și-n apă-i la fel și e foarte mică, 25-30 m lungime și vreo 5-6 lățime. Priveliștea însă, mai ales cea de pe pod – de neprețuit!

Pe urmă, mai mergi puțin și pătrunzi în orașul vechi, în mare parte pietonal, un adorabil labirint de străduțe pietruite, de clădiri vechi excelent conservate, de bisericuțe și piațete romantice în care se cuibăresc mici tratorii și cafenele. Din loc în loc, te poți strecura până la câteva „balcoane” suspendate deasupra mării, cu priveliști fabuloase. A fost o încântare să ne preumblăm în acest decor, mai ales că frumusețea era sporită de numeroasele luminițe colorate și briz-brizuri amintind apropierea Sărbătorilor. Din păcate, n-am apucat să revenim și ziua (dar poate că a fost mai frumos așa).

Cât despre mâncătorii – sunt vreo 2-3 în imediata apropiere a apartamentului și din ce în ce mai multe pe măsură ce te apropii de centru. Am văzut și un supermarket micuț și un fel de tonomat cu băuturi. Deci... civilizație cât încape!

Recomand Dimora Silcla 2, l-aș alege a doua oară, în aceleași condiții, fără să stau pe gânduri! Spațiul se pretează perfect pentru o familie cu 2 copii măricei sau chiar pentru 4 adulți, cum am fost noi, dotările sunt aproape de perfecțiune, gazda amabilă și de ajutor. Polignano a Mare, la rândul lui, e un loc minunat și o bună bază de explorare a regiunii Puglia, mai ales când dispui de auto propriu (merge și cu trenul, trebuie studiate legăturile).

A fost un pic rece înăuntru când am sosit. Dacă s-ar fi pornit încălzirea cu 2 ore înainte, cred că ar fi fost perfect! Până seara s-a făcut numai bine.

Lipsește un suport pentru vasele spălate, lângă chiuvetă.

---

VIZUALIZĂRI: 1110 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI