Room Rubens (in loc de Magic Garden) - Schaerbeek, Bruxelles

TIPĂREȘTE

Am bifat inca o cazare AIRBN, si am avut bafta.

Nu cunosteam orasul Bruxelles, vazusem pe la televizor povestea cu atentatele, o colega imi spusese ca peste tot erau militari inarmati. Bun inceput!

Am cumparat biletele de avion ieftine (Ryanair) si am inceput sa caut cazari. Cu Booking, initial, desi de-abea luasem o mica plasa, la destinatia Milano. Am vazut cat de scumpe erau cazarile. Nici nu voiam sa ma mai duc. Mai ales ca sotul nu avea chef.

Am trecut pe AIRBNB si dupa schimb de mesaje, verificat cartierul, etc, am ales aceasta locatie: airbnb.com/s?allow_overri ... &s_tag=BSRnPTZs

Avea evaluari bune, preturi bune. Dupa cum puteti vedea, daca accesati link-ul, sunt 11 anunturi ale aceluiasi proprietar. I-am scris un mesaj, in franceza, lui Axel, inainte de a rezerva, si mi-a raspuns. La acest tip de cazare e mai bine sa spuneti cine sunteti si ce asteptari aveti, fiindca urmeaza sa fiti acceptati intr-o casa privata.

Am ales "Magic Garden": airbnb.com/rooms/14644416 ... e=en&s=BSRnPTZs. Mi-am zis ca pentru mine este de-ajuns. Insa, vazand casa, mi-am dat seama, ca este la mansarda. Nu ca m-ar fi deranjat, insa, corespunde cam etajului 5 de la noi. Si eu am o problema cu scarile (respriratie: astm; claustrofobie).

Este o casa veche, din caramida, cu demisol, parter, etajul 1 (camerele au tavanul foarte inalt), etajul 2 (din nou, camere cu tavan inalt), etajul 3, la mansarda, camere mari. Casa, fiind construita in 1887, nu are lift. Nu va ganditi la vreo vechitura care sta sa cada, fiindca nu este deloc asa. Este utilata cu 2 bucatarii moderne (la parter si la etajul 1), doua bai spatioase (una intre parter si etajul 1, alta la etajul 1), salon cu televizor, carti, casete video. Nu stiu daca mai exista vreo alta baie, mai sus. Fiindca eu m-am oprit la etajul 1, intrebandu-l pe Axel daca nu este posibil sa schimb camera. Vazusem pe internet ca exista la etajul 2 o camera care se ocupa de-abea luni. Era vineri. Am zis ca macar 3 zile, din 5, sa stau mai jos. Il avertizasem ca am probleme de respiratie, si ca trebuie sa fac pauza. El imi luase valiza si se aventurase pe scari. Bine ca am fost inspirata sa-l intreb. Eram chiar in dreptul camerei: airbnb.com/rooms/17105350?s=BSRnPTZs. Denumita Room Rubens, dar care nu era oferita pe site pentru inchiriere. M-am indragostit pe loc de camera respectiva, chiar daca nu era pregatitata pentru inchiriere. Acum vad ca apare.

Camera este la etajul 1, are balcon particular, care da la strada (am vazut in balcon o mica cescuta cu chistoace... fumatul este interzis in toata casa). Cand mi-a prezentat camera, si balconul, mi-a spus Axel: iesiti pe balcon si astfel il puteti saluta direct pe Boris, noul dumneavoastra prieten, Voi reveni cu detalii.

Camera este enorma. Are un pat dublu, canapea de piele, o masa de sticla, birou, scaun de birou, un dulap prevazut cu oglinzi in exterior si multe umerase in interior. M-a izbit aerul placut de caldura, atunci cand Axel a deschis usa. Alaturi de camera aceasta se afla bucataria dotata cu 3 frigidere, 1 aragaz, 1 cuptor cu microonde, cana de fier apa, prajitor de paine, diverse ustensile de bucatarie. Tot ce are omul nevoie ca sa isi gateasca. La parter, se mai afla o bucatarie. Pe aceasta mi-a recomandat-o Axel. Este mai moderna decat cea de la etajul 1. Insa, eu, din comoditate, ma duceam la cea de pe etaj. Nu am gatit. Doar am incalzit la microounde sau mi-am facut o cafea,

Axel mi-a aratat baia de la etaj. Treceam prin salon, si ajungeam la baie. Era curat, apa calda permanent. Insa, am mai descoperit o baie, intre etaje. Nu am avut niciodata probleme cu baia. Mi-era teama in aceasta privinta, mai ales dupa ce-am patit la Milano (rezervat prin booking), unde puteai sa lovesti si cu pumnii in usa, si lumea nu te lasa la baie nici la 2 noaptea. Deci, din punctul asta de vedere, aici nu am avut nicio problema. Cred ca existau bai la fiecare etaj.

Datorita faptului ca in fiecare camera exista birou, inclin sa cred ca este o locatie pentru lumea care are niscaiva treburi in Bruxelles: studenti, institutii UE. Cat am stat eu am vazut doua chinezoaice, care au intrat odata cu mine, doi studenti, si am auzit doua cupluri mai in varsta: unul de italieni si altul care vorbea engleza. Vorbitorii de italiana si de engleza, stateau chiar la etajul 1. Ziua nu ii auzeam (bine, ca si eu lipseam), si seara gateau, relativ devreme si se retrageau in camera, fara sa deranjeze. Cum Axel spune ca in acea casa locuieste o echipa de "tineri profesionisti", am tras concluzia ca la ei se refera. Inclin sa cred ca lucrau pentru institutiile UE. Si camerele de la etajul 1 nu erau de inchiriat in regim hotelier.

La parter se afla birouri de avocati. Eu am fost derutata. Am ajuns la adresa mai devreme. Il anuntasem pe Axel. Dar cum nu cunosteam deloc Belgia, Bruxelles, i-am zis ca ii dau SMS cand ma urc in 61, de la Rogier. Pana ce am gasit Rogier (statia este in alta parte, traseul e deviat), s-a facut aproape 12. Si cand am ajuns, doamne ce vant batea! Ii trimsesem un mesaj pe whatsapp, cand mi-am dat seama ca nu am conexiune internet. Am coborat la Fuss, am recunoscut casa.

In casa se intra direct din strada, mai exact, din statia de autobuz 61, impingand o usa masiva de lemn. Avea doua sonerii: Avocat si Privé. La ce sa sun? La avocati???

Am zis sa beau o cafea ca sa ma adun. Eram treaza de la 3.30 dimineata. Dormisem o ora si jumatate. Am vazut un restaurant. Il vazusem si cu Google maps: Chez Boris. Cu valiza dupa mine, si cu geanta in care aveam si geanta de la laptop, cu laptopul in ea, evident, m-am tarait pana la restaurantul respectiv. Era un domn afara care stergea geamurile de zor. L-am intrebat daca as putea bea o cafea acolo. Mi-a spus: mais madame, c'est un restaurant... I-am zis ca da, am vazut, dar nu cunosc zona si ca eu ar trebui sa ma cazez acolo: i-am aratat cu degetul. Si i-am zis: chez Axel! Aaaaaa, la Axel! Evident, am putut sa beau o cafea, din partea casei, cu ciocolata, lapte, zahar. Insa in sectorul privat, nu in restaurant, Ca acolo s-a umplut de lume pentru masa de pranz. Foarte amabil personalul. L-au sunat pe Axel. Intra mesageria. Si eu incercasem. I-am dat SMS: ca am ajuns, ca beau o cafea la Boris. A raspuns ca pana la 14.00 nu era disponibil. Si Boris mi-a zis: azi nu l-am vazut, e avocat. E foarte ocupat. Lumea fericita, in restaurant! "A raspuns Axel! ". Eram un caz! Doamna care trebuie sa stea la Axel. Zic: pot lasa valiza aici? Si laptop-ul? Si eu ma duc sa cunosc cartierul? Sigur! Mi-a zis Boris. Si mi-a recomandat: "pe aici ajungi in Place Daily, pe aici in parc. " Am ales varianta Place Daily, fiindca vazusem cu google ca ar fi si un Carrefour pe strada Clays.

Casele din cartier una si una. Foarte foarte frumoase. Am ajuns in Place Daily. Acolo era Primaria cartierului Shaarbeeck. Pe colt era si Carrefour-ul cautat. M-am intors la Boris, si am luat valiza. Nu stiu ce a fost in capul meu sa nu sun. M-am asezat pe banca in statie, si asteptam sa apara Axel. Erau orele 14.00. Imi venea sa plang. L-am sunat pe sot pe la 14.45. Ca eu nu am unde sa stau, ca Axel nu vine. Si ca unde sa ma duc eu???

Au venit 2 chinezoiace si au sunat la usa. A deschis usa un tip blond. Ma reped la el si il intreb: esti Axel? Eu sunt Cristina!!! Zice: va astept de doua ore! Ulterior, aveam sa aflu ca birourile de avocati, zona privata, totul era a lui. I-am si explicat ca mi s-a parut imposibil, si ca eu am tot sunat.

Am vazut si un SMS de la el: "Vous êtes loin? ". Ma astepta de vreo doua ore.

PS: As dori un Jacques Brel ca ilustratie muzicala. Fiindca el a stat in acest cartier.

---

VIZUALIZĂRI: 2121 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI