Stefanos din paradis

TIPĂREȘTE

Ăsta era locul meu secret din Baia Mare. Am făcut rezervare acum vreo 2 ani dar am anulat că s-a anulat călătoria cu totul. Era pentru ianuarie. Cazarea costa sub 100 de lei pe noapte, preț de dumpung – și nu era disponibil tot timpul anului. Mai găsesc, ocazional, chilipiruri din astea. Știam că e pe bune și nu țeapă că așa funcționează lucrurile astea dar... totuși... era prea bine, incredibil de bine deși... credeam. Cu regret, am anulat. După un timp a dispărut de pe piață. Plângeam. Ocazional, îmi aminteam și căutam până, uimitor, a apărut iar, cu tapetul schimbat și cu vreo 20 de lei mai scump. Oricum era pomană. Am rezervat 4 nopți.

Prima dată când l-am văzut se numea Apartament pe Mărășești, acum primise și un nume: Stefanos. Buuuun!

Se află într-o zonă de oraș pe care nu o cunoșteam: Mărășești? Hmmm...

Apartamentele astea hoteliere sunt, uzual, în clădiri noi. Aici așa este: bloc nou, frumos, cu lift elegant, 4 etaje, Stefanos e la 2, are balcom mare, deschis, are tot ce-și poate imagina omul și e super utilat. De suprafață zice cam 60 mp, îmi amintesc. Mă și plictisisem să fac drumeții prin casă. Este stil open space și-mi place mult stilul ăsta. Cum intri pe ușă, dai cu ochii de canapea, tv și living.

După ușă este o etajeră cu ceva ornamente, un borcan cu donații pentru diverse și două carduri de reducere la magazin.

Tv ul este montat în perete dar sub tv este o comodă cu multe jocuri din care am și folosit unele.

Bucătăria este după un perete îngust, semidespărțitor care ascunde ușa de la intrare. Cum se obișnuiește în apartamentele astea închiriate, am găsit tot felul de produse consumabile la bucătărie: cafea - evident, tot felul de ceaiuri, ulei, făină, zahăr, mălai, multe condimente, m-au zăpăcit. Am gătit la ei dar lucruri simple: salate, supe, evident - cafea. După ceva vreme am descoperit și o sticlă mare cu pălincă, în bucătărie, pe masă, la vedere.

Pe peretele cu ușa se află o icoană foarte frumoasă cu Maica Domnului după care, mai departe, e un mare dulap cu uși glisante și oglinzi pe ușă. Înăuntru era plin cu pilote, perne, lenjerie de pat, orice ai avea nevoie. Are aspirator, chestii pentru călcat, masă și toate cele, suport de rufe, umerașe, tot ce ai putea avea nevoie.

Pe peretele opus este fereastea care dă spre balcon și lângă fereastră e masa cu 3 scaune și ăsta era singurul lucru ce-mi era cam incomod. Era prea aproape de canapea, ne împiedicam. Pe perete aveam tv plat și – maxim apreciat de noi – netflix – de ne uitam la filme cu mafioți ore în șir și nu știu cum Dumnezeu, asta doar în Baia Mare se întâmplă. Dormitorul era mai simplist, cum se obișnuiește. Baia avea cadă și un paravan glisant montat pe cadă, cu un sistem bizar, abia am putut să-l întindem. Și spațiul din baie era larg și avea tot ce-i trebuie.

Era superb la ei și ne trezeam târziu dar tot o zbugheam urgent afară, la explorare.

Apartamentul se afla în capătul opus al clădirii, față de stradă. Astfel, era liniște. În față era alt bloc nou, pus pe diagonală față de șosea. La parter era îngrădită o zonă ca să fie curtea blocului, în spate, cum se obișnuiește la construcțiile noi.

Am intrat cu self check in, așa cum facem în toată Transilvania, de când folosim apartamente, și tot primeam mesaje de bun-venit... Așa ospitalitate... Ne-a leșinat.

Era Paștele și orașul era plin de iepurași, peste tot. În apropiere aveam Parcul Central, prin de flori micuțe și bătute, ca niște ochi, un fel de margarete dar de toate culorile.

Am avut 3 zile pline de colindat orașul în lung și în lat și am făcut explorare prin toate cotloanele.

Tot povestind, așa, mi s-a făcut dor de locul ăsta. Aproape că îmi vine să fac iar rezervare. Măcar o dată pe an tot aș merge.

---

VIZUALIZĂRI: 135 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI