Flori și animale în spațiul citadin

TIPĂREȘTE

Motivație articol: În situația de urgență medicală în care ne aflăm legătura cu Natura din fața blocului ori grădina casei, precum și cu animalele care se învârt în acest spațiu a crescut nespus de mult. În cele mai numeroase cazuri această legătură se reduce în aceste săptămâni la privitul din balcon sau îngrijirea celor câteva plante aflate în locuință. Am vrut ca acest material să fie încurajator, optimist și care să aducă în sufletul fiecăruia o stare de relaxare mai ales că ne aflăm într-o zi de mare sărbătoare creștină.

Carta Pământului ne spune că persistenţa fiinţelor vii şi bunăstarea omenirii depind de conservarea unei biosfere sănătoase cu toate sistemele sale ecologice, o varietate bogată de plante şi animale, soluri fertile, ape pure şi aer curat. Acest fapt se întâmplă cu mai multă sau mai puțină responsabilitate...

Omul a trăit și a evoluat în mijlocul naturii, a fost ajutat sau împiedicat de natură. Dezvoltarea economică modernă și contemporană ne-a adus în fața unor noi provocări, ne-a limitat legătura cu natura. Civilizația urbană, mai ales, se reflectă asupra relației om-natură impunând limitări și acces scăzut la verdele naturii.

În afară de parcurile mari situate în cartiere, „homo urbanus” interacționează cu mediul natural prin intermediul spațiului verde din fața blocului în care locuiește. Dacă ești un om iubitor de frumos, de flori, arbori, păsări și alte animăluțe nu se poate să nu îți creezi o legătură strânsă cu aceste elemente pe care le vezi zilnic în fața ferestrei tale. Spațiile verzi din fața blocurilor induc o stare de empatie, o deschidere către frumos și prietenie, o fărâmă de sănătate fizică și psihică.

Locuiesc de mulți ani într-un bloc, această invenție supraetajată de coabitare a oamenilor din orașe. Avantajul etajului inferior este tocmai apropierea de peticul de natură care se întinde în fața blocului; un alt avantaj este amplasarea blocului în cartierul Drumul Taberei, un cvartal urban destul de bine „înverzit”, ca să zic așa. Spațiul verde din fața mastodontului de beton este bine garnisit cu arbori (bătrâni), arbuști, vegetație perenă etc.

Dacă în primii ani de la mutare nu am fost foarte preocupat de această „grădină” a blocului, treptat mi-am mărit spiritul de observație asupra păsăretului din zonă și preocuparea pentru îngrijirea acestui spațiu verde. Curățenia de primăvară, curățarea crengilor uscate, plantarea de noi flori, adunarea permanentă a gunoaielor a devenit ceva normal.

Încă de la topirea stratului de zăpadă (anul acesta slab de tot) și încălzirea treptată a vremii încep să urmăresc apariția primelor plante de primăvară. De obicei, ghioceii sunt primii vestitori ai primăverii, cele câteva pâlcuri rezistând cu stoicism ultimilor fulgi de nea și nopților încă friguroase. Destul de repede se ițesc narcisele și o crenguță galbenă de forsythia, concurate bineînțeles de nelipsitele zambile. Tufele de așa-numit gutui japonez, florile roșiatice nu se lasă mai prejos și își deschid corolele spre soare. Florile albăstrui de saschiu și-au făcut apariția destul de devreme anul acesta; uite, colo se ițesc și câteva fire de zambilă moțată. Lalele roșii și galbene se deschid sau se închid urmând ciclul lumină-întuneric. Urmează în aprilie lăcrămioarele cele parfumate. Și deasupra tuturor se înalță maiestuos pe bătrâne tulpini lemnoase liliacul, mov și alb. Iată și tulpinile bujorului care cresc văzând cu ochii de la o zi la alta.

Dintre arbori primul care dă tonul este corcodușul, urmat acum la început de aprilie de cireșul a cărui coroană nu este accesibilă nimănui, astfel că de fructele lui se bucură doar păsările cerului. Castanul și-a început ciclul vegetal, frunzele mijind curajoase pe ramuri.

Povestea nucului e ceva mai tristă, falnicul arbore din mijlocul grădinii blocului rezistând aproape 60 de ani. Plantat de un locatar în primii ani de la construcția blocului, nucul a oferit, umbră, casă pentru păsări și fructe (totuși nucile sale nu mai erau comestibile de ani de zile). Ploaia înghețată care a lovit puternic Capitala în ianuarie 2019 a dus către prăbușirea bătrânului nuc peste fațada blocului. Mă aflam la Câmpulung Muscel pe alte tărâmuri încărcate de zăpadă (vezi impresii) când acest fenomen a afectat Bucureștiul și toată zona de sud a țării; în ziua sosirii am zărit cu uimire copacul prăbușit la pământ – nu pot să vă spun ce tristețe m-a cuprins. A durat vreo două săptămâni până angajații municipalității au ridicat „trupul” de lemn smuls din pământ. Și acum „zgârieturile” crengilor brăzdează fațada blocurilor. Din păcate arborii din zonă sunt îmbătrâniți, au numeroase crengi uscate, unii au mai fost tăiați, alții curățați. Plantările merg greu, mai degrabă s-au prins diferiți arbuști „sosiți” pe cale naturală.

În ceea ce privește fauna din zona blocului meu pot spune că e destul de numeroasă. Bineînțeles pe primul loc se află zburătoarele care de la primele ore ale dimineții își etalează trilurile. Cea mai melodioasă e mierla care s-a cam sedentarizat în orașe și pe timpul iernii. Gălăgioase în grup compact sunt vrăbiile de casă, prezente în număr mare peste tot. Dintre păsările cântătoare care apar zilnic prin zonă se numără neastâmpăratul scatiu, pițigoiul precum și mai rar cinteza.

O prezență constantă în zonă este ciocănitoarea, sunetul puternic al lemnului lovit de ciocul de fier al păsării cu pene roșii răsunând mai mult dimineața și seara. La un moment dat am văzut chiar o pereche de ciocănitori, caz observat și în cazul altor specii de păsări. O pasăre „vocală” e și coțofana care se „ceartă” cu multe zburătoare din aria sa de viețuire; la fel de zgomotoși sunt și pescărușii, uneori ai impresia că te afli undeva pe malul mării. Vreo câțiva ani la rând nucul a adăpostit cuiburile cu pui ale unor guguștiuci. Nu lipsesc din peisajul citadin porumbeii.

Dintre animale cele mai des întâlnite sunt câinii (de rasă/de casă) și pisicile. Dacă numărul câinilor vagabonzi pe străzile din jurul blocului meu au scăzut aproape la zero, în schimb numărul pisicilor de stradă a crescut foarte mult. Aproape că fiecare scară are mâța proprie sau chiar mai multe; bineînțeles că și blocul nostru are alocat de vreo trei ani un motan simpatic pripășit și adoptat de vecini de când era „copil ”. Iarna bântuie pe holuri, urcă pe scări și doarme pe calorifer, iar vara se plimbă la exterior, se urcă în copaci, pândește păsări, leagă prietenii cu alte feline.

Într-o zi de vară am văzut sărind din copac în copac o veveriță, lucru mai rar în afara parcurilor. Nu am avut timp să iau aparatul foto pentru a înregistra un cadru, veverița a dispărut rapid printre ramuri.

Concluzii. E o lume vie în jurul blocului, un univers pe care îl putem observa de la fereastră sau de pe balcon, un sistem pe care îl putem ignora sau îngriji.

Natura nu este numai pentru a fi contemplată, ci şi pentru a fi înţeleasă, utilizată şi protejată - Constantin Rădulescu-Motru.

P. S. La mulți ani tuturor celor care poartă nume de flori.

---

VIZUALIZĂRI: 326 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI