Burghezii din Calais

TIPĂREȘTE

Noi, oamenii, nu suntem la fel. Suntem diferiți. Gândim diferit, acționăm și ne manifestăm diferit, vorbim și scriem diferit. Și asta e bine! Fiecare privește în felul său o lucrare artistică, un sculptor, un pictor, un autor de carte, sau un muzeu. Sunt persoane care se opresc în fața unei lucrări, altele trec nepăsătoare. Și asta nu e bine!

”Burghezii din Calais”, lucrarea lui Auguste Rodin, am văzut-o cu ceva ani în urmă într-un anume muzeu și nu i-am dat importanța cuvenită, am trecut tangențial pe lângă ea, sunându-mi numai la ureche, ceva de Calais! ”Calaie... Calaie... ăsta e orașul de legătură cu Anglia”, zic în gând și trec mai departe. Ce prostie!

La Muzeul Rodin din Paris, o văd iar. Atunci am deschis ochii, m-am informat și rezultatul a fost altul. Și după ce m-am informat și mai bine, știți că m-am dus, după ani, la muzeul unde o tratasem cu indiferență? Eram curioasă, dacă e la fel, dacă poziționarea personajelor, e la fel. Și da, era la fel!

Când o amică a mea a plecat în Anglia cu autocarul și trecea prin Calais, având cazare acolo, i-am dat sarcină să facă poză la grupul cu același nume din spatele Gării Maritime. Da, era aidoma, identică și la fel. Măi, să fie...

Auguste Rodin, autorul celebrei lucrări, a primit comanda de la primarul orașului Calais, pentru o lucrare care să reflecte spiritul de sacrificiu al locuitorilor, manifestat demult, demult, cu ani în urmă.

Momentul istoric ce-l reprezintă Rodin, în lucrarea ”Burghezii din Calais”.

În 1328, ultimul fiu al regelui Franței Filip cel Frumos, Carol al IV-lea, a murit fără a lăsa un succesor. S-au ivit însă imediat doi candidați la tron: Eduard al III-lea, regele Angliei, nepot de soră al regelui decedat și Filip de Valois, văr primar cu regele decedat. Baronii Franței l-au preferat pe Filip, care a devenit Filip al VI-lea. În 1337, el confiscă ducatul Guyenne, feuda regelui Angliei.

Ca ripostă, Eduard al III-lea a revendicat coroana Franței și a declarat război lui Filip. Este începutul Războiului de 100 de ani (1337-1453), considerat și astăzi ca cel mai lung război din istorie. În 1346, armata franceză este înfrântă la Crécy, în prima mare bătălie a acestui război.

De aici urmează povestea emoționantă a „Burghezilor din Calais”.

Orașul Calais, a cunoscut dealungul timpului o prosperitate economică importantă, grație comerțului pe mare. Orașul, care nu s-a predat și care prezenta importanță economică pentru englezi este supus unui lung asediu, timp de aproape un an. A rezistat din 29 august 1346 până la 3 august 1347. Datorită asediului, populația ajunsese să sufere cumplit de sete și de foame. Au fost atunci, mâncați toți șobolanii din oraș.

Eduard al III-lea a somat locuitorii să-i trimită cheile prin câțiva cetățeni bogați ai orașului, îmbrăcați în haine de penitenți și cu ștreangul la gât, spre a fi spânzurați, ca pedeapsă pentru rezistența lor îndârjită. În caz contrar, amenința să radă orașul de pe fața pământului. Spre uimirea regelui, șase orășeni i s-au înfățișat, gata să-și sacrifice viața pentru salvarea concetățenilor lor.

Cei șase au fost: Eustache de Saint-Pierre, Jean d’Aire, frații Jacques și Pierre de Wiessant, Jean de Fiennes și Andrieus d’Andres.

În final, locuitorii Calais-ului au fost cruțați datorită spiritului de sacrificiu al celor șase, dar și ei, cei șase ofertanți au fost cruțați și asta numai în urma intervenției soției lui Eduard al III-lea. Orașul va fi golit însă treptat de francezi și populat de englezi, care-l vor stăpâni până în 1558.

Deși, cel mai pregnant personaj al grupului este Eustache de Saint Pierre, fiind cel mai în vârstă dintre ei, dar și cel mai bogat din oraș, Rodin îi prezintă pe toți în cadrul aceluiași statut de egalitate. Artistul îi surprinde în momentul în care ei, părăsesc orașul. Unul ține cheile în mână. O luptă internă sfâșietoare se vede pe figura sa. Toți sunt slabi, cocârjați, au privirile disperate și totuși, demni. Fiecare își acceptă soarta, oferindu-și viața pentru salvarea concetățenilor lor.

Eustache de Saint-Pierre, era cel mai bogat, mai bătrân și mai proeminent membru al grupului; este primul care s-a oferit ca voluntar.

Jean d’Aire, este al doilea burghez care s-a oferit ca voluntar, aflat în primul rând al grupului statuar, ține în mână cheile orașului. Figura îi este răvășită.

Jacques de Wiessant, al treilea voluntar, are mâinile ridicate și stă în spatele lui Eustache de Saint- Pierre.

Pierre de Wiessant, fratele mai mic al lui Jacques, și al patrulea voluntar, se întoarce către Jean de Fiennes, ține o mână ridicată și are gura deschisă.

Jean de Fiennes, cel mai tânăr dinte ei, ține mâinile depărtate și gura deschisă.

Andrieus d’Andres își ține capul în mâini. Mâinile sale enorme îi ascund fața.

Acest grup statuar, este inaugurat în 1895, în orașul Calais, în prezența lui Rodin.

În timp ce grupul original se află la Calais, alte versiuni au apărut pe glob: la Universitatea Stanford din California, în grădina Muzeului „Hirshhorn” din Washington D. C., la Muzeul „Rodin” din Philadelphia, la Muzeul „Israel” din Ierusalim, la Gliptoteca din Copenhaga și la Victoria Tower Gardens de lângă Parlamentul din Londra. O replică a monumentului se găsește și în curtea Muzeului „Rodin” din Paris. Alte versiuni se află la Canberra (Australia), Tokyo (Japonia), la Basel (Elveția), etc. Exemplarul care se află la Muzeul Metropolitan al Artelor din New York datează din 1989.

După care, m-am lămurit. Originalul la Calais, restul sunt replici! Grupul statuar este foarte apreciat în lume datorită forței de exprimare a sentimentelor omenești, vis-a-vis de faptul că noi, oamenii, nu suntem la fel, dar și un exemplu de patriotism și dăruire, care la noi, oamenii, este diferit.

Mulțumesc!

---

VIZUALIZĂRI: 951 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI