Prima zapada

TIPĂREȘTE

Tiptil, fara muzica de fanfara, clopotei si sunete de goarna

Aseara a coborat din avionul de la Polul Nord, coana iarna

Si-a scuturat indiferenta cojocu-i alburiu si lung de zapada

Si-a acoperit cu frig, vant si-nsingurare intreaga mea strada

Ura! Vin sarbatorile de iarna! Cel mai mult, mie-mi plac cele de inceput de decembrie, cand avem "liber“cateva zile, plus Craciunul si Revelionul, In rest, intru in hibernare si numar zilele pana dau primele raze de soare ale primaverii.

Partia de schi de la Alunis-Sovata

Dupa Revelionul 2012/2013, intreaga noastra gaşcă de amici ai naturii, formata din doua persoane, adica eu si cu "jumatatea mea minus unu", am pornit-o spre partia de schi “Alunis” din Sovata. In 10 minute telescaunul te aburca pana-n varful partiei, la 1000 si ceva de metri. “De” si “dupa” sarbatori telescaunul functioneaza “zi-lumina”. Ajuns odata sus pe platoul Repas de la 1000 de metri (altitudinea Predealului), te umpli mai intai de ozon, apoi de nervi pentru ca n-ai decat doua vile (Soimul si Repas) unde ai putea sa tragi peste noapte. Nu e ca la Clabucet unde oferta de cazare e imensa. Aici sus pe platou, la Sovata, fata de anii trecuti, au mai aparut cateva partiute pentru incepatori, care au si ele cate un "baby-lift" si cativa instructori care te invata ABC-ul sportului lui Jean-Claude-Killy. Gradul de dificultate al partiei, e mediu. Lungimea -110 m. Diferenta de nivel 256 m. Latimea e de 5-6 m. Inclinarea-25 %-28% (a propos, procentul e asemanator cu marirea salariilor bugetarilor, 25%, ceea ce-mi permite, anul ce vine sa fac "Drumul oaselor", adica Naxos, Paros, Mykonos, Andros, Amorgos, Ios, Tinos si alte insule ce se termina-n "os".

Poate si Santorinos.

La telefon, patronul cabanei „Repas”, situata pe platoul „terminus” al telescaunului din Sovata mi-a zis... „Veniti, veniti, e zapada multa, e frumos pe-aici, telescaunul a pornit, se poate schia, azi e si soare! ” Dupa ce-am trecut prin Sovata ca fulgerul, iata-ne angajati pe cei 5 km de drum ceva mai „second hand” spre partia Alunis. Dar zapada cea mult laudata la telefon, apare doar cu doi kilometri inainte de baza partiei. E-un an cald. Tunurile de zapada au functionat din plin. La baza partiei e greu cu parcarea, care e foarte mica. Intram in cabana de langa casa de bilete. Oferta? Ciocolata calda, cafea, ceai, vin fiert. Biletul telescaunului dus-intors, costa 10 lei de persoana. Doi baieti zdraveni ne ajuta la imbarcare. Pornim. Plutirea pe langa si pe deasupra brazilor dureaza vreo 10 minute. Sus pe platoul Repas, alti doi baieti ne ajuta sa coboram. Exista si un abonament zilnic, pentru cei care urca cu schiurile gata montate si apoi coboara pe partie. Fac asta de vreo 20 de ori pe zi, pana obosesc sau pana se lasa intunericul. Partia e destul de abrupta, nu e pentru incepatori. Pentru acestia exista o a doua partie, mai mica si un teleschi, sus, pe platou. Cativa instructori organizeaza cursuri de initiere pentru prichindei. Zarim si o baraca cu echipament de iarna pentru inchiriat. Schiuri, motoscutere, colaci, saniute. Parca as dori si eu sa schiez dar durerea de picioare de la dansul de la revelion inca n-a trecut. As putea cobori cu punga dar pungi de plastic nu se inchiriaza. Sunt deceptionat, partia Alunis, mai are inca mult de lucru pentru a-si satisface toti clientii. Asa ca facem o plimbare prin zapada si aruncam ancora in cabana Repas la un vin fiert si la o ciocolata calda. Pret total-8 lei. Vinul e excelent! Incet-incet, moralul imi revine. De la fereastra admiram prima ora de schi a unei grupe de viitori campioni. N-au decat 5-6 ani, au venit cu parintii. Ramanem cat mai mult la aceasta altitudine la care ma simt excelent. Nu stiu daca e de la ozon sau de la vinul fiert. Cabana Repas, unde mai mereu e zapada, e inchiriata de un mare grup de "revelionisti" veniti de departe, din Republica Moldova, n-ai nici o sansa sa prinzi un loc in urmatorul deceniu. De fapt, cea mai indragita statiune balneoclimaterica a moldovenilor de peste Prut, a devenit... Sovata.

Revelion la “Cabanele Adelei” din Predeal

Un an mai tarziu, revelionul 2013/2014 mi l-am petrecut la Predeal. Am negociat pretul patului la 10 euro prin telefon cu patroana, doamna Adela. La cabana, am ajuns usor, toti localnicii stiu de cele 3 cabane verzi. Am mai fost si eu pe-acolo in alti ani dar imi place sa mai intreb si sa intru in vorba cu oamenii locului, doar asa, ca sa verific ospitalitatea romanilor. Care functioneza din plin. Doua dintre cabane erau inchiriate pentru grupuri de tineri din tara. Erau si ceva straini printre ei. Pretul? 100 de euro/24 ore/cabana. Gasiti amanunte pe internet. Noaptea era binisor, dar la minus 29 sau minus 30 de grade C, (iarna asta nu mai e ca cea de anul trecut), a trebuit sa pun doua paturi pe mine sau sa dansez toata noaptea sau sa beau cate o portie dubla de vin rosu si fiert si cu scortisoara, oferit gratis din partea casei. Palinca era de la mine. Am ales varianta lichida si am baut solid. Daca noaptea la Predeal era ger, ziua insa, in statiune, era o atmosfera si o priveliste de vis. Cred ca partia de la Clabucet e cel mai frumos drumeag din intreaga noastra Cale Lactee, care, desi e tot alba, pare mai degraba o ulita modesta, indepartata si pistruiata cu cateva sute de stele sclipitoare si reci, bune doar de scris poezii de dragoste cu ele, pe cand bulevardul nostru din Predeal, desi mai mic, e mereu animat, agitat, viu, cald si colorat. Prefer sa traiesc aicea jos, langa el, unde norocul ma petrece, decat acolo sus, deasupra tuturor, nemuritor si rece.

Clabucetul s-a dezvoltat intr-un ritm galopant. E-un mic "stat in stat". Ofera deja serviciile unui mic orasel. Nu e rau deloc, in tara in care, in ultimele decenii, 50 de sate, s-au depopulat total.

La Casutele Adelei, inainte de miezul noptii, am primit si colindatori. Apoi au inceput focurile de artificii si chiotele grupurilor de turisti din cabanele de alaturi. Apoi galagia celorlalte cabane sau hoteluri. De Revelion, galagia nu ma deranjeaza deloc. Dimpotriva. Cel mai frumos revelion mi s-a parut intotdeauna cel in care esti inconjurat de multa galagie si de multi prieteni.

A doua zi am dat o fuga pana la Busteni ca sa admir Caraimanul. Daca marea cea mare, pe care o iubim cu totii, e uneori schimbatoare si inselatoare, muntele e altfel. El te domina, e semet ca un soim, e mereu curat, e vertical si incoruptibil, muntele nu-si apleaca fruntea in fata nimanui, te priveste mereu de sus, e demn si curajos si te indeamna sa fii ca el. Exista un spirit al muntelui care te urmareste fara incetare si care te determina sa fii mai bun. Daca ar fii acum, sa-mi aleg un parinte sau profesor, acela ar fii muntele.

Ieri m-am intors de la Tusnad

Ce-am cautat eu acolo in “Tara lui Ozosep”? Pai cum sa nu fugi de-acasa cand la TV vezi a 3-a oara acelasi film sau documentar si stirile de la orice ora, au numai darul de-a te indispune? Ti se face dor de natura si de minunile sale termale. E atata omenire pe glob care ar vrea si ea sa iasa din casa prin natura si sa faca bai termale dar care, n-are nici natura si nici bai termale.

In week-end, biletul la “Wellness Tusnad” costa 40 lei/persoana iar in bazinul termal cu bancute, putin cam aglomerat, puteai sa ramai si doua ore pana-ti apareau crevase pe pulpele degetelor sau pana aflai cam toata barfa din secuime si foamea si stirile TV de la ora 20 te rechemau acasa.

Si-apoi, mai voiam si o alta chestie...sa ma balacesc ca snobu', adica precum iarna la Felix sau ca in Islanda mai tot anul, in apa fierbinte, aburinda, inconjurat de nameti de zapada.

Ca o viata are omu’, nu-i asa?

Sarbatori fericite tuturor!

https://www.youtube.com/watch?v=Lmns24yM-8o

---

VIZUALIZĂRI: 1645 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI