Introducere peste care puteti sari ;) : Asa sunt eu, mai aiurita cateodata. Acum cateva luni bune incepusem acest articol. L-am uitat printr-un sertar mai pitit, si-am dat de el zilele astea, facand curatenie in fisiere. Am reluat ideea, mai ales ca in ultimele luni am tot avut “experiente flamenco” si e pacat sa ramana iar la intuneric. Sper sa va placa, macar o zecime din cat imi place mie.
Dragii mei, va invit la o lectie deschisa de flamenco. M-am abtinut cu greu sa nu ma lungesc cu acest subiect atunci cand v-am povestit de experienta mea de la Tablao Cantares. O s-o fac pentru ca spectacolul lui José Porcel (nu “purcel”, cum a zambit fi-miu la vederea afisului), unul dintre cei mai mari flamenchisti ai Spaniei, m-a determinat definitiv sa fac o incursiune mai amanuntita. Cum nu tuturor le plac dansul sau/si evenimentele/activitatile relationate cu acesta, deci este vorba de un review ne-turistic propriu-zis, il pun la “Off-topic” ca nu stiu unde altundeva si-ar avea locul. (webmaster, please confirm).
Pentru mine flamenco e mai mult decat un dans. Haideti sa despicam firul in patru.
In primul rand cateva cuvinte despre spectacolul la care mi-am dus prichindelul in primavara anului trecut. Nu ca sa-l initiez in arta flamenco, ci doar cu intentia sa stie ce e. N-am vrut sa-l zapacesc eu prea tare, asa ca i-am dat doar cateva explicatii sumare si l-am lasat sa se uite linistit. La plecare i-am zis ca nu-i musai sa-i placa, si s-a uitat incruntat la mine: Cine ti-a zis tie ca nu mi-a placut? . Chiar asa, cine imi zisese mie ca nu mi-a placut?? Mai mami, tu chiar crezi ca le stii/ghicesti pe toate?
José Porcel aparea pe afis… in aer! Un corp sculptat parca, dar cu asta deja m-am obisnuit la dansatorii de flamenco. Sala nu era chiar plina, suntem in Castilia doar;). Ssshht, sa nu ma auda castilienii mei. Spectacolul a durat o ora si jumatate. Ca si la Cantares, doi chitaristi exceptionali (atat cat inteleg si eu), si doi “cantaores” care mi-au placut foarte tare. Cat despre dansatori: doua fete splendide si EL, don José Porcel, care face muzica si dans si cu talpile goale pe lemn. Un om mare (si la propriu ma refer), care a dat o nota deosebita spectacolului cu parul ud, ud de-a binelea, asa incat la fiecare pirueta, efectul stropilor era extraordinar. A fost o noutate pentru mine acest lucru. Chiar o sa ma uit pe net sa caut un filmulet cu el, pe care sa-l atasam aici. Bineinteles ca fi-miu, vreme de vreo doua saptamani, de fiecare data cand iesea de la dus, dadea din cap cu parul ud ca sa creeze acelasi efect. Iar mie-mi venea sa-l mananc;), flamenchistu’ lu’ mama, chiar daca da cu stangu-n dreptu’ cand e vorba de dans;).
Stim cu totii ca flamenco este un stil de muzica si dans originar din Andaluzia, si dateaza de-acum vreo trei secole. Mi-a placut sa citesc despre originile acestuia, pentru ca exista diverse variante. Bineinteles ca niciun expert in flamenco nu are indoieli in privinta aporturilor etniei tiganesti la bazele actuale ale acestui stil. Dintre toate ipotezele despre originea sa, teza cea mai extinsa este cea maura, doar ca fuziunea culturala care a dat nastere muzicii si dansului flamenco a avut loc in Andaluzia (musulmani, tigani, castilieni, emigranti, evrei…). Tigani exista in multe tari din lume, insa flamenco s-a nascut in Andaluzia. Este considerat Patrimoniu Cultural Nematerial al Umanitatii si Patrimoniu Cultural Nematerial Etnologic Andaluz.
Alte cateva cuvinte despre etimología cuvantului flamenco. Nu este certa nici ea, asa ca si aici avem cateva variante, interesante toate. Ia uitati:
- Paralelismul cu pasarea cu acelasi nume. Aceasta ipoteza spune ca aspectul si limbajul corporal al interpretilor de flamenco duce cu gandul la pasarea respectiva. Mie mi se pare destul de amuzanta varianta asta.
- Asocierea cu muzica taranilor mauri fara pamant, numiti in araba fellah min gueir ard (care inseamna exact asta, tarani fara pamant). Expertul Blas Infante explica ca multi mauri s-au integrat in comunitatile tiganesti, cu care imparteau caracterul de minoritate etnica vizavi de cultura dominanta. Din aceasta fuziune de culturi s-ar fi nascut flamenco, ca si manifestare a durerii pe care aceste minoritati o simteau la anihilarea culturii lor. Mie imi place mult versiunea asta (ultima carte a lui Ildefonso Falcones m-a captivat), desi, fara sprijinul unor dovezi istorice, se pare ca este o interpretare mai mult ideologica si política decat istorica sau muzicologa.
- Originea acestui stil in tinutul Flandrei, de unde ar fi venit pe vremea lui Carlos V cand, se spune, multimea striga Báilale al flamenco (Danseaza-i celui venit din Flandra, flamand in spaniola).
- Denumirea tiganilor drept flamencos direct. Nu intru in detalii lingvistice, oricat m-ar pasiona pe mine aceasta tema. Sa ramanem totusi cu o acceptie colcviala de catre DRAE (Diccionario de la Real Academia Española) a cuvantului flamenco: increzut, mandru, insolent. Daca observati cu atentie un interpret de flamenco, mai ales dansator, veti vedea cum aceasta acceptie este mai mult decat potrivita.
Diferenta intre flamenco si folclorul andaluz.
Asa cum am spus, flamenco a luat nastere pe substratul muzicii si dansurilor traditionale din Andaluzia, iar acestea au origini vechi si foarte diverse. Dar flamenco NU este folclorul Andaluziei (acesta fiind alcatuit de seguidillas, sevillanas, fandangos, etc.), ci un gen artistic fundamentalmente scenic. Mai mult de atat: desi bazat pe folclorul andaluz, flamenco este un gen atat de stilizat si de complex ca andaluzul de rand, chiar daca este considerat foaaaarte bine dotat pentru… muzica;), este incapabil sa-l interpreteze in mod corect. Nu stiu cum sa explic mai bine, sau mai corect: flamenco supune stilul popular la o stilizare atat de mare incat il transforma in cult, dar fara sa piarda aroma populara. Chiar si-asa, flamenco se considera o atractie turistica de prim ordin in Andaluzia, atat ca spectacol cat si ca arta pentru studiu chiar si in teze de doctorat. Stati linistiti, nu o sa scriu o teza despre flamenco (desi nu m-ar deranja, daca as face ceva studii folcloristice).
La sfarsitul sec. XIX incep sa apara cafés cantantes, adica localuri nocturne unde spectatorii/clientii puteau savura un pahar de ceva in timp ce-si bucurau celelalte simturi cu spectacole muzicale. Si in 1881, Silverio Franconetti, un cantaor (asa se numesc cantaretii de flamenco) deschide primul café cantante flamenco, unde se respira o atmosfera foarte competititva intre public si cei care cantau acolo. Moda s-a extins si asa gagiii au putut sa invete cantecele tiganilor, iar acestia din urma le reinterpretau in stil andaluz. Gustul publicului a contribuit la configurarea stilului, iar acesta si-a unificat tehnica si tematica.
Termenul Flamenquismo cuprinde pasiunea pentru flamenco si pentru tauri (coride). Generatia ’98 a huiduit cat a putut acest curent. Toti artistii (poeti, dramaturgi, pictori, etc.) au ajuns sa atribuie genului flamenco si tauromachiei originea rautatilor din Europa!!! ; toti, mai putin fratii Machado (marele Machado!!), pentru ca, fiind din Sevilla si avand un tata folclorist, aveau o viziune mai complexa despre acest fenomen.
Ani mai tarziu, cam de la 1920 incolo (sau incoace), flamenco s-a bucurat de un mare succes. Chiar si marele Federico García Lorca (sigur il cunoasteti pentru al sau Romancero gitano cel putin) s-a implicat in difuzarea acestui stil. Odata cu generatia ’27, deci, mai ales datorita faptului ca in marea majoritate era vorba de andaluzi, a inceput recunoasterea flamenco-ului de catre intelectuali.
Antonio Mairena, Pepe Marchena si Manolo Caracol sunt doar cateva dintre primele nume grele ale acestui gen muzical. Ca sa nu mai vorbim de perechea formata de Camarón de la Isla (am vazut un film recent despre viata lui, si ti se facea pielea gaina) si maestrul Paco de Lucía, decedat recent.
Daca cei care canta flamenco se numesc cantaores (se inghite consoana d, ca mai peste tot in Andaluzia), chitaristii sunt tocaores. Mi s-a parut interesanta diferenta intre tehnica si pozitia acestora fata de cele ale chitaristilor clasici. Chitaristul clasic sprijina chitara pe piciorul stang un pic inclinata; cel flamenco obisnuieste sa stea picior peste picior si sa sprijine chitara pe piciorul de deasupra. De obicei folosesc chitara clasica, dar exista si chitara flamenca. Este mai usoara si cutia e mai ingusta, asa incat sonoritatea este mai redusa si nu-l eclipseaza pe cantaor. Mi s-a parut un amanunt interesant.
De ce se striga “Olé” la muzica si dansul flamenco.
Daca stau sa ma gandesc, olé se striga in Spania atunci cand ceva place cuiva, si nu numai la flamenco ma refer. S-a extins, sa zicem. Pe scena, se striga ca incurajare, sau ca rasplata pentru realizarea unui pas mai complicat sau mai… intens, ca sa zic asa.
Una din variante spune ca acest cuvant vine din evreiescul oleh care inseamna a trage in sus. Tot aici ar intra si imperativul arza (vine de la alza, adica ridica, suie), care se foloseste la fel de mult ca si olé si pe care eu nu-l intelegeam pana cand nu m-am informat. Dar ipoteza cea mai evidenta este originea acestui cuvant in tiganescul spaniol Olá, care inseamna Hai. Daca veti merge la un spectacol de flamenco, ii veti auzi atat pe cantareti cat si pe dansatori repetand neobosit Olé. Bineinteles ca se lipeste si de public. Un recital de obicei termina cu un Olé din toti rarunchii si cu aplauze puternice.
Despre “duende”. “Duende ar insemna in romaneste spiridus. Cuvantul este folosit foarte mult in expresiile tener duende, cantar, tocar o bailar con duende, si se adreseaza celor care au ceva special pentru (mai ales acest tip de) cantecul si dansul flamenco. Cantaorii si bailaorii de flamenco au un spiridus care-i face sa fie speciali, pentru ca nu este un stil de muzica/dans la indemana oricui.
Universalitate versus originalitate.
Stilul flamenco continua sa evolutioneze, si este deja universal. Se produc din ce in ce mai multe fuziuni cu alte stiluri muzicale. Nu se mai poate afirma ca flamenco este o manifestare artística exclusiva din Andaluzia (asa cum despre tango nu se mai poate spune ca apartine exclusiv Buenos Aires-ului, for example). In ziua de azi putem asista la spectacole de un flamenco autentic, interpretat magistral de o dansatoare japoneza sau de un chitarist italian. Asa cum mari artisti andaluzi (si nu numai) duc peste hotare aceasta minunatie a artei scenice.
Evident ca Andaluzia va continua sa fie capitala flamenco, acolo unde se afla concentratia lui cea mai mare, mai buna, mai pura, mai originala. Fiind vorba de o muzica intima, sper sa am parte, intr-o buna zi, sa ma bucur de el intr-un cerc restrans, acolo unde se afla o chitara, o voce, si un trup dansand la rasarit. Asta e ceea ce spaniolii, sau mai ales andaluzii numesc una juerga flamenca (o petrecere flamenca).
Despre vestimentatie.
Femeile poarta o rochie lunga si stransa pe corp, cu multe volane pe partea de jos mai ales (cam de la genunchi in jos) si pe maneci. Se folosesc culori vii, atat pe panze simple cat si inflorate, etc. Una din cele mai tipice este cea cu “alunite”, asa se numesc aici bulinele noastre. Parul de obicei este prins intr-un coc (desi lasat liber poate fi incomod si anihila oarecum puterea privirii dansatoarei, ii confera dramatism dupa parerea mea), si se complementeaza cu un mantón, o esarfa mare pe umeri. Poate ati auzit de mantón de Manila. De asemenea, bata de cola este de neuitat. O rochie cu multe volane si o “coada” pe care dansatoarea om misca cu arta cu unul din picioare. Cred ca nu e prea usor.
Barbatii poarta pantaloni nici largi nici mulati, potriviti cat sa marcheze niste picioare bine formate si lungi, de care ti se lipesc ochii (si nu mai vor sa se urneasca de acolo;)). Camasa, de obicei alba (dar nu neaparat), desfacuta la primii nasturi, un sacou pe care dansatorul il cam sifoneaza in timpul dansului, cand se transpune si il cocoloseste cu mana, si o esarfa legata la gat.
Pantofii sunt foarte importanti, tocurile avand un rol fundamental in dansul flamenco. Si panofii barbatesti au tocuri, probabil cu flecuri metalice.
V-ati saturat de mine sau mai insist putin pe dans? E greu de descris un dans. Foarte greu. Iar cand vine vorba de flamenco, cred ca si mai greu. Eu raman cu ce se simte in fata unor dansatori de flamenco. Stiti? Asa cum mi-e greu sa traduc hora, doina, invartita in spaniola, asa mi-e greu sa traduc si cuvinte ca agarre, empuje, etc. in romana. De fapt, cred ca nici nu trebuie traduse. Sunt cuvintele care descriu un lucru, un sentiment, un dans in cazul de fata, si care suna bine in limba de origine.
Eu fug de topice. Stiu ca e macar un sambure de adevar in ele, aproape mereu. Dar eu nu le vreau. Nu stiu, poate de cand am devenit imigranta si cei de aici au tendinta sa ne bage pe toti in aceeasi oala. Iar flamenco e si el un topic. Pentru mine unul bun, chiar daca multi spanioli il reneaga. Da, da, sunt atatia pe care flamenco ii lasa reci. Un topic de care eu va invit sa va apropiati daca aveti ocazia. Mai ales daca ceea ce va doriti, pe langa vizita la Marea Moschee din Cordoba, Alhambra din Granada, sau Palacio Real din Madrid, este si apropierea de un alt fel de viata. Apropierea de simturi contopite intr-un miraj care mie nu-mi va mai da drumul niciodata.
P. S. In septembrie am petrecut aproape o zi intreaga cu un “vermut torero”: vinuri si tapas, insotite de flamenco in direct la unul din barurile din satul unde locuiesc. O luna mai tarziu au oprit accesul pe aceeasi strada, si doi tigani spanioli ne-au incantat ochii si mai ales urechile cu batai din palme, chitara si cantece flamenco. Repet ce-am zis la reviewul despre Cantares: oricat ar incerca gagiii sa-i imite, nu le iese la fel, asta e parerea mea. Din punct de vedere tehnic, da, sunt gagii de toate natiile foarte, foarte buni. Dar nu au “ceva”-ul ala pe care-l au tiganii spanioli. // Seara - iar spectacol flamenco, la teatrul din sat. Muzica si dans. Dansatorii, un cuplu din sat, habar n-am avut de ei pana acum. Pe Fede si pe Cristina i-am felicitat a doua zi, cand erau cu copilul la un eveniment pentru copii organizat de Primarie. Doi dansatori impecabili, cu o forta si o pasiune care a molipsit sala, aceasta insotindu-i de un puternic “Olé” de fiecare data cand terminau o serie de pasi nebuni…
Si stiti ce m-a surprins? Daca data trecuta va vorbeam de bataile din palme… aritmice…, de data asta m-am trezit… da, da!! batand din palme pe ritm de flamenco!! Eu, care nu reuseam sa-i dau de cap, caci uitati cum scriam data trecuta: “Insa e un ritm… aritmic. Nu-l prinzi cu usurinta. Ce zic eu, cu usurinta. Este foarte probabil ca nici cineva cu ceva muzica la activ sa nu-l prinda, sa nu-l capteze (cel putin imediat). Cand crezi ca… gata, il ai, se schimba, te zapaceste. Pe mine intotdeauna m-a fascinat bataia lor din palme. Intotdeauna m-am uitat atent, incercand sa imit un ritm imposibil de imitat daca nu iese de undeva din interiorul tau. ” Inchei in batai de palme pe ritm de flamenco. Nu ratati daca ajungeti in Spania. E o experienta care va va face pielea gaina.
Trimis de alinaro in 16.02.15 10:16:11
35 ecouri scrise, până acum, la acest articol
ECOURI la acest articol
35 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@webmasterX - Perfect, saru'mana. Sunt cateva filmulete pe YouTube cu José Porcel si baletul lui, puteti alege pe care-l vreti pentru ilustrare.
Multumesc si o zi frumoasa.
@alinaro - Interesant articol! Pozele de la 5 la 9 m-au impresionat în mod deosebit. Aștept cu nerăbdare și filmulețul ales de webmaster.
@alinaro - Minunat articol. Şi fascinantă temă. În completarea celor scrise de tine, peste tot prin oraşele andaluze prin care am trecut (Granada, Cordoba, Sevilla, Ronda etc.) am văzut magazine specializate în "obiecte flamenco" (articole vestimentare, accesorii), semn că această tradiţie încântătoare nu dă semne să se piardă - spre deosebire de luptele cu tauri.
@alinaro - Ce articol frumos ai tu aici, bine ca am dat de el, mi-ar placea mult un spectacol de flamenco dar vazut acolo, la locul faptei...
Si ce poze frumoase ai pus, multumim pentru informatii!
@traian. leuca - Multumesc frumos! Pozele cu pricina sunt facute anul trecut in primavara in satul in care locuim, pentru ca... da, ne aflam in Castilia cea rece si distanta, dar nu stiu ce are satul asta de e indragostit asa de Andaluzia, sevillanas si flamenco. In zile de fiesta scot si trasuri cu cai albi si frumosi pe strazi, si se imbraca in costume splendide, dupa cum puteti vedea. De cand vreau si eu unul... Plus ca e si grup de dansuri, Andaluzia in miniatura, ce sa mai.
@Carmen Ion - Ma bucur mult ca v-a placut, nu eram prea sigura ca e o tema interesanta (nu pentru mine, dupa cum s-a vazut). Si da, se pare ca nu se va pierde. Daca in Castillia, asa cum spuneam mai sus, sunt oameni inebuniti dupa flamenco, va dati seama in Andaluzia...
Multumesc frumos!
@larissa2015 - Saru'mana! Si... stii ce-ai de facut!
P. S. Pozele, mai ales alea din spectacole, sunt naspete, ca le fac cu mobilu' si in miscare nu ies grozav, mi-ar placea sa pot surprinde emotia de pe fata lor si gesturile impresionante ale bailaorilor... E de vazut pe viu, oricum.
Mulțumim pentru că ne-ați explicat... ceva ce NU poate fi explicat! Flamenco nu este - cred eu - un dans. Flamenco este un stil de viață. Asta pentru că flamenco nu se dansează, el SE TRĂIEȘTE! Și nu cunosc multe persoane de pe AFA care ar fi putut să descrie așa frumos - con emoción - această artă numită FLAMENCO! Felicitări!
Cât despre poze ... le-am trecut - ca și review-ul dealtfel - la FAVORITE!
@puiutea - Subscriu si va astept la un spectacol de flamenco live! Anytime.
Va multumesc frumos!
Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu). Sperăm să-ți placă .
@alinaro - Bravo! Am dat ceva din picioare pe sub birou. Ca din maini nu prea puteam. Tot ce e despre muzica ma agita, ca sa zic asa, trebuie sa ma manifest.
Mai avem putin si zburam la Barcelona. Poti sa-mi faci o recomandare pentru un spectacol de acest gen sau chiar altceva, deosebit? In afara de obiective, ca in sensul asta stim exact ce avem de facut.
@webmaster21 - Da, webmaster, multumesc! L-am deschis un pic numai, dar l-am vazut cu parul ud, e el!!
@aurici: Te inteleg perfect, ne cam brodim la asta.
Barcelona e mai departe de mine, nici macar nu am ajuns inca acolo, si-mi suna cunoscute mai degraba nume din Madrid, e normal. Dar cu un simple search ia uite ce-am gasit:
- Tablao del Carmen (spectacole in cinstea marei flamenchiste Carmen Amaya), in Monjuic;
- Tablao Flamenco el Cordobés (asta e un toreador super cunoscut);
- El Palacio del Flamenco, e un fel de teatro mai mic cu restaurant.
Ideea e ca toate ofera un flamenco de calitate. Cu siguranta sunt multe, mult mai multe (zi-mi daca vrei sa mai caut). Pregatiti-va ca nu e ieftin. Puteti combina cu o cina, si-atunci va duce la 70-80 euro de persoana (cu spectacol inclus). Daca mergeti la tapas (o optiune care mie imi place la nebunie, pentru ca asa incerc mai multe feluri), poate fi in jurul a 50-60 de euro. Iar doar intrare la spectacol si un cocteil sau un pahar de vin ceva, sub 40 nu prea se gaseste. Pentru mine, care am fost la un singur tablao in Madrid (vezi Tablao Cantares), si la ala cu un voucher, e scump dar merita. Macar o data in viata.
Daca aveti nevoie de ceva, da un semn.
Vacanta frumoasa sa aveti!
@alinaro - Saru'mana, mi-ai dat destule informatii. Mai caut si eu. Stim de preturi, in general, dar cand ajungem undeva tinem sa facem si ceva deosebit cu care clar ramanem, in afara de alergatul de colo-colo. Daca ne intrebi ce ne-a placut mai mult prin locurile pe unde am fost, clar ne aducem aminte la inceput de vreo cafea sau o bere pe care le-am vorbit in nu stiu ce cafenea/carciuma draguta, de targuri si piete unde ne bagam in vorba cu lumea, de povestile romanilor pe care ii tot intalnim, de vreun spectacol la care mai intram, de cum am mancat un sandwich pe pietre la Fontana di Trevi, s. a. m. d. Tinem mult la astea de suflet chiar daca, costa un banut. La o parte din obiectivele la care ajungem nici nu le mai stim povestile decat daca le cautam (traiasca google). Dar despre ce am facut si pentru suflet nu uitam niciodata.
@Aurici - Atunci o sa va placa, sunt convinsa! Aseptam povestea la intoarcere. Vacanta frumoasa!
@Aurici - Aurici, putin probabil sa gasesti asa ceva in Barcelona; adica sigur, poti gasi, asa cum poti gasi de ex.restaurante indoneziene, marocane, etc, dar pe ei nu ii caracterizeaza deloc stilul flamenco.
Sa ma explic un pic: Barcelona este, dupa cum cu siguranta stii, capitala Cataluniei, locuitorii ei nu se considera spanioli (si chiar tin sa iti precizeze asta de la prima intalnire, daca cumva comiti gafa de a-i baga in aceeasi oala cu spaniolii) si se simt oarecum jigniti daca nu stii asta-unii dintre ei, cel putin.
Nu intru acum in considerente politice, dar ei se delimiteaza de traditiile pur spaniole- cum ar fi corrida (luptele cu tauri sunt considerate o barbarie), dansurile andaluze, costumele populare pe care noi le stim a fi spaniole. Unul din motive tine de identitatea lor ca natie, alta motivatie ar fi cea economica, nu intru in amanunte, dar impozitele care provin din Catalunia sunt mult mai mari (in procente) decat procentul catalanilor in populatia Spaniei, asa ca ei considera ca muncesc mai mult spre a sustine zonele sarace (si, considera ei, lenese) ale tarii, cum ar fi sudul acesteia.
Sigur ca, la fel ca in toate orasele mari ale Europei, populatia tinde sa devina foarte heterogena, dar in principiu, catalanii tin foarte mult la identitatea lor.
Ar fi mult de spus despre asta, dar sunt deja off-topic...
Asa ca, atentie mare la aceste aspecte in Barcelona, ti-o spune cineva in cunostinta de cauza :-))
@cristina65 - Multumesc mult pentru detalii. Am zis ca mai avem un pic, dar mai este o luna pana plecam. Suntem in proces de scotocire si tot aflam lucruri. Oricum multumesc, orice ne prinde bine.
Felicitari, Alina, un articol absolut remarcabil, despre o tema extrem de interesanta, poate ca nu trebuia sa fie incadrat la "off topic", dar oricum ar fi, este o adevarata delectare!
@cristina65 - Multumim de avertizare, Cris. Cu totii cunoastem situatia, insa (desi eu nu am fost in Barcelona, asa cum am spus) este vorba de o destinatie turistica importanta din Spania, poate chiar cel mai vizitat loc, eu stiu?!... Si chinezii sau japonezii sau chiar si multi europeni nu cunosc problema in amanunt, pentru ei catalanii sunt tot spanioli, si sunt convinsa ca oricat ar fi ei de nationalisti, bani tot se scot din topicele spaniole. Si si daca n-ar fi asa, se gasesc ei spanioli din alte parti care sa faca afaceri din flamenco de exemplu. Sunt convinsa ca n-or fi atatea tablaos ca in Madrid sau Sevilla, de exemplu, dar de gasit s-or gasi cu siguranta. Ideal ar fi sa se ia legatura in prealabil.
Cand ne povestesti despre Barcelona "ta"? Toate aspectele astea (eu privesc partea sociológica mai mult decat pe cea política) imi plac la nebunie.
Pup.
@Aurici - O sa va placa mult de tot, este un oras care ofera... de toate! Timp sa aveti :-)...
Dar garantez ca va veti intoarce fascinati!
Poate mai vorbim pana atunci :-)
@alinaro - Povestesc, povestesc, dar... nu mai bine cand vii? La un pahar de... palinca aici? Sau la o sangria la tine? :-))
@cristina65 - Palinca o bem la vara sigur (ma rog, prefer un vinisor ghiurghiuliu, oricum nu conteaza ce e, e o vorba doar), dar daca pana atunci aveti posibilitatea si bunavointa de a veni voi, va astept cu cati litri de sangría doriti!
(Scuze de off, webmaster!)
@cristina65 - Timp avem asa si asa. 5 nopti, dar 6 zile practic pentru ca avem zbor foarte bun.
Pai cred ca mai vorbim, o sa strig dupa ajutor printr-un CMR. Poate ma "auzi" si tu.
Felicitari Alina. Ca de obicei foarte interesante postarile tale si le citesc cu placere de fiecare data.
@andreea_c - Multumesc, Andreea, ma bucur ca ti s-a parut interesant, pentru mine e o tema frumoasa.
@alinaro - tocmai ce-am văzut săptămâna trecută pe un canal gen „National geographic” finalul unui reportaj despre Spania, în care fusese vorba și despre flamenco; mi-a plăcut acest final - era o lecție „basic” despre mișcările „standard” ale acestui dans magic:
(spanioloaica, către realizator)
„pick the apple, bite the apple, throw the apple”!
Apoi, mișcările se repetă cu mâna cealaltă.
Ce zici? mie mi s-a părut că așa se vede.
@Dragos - Da, da, chiar asa este!!! Adica e vorba mai mult de pasul de baza, sau de miscarea mainii la dansurile numite sevillanas si/sau la flamenco. Ei zic pe spaniola: coge la manzana, muerde/come la manzana, tira la manzana, adica traducerea este cat se poate de exacta!
Toata lumea (se presupune ca) stie, si toti te invata si-ti explica aceasta miscare de baza, mai ales dupa un paharel de ceva.
Multumesc pentru lectia deschisa, Alinita. !!! Luna viitoare va avea loc in Bucuresti un spectacol sustinut de Joaquin Cortes "regele flamencoului", la care tin neaparat sa ajung! Ma incanta felul in care simti muzica si dansul flamenco Felicitari pentru articol!!
@alinaro - Nu sunt cunascator intr-ale flamenco-ului, nici macar un pasionat. Review-ul tau insa mi se pare o bijuterie. Cred cu tarie ca, indiferent de subiect, datorita pasiunii si indemanarii in ale scrisului (i se mai spune si talent) povestea ta ar fi remarcabila!
Urmaresc ceea ce publici si te admir, find unul din autorii mei preferati. Cred sincer ca ai vocatie. Felicitari!
@danamandache - Eu iti multumesc, Dana. Esti o privilegiata daca mergi sa-l vezi pe Joaquín Cortés, eu nu l-am vazut decat la TV. Sa ne povestesti dupa, please!
Stii... sunt multi aici carora nu le place flamenco, dar atunci cand vad un spectacol in direct, isi schimba parerea. E ceva de vazut in direct.
Si apropo de ecoul lui @tache, pe care tocmai l-am citit si caruia ii multumesc din suflet, vreau sa zic ca datorita mesajelor voastre (in speta dupa unul concret trimis de tine, Dana, acum vreo luna jumate), am hotarat sa incerc un proiect in curand (nu, nu ma fac dansatoare de flamenco), sper sa prinda contur si mai ales sa se materializeze intr-o buna zi.
Va multumesc frumos si va doresc o zi minunata!
@alinaro: Sa-ti ajute Dumnezeu, Alinita, sa iti duci proiectele la bun sfarsit. Ma bucur ca ti-am putut fi de ajutor
@alinaro: Chiar m-am bucurat să acord ZuperBonusul pentru un articol ce-l merită cu prisosință. Mai ales că este și primul ZB acordat de mine de la "inaugararea" lui încolo
@Dabator - Chiar nu ma asteptam sa citeasca atata lume un review ne-turistic, si sa mai si comenteze.
Saru'mana!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- May.2023 … celor ce poartă în pântec, IUBIRE — scris în 07.05.23 de Alex_Macedo din BUCUREşTI-ORADEA
- Oct.2020 Povești cu și despre cuvinte - partea a VII-a: de la bordel la hamburger nu-i totuși o cale prea lungă... — scris în 22.06.20 de Costi din PITEşTI
- May.2020 Povești cu și despre cuvinte - partea a VI-a: muzică și tehnologie — scris în 13.05.20 de Costi din PITEşTI
- Apr.2020 Amintiri din trecut, din viitor… Paște în Orheiul Vechi — scris în 12.04.20 de iulianic din BUCURESTI
- Apr.2020 Flori și animale în spațiul citadin — scris în 12.04.20 de tata123 🔱 din BUCUREșTI
- Apr.2020 Povești cu și despre cuvinte - partea a V-a: alt subiect de sezon — scris în 11.04.20 de Costi din PITEşTI
- Apr.2020 Povești cu și despre cuvinte - partea a IV-a: subiect de sezon — scris în 07.04.20 de Costi din PITEşTI