TIPĂREȘTE“- Toarşu’ Motăneaţă, pentru că sunteţi fruntaş în muncă, vă recomandăm să faceţi un tur al ţărilor socialiste!
Când am auzit, am înţepenit. Nu mă gândisem că aş putea să merg cu Sofronica până în Cuba sau Coreea de Nord.”
Constatarea maestrului @Motăneaţă, m-a pus pe ganduri si a trezit in mine tot felul de “remember”-uri turistice ale anilor ante-revolutionari, mai ales anii ’70.
In perioada anilor luminosului socialism urmat de gloriosul comunism, toti eram egali. De saraci. Adica, aveam un apartament de bloc primit pe “de-a moaca” de la intreprindere (de obicei numarul de camere primit era echivalent cu numarul membrilor familiei, plus inca una), aveam un loc de munca si un salariu. Problema era ca nu prea aveam ce face cu acei bani din salariu (ii adunam pentru o Dacie sau un Oltcit) si nici sa ne miscam prin lume, nu prea puteam. Concedii in Occident? Un vis. Cel mai adesea, interzis. Se mai faceau excursii in grupuri organizate prin tarile socialiste, adica Germania Democrata, Ungaria, Cehoslovacia, Iugoslavia, Bulgaria, Polonia sau URSS. Ba ti se aproba sa cumperi chiar si o suma limitata de bani ca sa te descurci in aceste tari ale lagarului socialist. Viza de grup trebuia girata de Serviciul de Securitate. Daca nu erai un tovaras fidel regimului tau, nu pupai tu niciodata nici macar o Sofie, o Moscova sau o Budapesta. Poate un "last minute" la Vacaresti sau un "early-booking" la Poarta Alba sau Gherla sau o excursie non-optionala in frumoasa si stufoasa Delta a Dunarii, cu decontarea doar a biletului "dus", ca de-ntors, nici ca mai incapea vorba, doar stiti ce stramte sunt canalele Deltei...
Cu banii, ne descurcam, prin “troc”, la unguri si polonezi, spre exemplu, lipseau produsele din piele, adidasii si coniacul (uraa!!). Nu faceai primul pas in gara sau autogara poloneza sau maghiara, ca erai intrebat daca n-ai cumva vreunul din aceste produse. Le schimbai contra forinti sau zloti. La unguri intrai intr-un ABC si cumparai cam tot ce lipsea pe la noi, adica tigari straine (Kent, Malboro), Wiskey, sapunuri Amo, Cafea Ness, cacao, blugi sau de la bulgari, obiecte din argint. Daca in tarile socialiste puteai ajunge relativ usor, in cele capitaliste nu era deloc la fel. Pentru a calatori in “Occidentul bogat dar inamic”, un tovaras din lumea nevazuta dar mereu prezenta a umbrelor, trebuia sa-si asume raspunderea pentru tine. Acesta avea, din acel moment, o mare problema hamletiana…To be or not to be? ”Oare mai vii sau nu mai vii inapoi?” Asadar inainte de-a pleca, erai bine instruit si speriat cu ceea ce se va intampla cu familia ta daca ai cumva de gand sa ramai pe-acolo.
Prin anii ‘73-‘74, am reusit sa fac primul tur al Europei, numai si numai datoriata unor virusi, (carora le multumesc), adica a unei gripe vindecate (de tatal meu) a unui colonel de la Securitate, v-am mai povestit, acesta ne-a asigurat apoi, cateva plecari in Vest. Acolo, am dormit prin gari, pe la prieteni, prin trenuri, pe iarba sau pe asfalt. dar, ce mai conta!... vazusem Parisul, Roma, Viena, Milano, Venetia, Frankfurtul, Zurich-ul, amintiri care n-avea sa mi le mai stearga nimeni si care au meritat intreaga oboseala a drumului. Daca as fi ramas acolo, in Occident, acel colonel ar fi fost urgent retogradat. La fel si cei din familia mea ar fi suferit. Parintii, vazand ca-mi place sa calatoresc, mi-au zis de mic…”Lasa-te facut pionier, UTC-ist, apoi devino si membru de partid". Le-am facut pe toate si am calatorit mai usor decat altii, care nu s-au lasat legati la gat cu cravata rosie sau n-au invatat pe de rost statutul partidului... Dar, ce, parca puteai alege? …90% din populatia tarii facea parte dintr-o astfel de structura de organizare si disciplina. In liceu am calatorit in Ungaria, la Budapesta, am vizitat Cetatea Pescarilor, Piata Eroilor, podurile de peste Dunare, insulele ei, Parlametul, Parcul de distractii si am mai vazut si ceva unic ”un film american al studiourilor “Walt Disney” subtitrat in maghiara - “101 dalmatieini”. La liceu, la ora de limba romana, am prezentat o lucrare despre Budapesta, care a fost premiata cu un "bravo baiete!", mai ales dupa ce ultima fraza mi-a scris-o profa…”Si toate acestea au fost posibile numai datorita grijii parintesti a Partidului, care ii iubeste pe toti elevii tarii”…
Apoi, dupa liceu, cu lectia turismului invatata, am inceput sa calc mai apasat pe talpile mele si sa fac mult sport dar fara sa ies din tiparele vremii caci mai vroiam sa vizitez si alte tari. La Sibiu, unde am locuit o vreme, la bunica, am reusit sa particip la o selectie sportiva, si chiar daca “n-aveam inaltime”, am fost selectionat la lotul de volei juniori. Wow! Au urmat deplasari la Praga, Bratislava, Budapesta, Lublin, Warsovia, Debrecen si multe cantonemante prin tara. Poze nu indraznesc sa va trimit, ca sunt mici, alb-negre si unele, ingalbenite de vreme.
In acele vremi, deplasarile sportive erau o exceptie, statul nostru sprijinea aceasta ramura cu rezultate deosebite la nivel mondial, motiv de mandrie si argument propagandistic ce demonstra ca adeseori Comunismul tanar si infloritor e mai puternic decat Capitalismul batran si putred. Vezi cazurile Ilie Nastase, Ion Tiriac sau Nadia Comaneci. Dar avantajele erau numai la nivel de lot national. Echipele de club, aveau interdictie de la acest gen de "turism sportiv". Pe-atunci, ne-am infratit cu echipa de volei din Neu-Isenburg (Germania Federala). Schimbul sportiv a fost insa doar unilateral, nemtii au sosit, au fost tratati in stil romanesc nu ”cu paine si sare” ci cu “cozonac si miere”, dar cand a fost sa plecam si noi in Germania, nimeni n-a primit viza.
La Lublin, in Polonia, am vazut pentru prima data, prin anii ’70, cum se prepara ceaiul, inmuind pliculetele cu plante aromate in apa fierbinte, am facut cunostiinta cu sunca de Praga si mi-am cumparat blugi, care pe la noi nu prea existau. Am vizitat si lagarul de la Maidanek, care m-a ingrozit. Parca toate fabricile mortii seamana una cu alta. Dar, la sala de sport, fetele poloneze, deosebit de amabile, ne-au facut sa uitam repede lagarul, caci intrau repede in vorba cu noi si ne consolau mereu cand pierdeam cate un meci. Cand am vazut asta, ne-am hotarat sa le pierdem pe toate! Vorbeam ruseste, caci si la ele si la noi in liceu, limba rusa era obligatorie.
In tara, in acea perioada, ne petreceam concediile ori la munte, ori la mare ori in statiuni balneare. Existau asa zisele bilete de “sindicat”, de “recuperarea fortei de munca”, de “odihna” sau pentru “pensionari”, extrem de avantajoase, plata lor era simbolica. Si tinerii sau studentii merituosi sau “cu pile”, primeau bilete gratuite prin BTT (Biroul de turism pentru tineret) sau AS (Asociatia Studenteasca), in special la Costinesti sau la Paraul Rece.
Prin anii ’80, situatia turismului s-a inrautatit mult. Tara isi platea cu greu, ultimele miliarde de dolari din cele 10 (care devenisera 20, datorita dobanzilor), imprunutate de Ceausescu de la americani, pentru care am devenit insa o “natiune favorizata” si tara noastra a primit “look”-ul pe care il are astazi. In acei ani frigurosi si intunecati, mai ales intre anii ‘84-‘89, au aparut excursiile OJT (Oficul Judetean de Turism) de genul “petreceti 5 zile la Sovata si 2 la Budapesta”. In hotelurile din Sovata nu se putea dormi, era frig si intuneric, oamenii “sareau” peste aceasta parte a excursiei. M-am inscris ei eu la una din ele. Grupul nostru era mare, mare, peste 100 de persoane si se adunase in holul hotelului Bradet, unde erau aprinse doar doua becuri, la bar. De-acolo, dupa o noapte de autocar+tren, am ajuns in zori la Budapesta, care, fata de “pata neagra” numita Romania, era un mic paradis cald si luminos, o adevarata pestera a lui Aladin. Cu totii eram incarcati “cu marfa”, dar am dat vamesului roman “peschesul” si iata-ne intr-un hotel de pe Insula Margareta, insula plina cu piscine si discoteci. O mare parte din grup a disparut pe la neamuri asa ca noi, cei cativa ramasi, adica o duzina de "turisti adevarati", aveam la dispozitie intreaga mancare a 100 de turisti romani. Ungurii gatesc bine si nu se zgarcesc la mancare. La fiecare masa aveam in fata, un “all inclusive” actual, bulgaresc sau turcescl. M-a uimit faptul ca chelnerii puneau de fiecare data masa pentru o suta si ceva de persoane chiar daca la masa eram doar 12 oameni. In ultima zi ne-au dat voie sa luam mancare la pachet si pentru restul grupului! In cele doua zile “de Budapesta”, am vizitat noi si orasul dar n-am uitat scopul principal pentru care am venit, “shopping”-ul. Dupa ce ne-am scapat repede de produsele ce le lipseau lor, cu forintii primiti, cumparam ceea ce ne lipsea noua. In perioada aceea de foamete, cel mai cautat era “laptele praf” pentru copii dar si multe alte alimente. La intoarcere, dadeam un alt “pesches”, cineva trecea din vagon in vagon si fiecare punea cate ceva (cafea, ciorapi de dama, sapun, tigari, cacao, etc) intr-o patura mare, care ajungea la vamesul roman, ce ne ierta de control. Cafeaua, tigarile si wiskey-ul, le aduceam in general ca sa ne rezolvam anumite probleme, cum era spre exemplu recompensarea unui medic sau obtinerea unui favor de la un functionar public. Ce bine era pe-atunci sa fii bugetar! Asadar, acel gen de turism, era un fel de “turism de necesitate”. In acea perioada, (cu exceptia liderilor politici), toti eram egali la capitolul lipsuri, toti eram o “apa si-un pamant”, chiar daca unele diferentieri sociale existau.
Tot in acei ani, pe litoral, existau extraordinarele “iesiri de o zi” la Albena si Balcik. Am plecat si eu intr-una din ele. Grupul meu era din Bucuresti. Faceam usor rost de “leva” de la hotelurile de pe litoral. Autocarul “mergea aţă” la “shop”-urile cu bijuterii din argint, ieftine la bulgari. Aici, mi-a fost prima data rusine ca sunt roman. La Albena, multe cupluri (sot-sotie), cereau 3-4 inele de argint ca sa-si aleaga unul. Inelele erau pasate, pe la spate, la partener. Apoi operatia se repeta. Dupa ce bulgarii s-au prins de miscare, au inchis toate standurile din magazine si-au asteptat ca grupul nostru sa plece la Balcik.
In acele vremuri tulburi, turismul extern in tarile din jur sau uneori chiar si-n Vest, sa facea cam asa…se cuplau 2-3 “Dacii”, familiile isi umpleau portbagajul cu alimente si canistre cu benzina (pana cand a inceput si rationalizarea lor si acest gen de turism a cazut), si se fixa un traseu. Se dormea in corturi sau in campinguri sau in masini. Cine avea rulota, era boier. Se pregatea mancarea in grup, pe aragaze cu butelie. Se vizitau obiective turistice, cat mai multe posibil, caci “cine stie cand vei mai avea o a doua ocazie de a iesi din tara”. De-acolo te intorceai de obicei cu un set de 30-40 de fotografii alb-negru si cu multa oboseala. Dar erai macar bucuros ca ai schimbat un pic din monotonia si gri-ul vietii cotidiene si mai ales, te delectai vazand ca, prin alte tari, se poate trai mai bine decat pe la noi. Si sperai ca, poate, intr-o zi…
Speranta pe care insa nu trebuia s-o marturisesti nimanui…
Astazi, avem de toate, avem supermarketuri, internet, putem iesi din tara doar cu buletinul, putem face mii de poze color, excursiile sunt ieftine (turismul a explodat pur si simplu), dar nu mai primim de la stat locuinte gratis, nici locul de munca nu ne mai e garantat, nici bilete ieftine sau gratuite, de sindicat, de tineret, de odihna sau de recuperare prin statiuni balneare, la munte sau la mare, nu mai gasesti prea usor iar la cele "de pensionar", stai la coada…
Ce bine era in comunism!
Oare?
PS. Va trimit cateva poze din Sibiu, un oras super-turistic, fosta “capitala culturala europeana”
@Web, daca ai melodia ’74-75 cu “The Connels” de pe Trilulilu, mersi!
Trimis de dorgo in 03.11.13 12:06:16
22 ecouri scrise, până acum, la acest articol
ECOURI la acest articol
22 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Măi copiii moșului, io din perioada aia mi-aduc aminte că la un moment dat aveam nevastă și copil pe care trebuia să-i întrețin dintr-un salariu de 1100 de lei (din care mai oprea „statul” câte ceva); casă n-aveam. Eram doar „tolerat la părinți”, într-un apartament de bloc stalinist în care n-aveai loc nici să te-ntorci prin bucătărie și baie - trebuia să ieși cu spatele, dacă intrai normal! Apartamentul era cu chirie (mică, e drept, ca și acesta) și avea de două ori și jumătate mai puține camere decât oameni trăiau prin el. Și cam în aceeași situație erau mai toți cunoscuții și prietenii mei de atunci.
Astăzi, (adică în zilele noastre) mor când aud din ăștia care dacă n-o spun deschis, cel puțin bagă șopârla că atunci era mai bine... Mor!!! Da, poate că era, dar numai pentru cei care aveau oarece legături cu sistemul. Sau cu mafia, că era și atunci destulă, dar nu știa de ea decât lumea cu care aveau cont(r)act.
Să fac economii atunci? Ce glumă bună!!! Abia reușeam să o duc de la o chenzină la alta, mulțumită lipsurilor, trebuia să plătim cu suprapreț multe dintre lucrurile necesare traiului zilnic. Mașină?!? S-a rugat taică-miu vreo lună de mine să-mi dea gratis o Dacie 1100 (mișto mașină!) și nu mi-a trebuit. Carnet n-aveam și la școala de șoferi (unica din oraș!) era o coadă de vreo doi ani. Iar pentru benzină (atâta câtă mai puteai lua), oricum nu aveam bani... Nu mai spun de alte cheltuieli pe care cei care au deja o mașină le cunosc...
Norocul meu pentru mobilitate locală a fost că mi-a luat o Minimobră, în loc de mașină, care m-a purtat în spinare vreo șase ani bunicei și cu cheltuieli minime (era chiar mai ieftin ca abonamentul ITB!)
În concedii am mers doar cu trenul și cel mai des m-am cazat la rude. Norocul meu că aveam pe cineva prin toate orașele țării... 
Chiar nu mai vreau să-mi aduc aminte de zilele alea că tare greu mi-a fost. Și chiar mă enervează...
Rog așteptați...
@dorgo:
””Lasa-te facut pionier, UTC-ist, apoi devino si membru de partid". Le-am facut pe toate si am calatorit mai usor decat altii, care nu s-au lasat legati la gat cu cravata rosie sau n-au invatat pe de rost statutul partidului... Dar, ce, parca puteai alege? …90% din populatia tarii facea parte dintr-o astfel de structura de organizare si disciplina.
Stai așa. "90%" (cel mai probabil) din călătorii le-ai făcut în calitate de membru de partid, și nu de pionier sau utecist... Îmi repugnă categoric insinuarea că 90% din români au fost membri PCR. Asta ar însemna că în 1989 am luptat împotriva a 90% din conaționali. Or eu știu prea bine că nu a fost așa, că NOI am fost "90%" și că tu și cei aidoma ție ați fost (cel mult) 10%...
Scuze de off-topic, dar sunt revoltat de asemenea insinuări, folosite cel mai probabil ca detergent pentru o conștiință " mai curată / mai uscată"...
1. -@Admin: da, ai dreptate! am fost activist in toata regula, eram "stegar" cand eram pionier, adica eu plimbam steagul prin fatza fetitelor cu cravate rosii, le statea bine, erau dragutze, imi placea meseria de stegar, abia asteptam adunarile de pionier, cu toate ca nu intelegeam la ce servesc toate astea.
2. - UTC-ist? Am fost si UTC-ist, da locul unde se tineau sedintele avea un geam la o juma de metru deasupra solului, si ma puneam in ultimul rand, si-o tuleam pe geam afara ca sa joc fotbal...
3. -La studenti eram insa mare boss in AS, eu eram propagandistu', aveam cate o sedinta la 3 luni si principala mea sarcina era sa impart niste hartii, iar tema vesnica era "cine pleaca si cine nu la Costinesti in tabara".
4. Membru PCR, ei aici a fost f. greu cu mine... eram un student cam absenteist, eram mereu plecat de-acasa (cu sportul), asa ca nu m-au primit in PCR decat in ultimul an, mai am si acum carnetul rosu... am participat la 2-3 sedinte, tema principala era lipsa prosoapelor din spitale...
5. In Moldova, inca mai eram mebru PCR, dar facultatea am terminat-o cam pe la mijloc, medie slaba, am ales un post prost in Botosani pe-un santier, la 340 Km de casa... acolo in Moldova n-am avut timp de PCR, se tineau sedinte dar eu eram ocupat cu alcoolicii, raia, paduchii si frigul... iarna Crivatul urla ca o haita de lupi... in locuinta erau plus 6 grade... dormeam imbracat cu blana pe mine, cu manusi, 2 perechi de ciorapi de lana, si suba de astrahan pe cap, doar ochii si nasul mi se mai vedeau de sub plapuma si aburul respiratiei ce ingheta instant... baietii de pe santier, mi-au pus 4 caramizi de samota in jurul patului, patul in milocul camerei si-au strecurat niste rezistente-niste sarme intortocheate prin ele, care erau incandescente si ma mai incalzeam... apa calda, gaz? ioc! ne spalam de 2 ori pe saptamana, contra cost, la Hotelul Partidului si luam masa tot acolo... meniu-pensiune, mancare buna caci la cantina santierului meu gaseam cuie prin ciorba si uneori si cate-o pereche de muste... n-am mai rezistat si m-am mutat in dispensar, era insa departe de oras... acolo m-au muscat sobolanii si fiind la parter, mai iesea afara si toaleta... abia asteptam sa vina luna martie, cand zapada se transforma intr-un noroi lichid, gros... baietii m-au invatat cum sa umblu... legam cate o punga strans pe bocancii din picioare si alunecam peste noroi... ca la patinaj... problema era ca existau gropi adanci printre blocuri si pe santier, acoperite cu noroi sau zapada si puteai sa cazi in ele... cel mai nasol era cand eram de garda, in blocurile nou construite, pe scari nu era lumina si eu trebuia sa ajung la o anumita usa, mergand de-a lungul peretilor si pipaindu-i mereu... de cateva ori am intrat cu degetele in cate o priza si m-am umplut de energie pozitiva... atunci, in acei 4 ani, turism n-am facut deloc, de-abia ajungeam odata la 3 luni sa-mi vad cei 2 copii, trenul, schimbat de 2 ori, facea 14 ore... lunea dimineata trebuia sa fiu "bacK" la slujba, caci lunea... era o zi grea... la ora 10 se deschideau alimentarele si se dadea liber la alcool... santieristii mei cumparau coniac Miorita sau Vaslui si serveau micul dejun sau "ceaiul de dimineata"... unii un sfert, altii o jumatate de litru... pe la pranz, impreuna cu higienistul, trebuia sa-i adunam de pe santier si sa le facem spalaturi... si sambata, cand picam de garda la salvare, era greu... culegeam alcoolicii dn oras si-i duceam la spital... spalatura (gastrica), perfuzie si acasa... dar ei nu mergeau acasa, mergeau iar la baut si-i mai recuperam inca odata... lucram la 3 cabinete zilnic, era o penurie grozava de specialisti, orasul era in constructie... in Moldova n-ai timp de politica, trebuie mai intai sa supravietuiesti...
@dorgo: "- Toarşu’ Motăneaţă" ţi-a dat ideea acestui review folozofic, iar tu, prin ceea ce ai scris, mi-ai dat mie o nouă idee de review filozofic. E ca gripa... se ia de la om la om.
Deşi în general evit astfel de subiecte (filozofez doar în sinea mea), cred că în curând mă voi exprima şi în scris pentru că prea nu-mi dau pace nişte gânduri.
@Dorgo,
ecoul meu de aici vezi impresii este un pamflet si trebuie citit ca atare. N-are nici o treaba cu comunismul.
@Admin,
asa este, NOI am fost "90%", ei erau (cel mult) 10%...
Pana la urma... ne-au invins!
@Admin şi Motăneaţa: Membrii de partid se recrutau din toate mediile sociale şi grupe de vârstă. Ca să nu cădem în extrema cealălaltă, din Anuarul Statistic, în 1990- deci foarte aproape de epoca de aur, - populaţia României era de 23.2 mil din care cetăţeni peste 20 de ani 15.9 mil. Cum membrii de partid erau în jur de 4 mil, asta înseamnă 35% din populaţia adultă. Din aceştia majoritatea erau forţaţi să intre în partid, în special muncitorii şi cei veniţi de la ţară care acceptau înscrierea,în speranţa unui loc bun pe lista de case de la stat, unele luate cu japca de la foştii proprietari. Ceilalţi, intelectualii, intrau în partid mai greu, după verificări până la a şaptea spiţă de rudenie dar odată intraţi în PCR li se deschideau orizonturi noi. Dacă erau slăbuţi profesional dar buni de gură, evoluau pe linia de partid şi ajungeau până la sector, dacă erau bunişori în meserie ajungeau şefi, plecau în străinătate, li se aproba să se înscrie la doctorat. Aceşti băieţi deştepţi sau fiii lor ilustrează sintagma˝ la vremuri noi, tot noi˝. Ceilalţi, 65%, nemembrii de partid, erau cârtiţele care munceau fără a avea alte pretenţii decât leafa şi din când în când câte o primă. Odată cu perestroika şi în special datorită emisiunilor posturilor de radio Europa Liberă şi BBC, oamenii au început să conştientizeze că există şi altă cale şi asta a făcut posibilă explozia de susţinere a mult pregătitei ˝revoluţii˝
@Michi si @Admin: mai am o mica explicatie... ”Lasa-te facut pionier, UTC-ist, apoi devino si membru de partid"... asta mi-a zis tatal meu si iata de ce... bunicul meu, era notar public in Teaca (jud Bistrita), era deci un chiabur, un mosier. A trecut cu bine de perioada maghiarizarii fortate invatand intreaga terminologie juridica in ungureste, dar raul cel mare i l-au facut comunistii, caci avea 80 de hectare de pamant, multe acoperite cu vita de vie... i s-au confiscat casa si pamanturile si cabinetul notarial, odaa cu nationalizarea si cooperativizarea din anii '47-'48. A fost dus la Gherla, baietii veneau si te ridicau noaptea. Acolo, dupa un an si jumatate de batai si foamete a ajuns la 46 de Kg, i-au dat drumul, ca sa moara acasa... dar a supravietuit inca un an si jumatate, cand, intr-o noapte niste frane ascutite s-au auzit la fereastra lui... a crezut ca vin din nou baietii sa-l ridice... a murit in acea noapte. Avea 48 de ani... nici tatal meu n-a dus-o bine, fiind considerat de comunisti, "fiu de chiabur", a trebuit sa faca munca voluntara la Salva-Viseu si Bumbesti-Livezeni, ca sa se reabiliteze... si a reusit datorita adeverintelor primite de pe cele 2 santiere ale tinereului de munca patriotica... apoi, dupa facultate, a ajuns sa cutreiere lumea cu loturile nationale sportive, a participat la 4 olimpiade, a ajuns pe toate continentele, mai putin Antarctica... ar fi avut si el multe de scris pe AFA!...
@motaneata: da! cei 10% se pare ca s-au "regrupir, regrupir", au strans randurile si azi sunt (cel putin o parte dintre ei) mai puternici decat ieri. Fenomenul (sau fenomenalul) "Azi in Timisoara, maine-n toata tara", a venit ca o consecinta fireasca a evolutiei gandirii omenirii, datorita careia noi astazi circulam liber oriunde in lume, pe fondul adierii unui "Wind of change" care facea ca tarile socialiste din Est, prin anii '89, sa cada una dupa alta, ca piesele de dominou si poate datorita acumularilor cantitative (negative) care la un moment duc mereu la saltul calitativ (pozitiv)... http://www.youtube.com/watch?v=n4RjJKxsamQ
@Michi: 35% din populația adultă?? Mă șochează procentul, dar mă gândesc că 90% dintre ei au fost probabil "duși" în rândurile mărețului partid precum oile în țarc.
Nu am nimic cu acești oameni; mai mult, nu aș avea nimic nici măcar cu cei care s-au înscris din convingere (sunt sigur c-au existat și din această catgeorie, mai ales pe la începuturile comunismului, imediat după război; sunt la fel de sigur însă că s-au lămurit, între timp, despre această "iluzie"). Am însă un dinte, mare, împotriva zeloșilor, ariviștilor precum cel automărturisit (!) mai sus. (Foarte probabil că mulți dintre ei, majoritatea supraviețuitorilor, sunt și astăzi pe același drum - al parvenitismului, chiar dacă au îmbrăcat, între timp, alte... pălării).
@Admin: cel mai departe in viata a ajuns, (ca arivist suna rau), maestrul @Motaneata, cred ca numai despre el poate fi vorba, el a ajuns pana la Toulouse (2482 Km si 531 metri) la atelierul de aeroplane cu motor, ca si premierul Petre Roman (si chiar a "automarturisit" el odata chestia asta, ba chiar si ce cazinouri sunt pe-acolo pe Coasta mediteraneana d'Azzurro (wow!) (http://www.youtube.com/watch?v=HCyzGuipTd4)
@Admin: cat despre dintele ala mare, nu-ti fa griji, e maseaua de minte, cade si singura...
@Admin: Procentul de 35% l-am calculat folosind datele din Anuarul Statistic. Eu am lucrat şi în fabrică unde majoritatea muncitorilor, după ce au venit de la ţară au fost făcuţi automat membrii de partid. În general constituiau o masă amorfă uşor manevrabilă. Cei mai descurcăreţi, ieşeau ca p... pe frunte, ajungeau secretari de organizaţie şi îşi trăgeau casă naţionalizată. Primeau mită ţuică, miel, porc, ca să închidă ochii când muncitorul lipsea câteva zile să lucreze sfoara de pământ de la ţară. Asta era mica corupţie, cea de ciupeală; despre marea corupţie nu auzeam nimic. Copiii membrilor de partid mai răsăriţi făceau facultatea la Moscova de unde se întorceau cu neveste rusoaice care-i propulsau spre funcţii de conducere. De studii în occident n-am auzit pentru că presa era cenzurată. Membrii de partid din convingere? Am întâlnit câţiva evrei, beton în marxism-leninism, care, după ce la noi au avut funcţii importante, cu prima ocazie au emigrat ( n-am nimic cu ei dar aşa a fost până prin ´60, în toate conducerile începând cu CC şi terminând cu ultima instituţie, ei conduceau).
@dorgo:
”In perioada anilor luminosului socialism urmat de gloriosul comunism, toti eram egali.
Deci tu susţii că ai trăit şi în socialism şi în comunism...
Mă mir că te-au făcut membru PCR, pentru că, după cum se vede, erai "bâtă" la teorie. 
Nici cel mai prost mâncător de rahat al regimului de tristă amintire nu ar fi făcut o asemenea eroare...
Pentru că, potrivit teoriei, noi mai aveam mult până să ajungem în "raiul" comunist!
Mai întâi trebuia să mărşăluim ceva vreme prin mocirla "societăţii socialiste multilateral dezvoltate".
În acest timp, spunea teoria, era aplicat principiul: De la fiecare după puteri, fiecăruia după muncă.
Odată ajunşi în "lumea minunată a comunismului", când "omul nou" va fi fost pe deplin făurit şi când noua societate ar fi ajuns să trăiescă în belşug, urma să se aplice un alt principiu: De la fiecare după puteri, fiecăruia după nevoi.
Vezi? Se vede că ai fost primit "pe pile" în PCR, că nu ştiai "teoriile" socialismului ştiinţific...
Şi te-am mai prins cu ceva. Una din două: ori minţi cu bună ştiinţă, ori te-a lăsat memoria! După 60 de ani, unora li se întâmplă ... Asta pentru că nu cred că ai avut pile aşa de tari, încât să se încalce o regulă cvasigenerală, care spunea că nu se primesc în partid studenţi din ultimul an. De obicei, îi luau pe cei din anul I intraţi cu medii mari, îi testau şi, dacă corespundeau, în anul al II-lea erau "promovaţi" în partid.
Ştii... vorbitul din amintiri are şi el nişte reguli. Să spui ce-ţi aminteşti bine şi eşti sigur că e adevărat şi să nu înlocuieşti ce nu-ţi mai aduci aminte cu fantezii.
Altfel, eşti doar un simplu răspândac de închipuiri plămădite de propria minte, sau a altora.
De altfel, în amintirile tale despre "turismul în comunism" ai făcut nişte generalizări nepermise. Faptul că ai fost un privilegiat al regimului (singur recunoşti că ai plecat în vest ajutat de un colonel de securitate) nu te îndreptăţeşte să vorbeşti despre lucrurile trăite de tine, ca şi cum ele ar fi fost la îndemâna oricui.
Procentul celor care s-au plimbat ca tine în perioada comunistă este însă cu siguranţă atât de mic, încât cred că povestea ta s-ar fi cuvenit să poarte titlul: Cum făceau unii ca mine turism în vremea comunismului.
@Costi:
” Asta pentru că nu cred că ai avut pile aşa de tari, încât să se încalce o regulă cvasigenerală, care spunea că nu se primesc în partid studenţi din ultimul an. De obicei, îi luau pe cei din anul I intraţi cu medii mari, îi testau şi, dacă corespundeau, în anul al II-lea erau "promovaţi" în partid.
Toată lumea știa această regulă. Pentru cei care urmau o facultate la zi poate singura șansă era la începutul anului al doilea. După terminarea facultății era mult mai greu pentru cei fără pile. Selecția se făcea după media din primul an și alte verificări. Pentru mai puțin de 50 de sutimi am ratat această „onoare”. Avantajele ulterioare erau evidente. Foarte puțini cred că făceau acest pas din convingere. Mi-a părut rău în acel moment, dar m-am bucurat 2 luni mai târziu în decembrie 89.
@Costi: ziceai ca "Asta pentru că nu cred că ai avut pile aşa de tari, încât să se încalce o regulă cvasigenerală, care spunea că nu se primesc în partid studenţi din ultimul an".
Ba am avut... in anul VI de facultate, "papa" al meu era directorul Policlinicii Sportive Tg. Mures, iar prodecanul IMF, era angajat cu sfert de norma la acea poli, da' nu prea dadea el pe-acolo, avea insa o calitate, era secretarul PCR pe Sanatate, asa ca atunci cand am fost acceptat membru PCR, eram "bata intr-adevar" mi s-a pus o singura intrebare, daca stiu cu cat a batut Romania la fotbal nu-sh ce echipa (Cipru?) si am stiut... apoi, erau sa ma dea afara din partid, c-am zis ca "ministrul Cioara s-a intors dintr-o delegatie din strainatate pe calea aerului"... din '76, anul primirii in partid si pana-n '89 cand PCR s-a desfiintat (vezi ca partidul era totusi comunist), nu stiu daca am fost la 10 sedinte de partid... ori eu plecasem deja prin Europa, elev fiind plus in anii 2 si 4 de facultate, adica in '73 si '75, "pe pile", nu pe linie de partid... pana sa devin membru, batusem deja tara si Estul Europei "Quantum satis" pe linie sportiva, era o cale mai usoara sa iesi din tara sau prin tara, eram un sportiv bun, am jucat 25 de ani volei... si-n anul viitor ma asteapta vreo 5-6 deplasari, (conferinte, congrese sportive, schimburi de experienta) etc, prin Vest, dar nu ma duc la toate, e prea obositor... cat despre valoarea rew. mele, e slaba rau, stiu, dar au audienta buna, si in definitiv, asta conteaza...
@all... ooooh, si-am mai uitat sa va zic ceva nasol de tot, la Botosani, iarna, trebuia s-ajung la cabinetul intreprinderii mele pe jos, cam 1 km, in plin camp, urmand, linia ferata a unei mocanite, margand cu "spatele inainte", de ce? caci cu fatza nu se putea nicicum, nu puteai respira din cauza aerului inghetat si a ninsorii care-ti astupau imediat ochii si narile... iar tot in acea perioada (se vorbea de copiii nedoriti), femeile care nu aveau 4 copii si ramaneau totusi "mamici", nu mai avortau cu radacini de tzelina sau andrele, ce faceau insa? , nasteau acasa, tineau copilul in apa cu gheata!!! cateva ore, pana murea de pneumonie sau soc termic si apoi chemau salvarea... nimeni nu patea nimic... dar noi stiam asta si nu puteam impiedica fenomenul, e drept, rar, dar exista...
@dorgo:
Vezi că iar fabulezi...
Povestea asta cu Gheorghe Cioară era de notorietate, dar asta pe când era nu ministru, ci primar general al Bucureştiului, în prima jumătate a deceniului al optulea.
Era de fapt o realitate, aşa suna comunicatul de presă, citit ca ştire la Telejurnal, de unde a fost preluat şi transformat în banc de folclor. Se spunea şi că unii au primit nişte sancţiuni dure pentru difuzarea comunicatului sub forma asta. Cioară se întorcea de la Moscova...
Despre calitatea review-urilor tale nu mă pronunţ, cert este că ele sunt foarte controversate, motiv pentru care stârnesc multe discuţii, acestea făcând de fapt "audienţa".
Despre partea cu "mămicile" însă, vorbeşti de-a dreptul prostii, sau mai bine-zis, vorbeşte gura fără tine!
Cum poţi abera în halul ăsta?
Cu excepţia unor cazuri patologice care se mai întâlnesc şi în zilele noastre (vezi copiii abandonaţi prin tomberoane), ce mamă crezi tu că ar fi în stare să facă ce zici zu?
E bine să gândeşti de mai multe ori înainte de a pune degetele pe tastatură. Totuşi nu-ţi poţi permite să scrii aici toate aberaţiile care-ţi trec prin minte!
Nu mai vorbesc de faptul că, în cazul ipotetic în care lucrurile ar fi stat aşa, tu însuţi ai fi fost părtaş la faptele abominabile despre care fabulezi...
@dorgo:
Zdrastvuite, tovarishch Vrach! (în traducere ar fi cam "Salutare, tovarăşe Vraci! ")
Sunt în misiune pe Soiuz 40, tocmai mă uit cu drag la câmpiile patriei şi ce văd? Te-ai rătăcit, sau mi se pare mie? Aaa, acum te văd, tu eşti, te-ai rătăcit! Ai intrat puternic pe arătură, vezi că în stânga sunt nişte mlaştini, fă dreapta mult dacă vrei să mai ieşi de-acolo!
Şi vezi ce faci cu pistolul ăla, nu-ţi mai trage singur gloanţe în picior, dacă îţi mai tremură mult mâna s-ar putea să nimereşti.
Anunţă-mă încotro o iei, încerc să te salvez!
Pretinu' tău di la Botşăni
@Costi: ziceai "Despre partea cu "mămicile" însă, vorbeşti de-a dreptul prostii, sau mai bine-zis, vorbeşte gura fără tine! Cum poţi abera în halul ăsta? "
Costi, nu vorbi niciodata despre ceea ce nu cunosti, despre locuri pe unde n-ai fost si timpuri pe care nu le-ai trait, nu pasi niciodata intr-o lume pe ce n-o stapanesti, nu fa afirmatii vehemente despre situatii la care n-ai fost partas. Si foloseste, rogu-te, cuvinte mai civilizate, asa ca mine, (ce naiba!), ca doar esti profesor si mai citesc si elevii tai saitul acesta...
Da! , la prima vedere pare o aberatie, si n-are rost sa-ti spun ca am fost chemat la urgente de cazul asta, si n-ai cum sa le-telegi, nu e specialitatea ta... "just listen and wonder"
Bancul cu "Gh. Cioara" circula pe vremuri prin folclor, dar l-am scapat unde nu trebuie si era s-o patesc...
Zici "Despre calitatea review-urilor tale nu mă pronunţ, cert este că ele sunt foarte controversate, motiv pentru care stârnesc multe discuţii, acestea făcând de fapt "audienţa". Asa este, dar tu stii ca pe AFA se scrie mult, mult si uneori calitatea rew-lor e indoilenica, tu stii ca eu am mai scris si pe altundeva unde vizualizarile merg non-stop (ori de cate ori iti cumperi un bilet), nu se opresc odata cu iesirea de pe monitor a reviului, ei acolo aceleasi reviuri de-aici, un pic slefuite, au mii de vizualizari, nu sute, poate si datorita faptului ca se pot afisa 50 de fotografii in acelasi plan (despre asta am mai vorbit)...
Mi-ai facut o bucurie, caci prefer astfel de discutii mai mult sau mai putin putin antagoniste, ca asta de fatza, decat sa vad un review cu camere de hotel si mancare, necesare dar care nu pot aduce prea multe comentarii (parere proprie)...
@motaneata: "Anche tu, Bruto, figlio mio? ", gratie amico mio, reactia ta era previzibila, tu cantaresti bine orice miscare si cazi mereu ca motanul in picioare, acum n-am nevoie de ajutoare, imi pun si eu aici pe aratura, printre noroaie, cateva semne de intrebare. Cu comunismu' asta excesiv, cred c-am ajuns in mlastina Baskerville sau Everglades, plina de creaturi sinistre, loc fara de scapare...
Discuția a degenerat la modul impardonabil.
E trist, dar unii oameni trăiesc din mizerie. Fără mizerie, viața le e searbădă, probabil insuportabilă, din moment ce caută, scormonesc și inventează mizerie peste tot în jurul lor, în tot ce ating.
Nu tolerez acest "modus vivendi" (pentru unii) pe AFA.
-
dorgo: ești invitat ca timp de 7 zile să-ți cauți "hrana" și să-ți desfășori intrigile pe alte meleaguri - cei asemenea ție sunt sigur că îți simt lipsa și-ți duc, pe-acolo, dorul
Toate ecourile care nu se referă la subiectul firului de discuție abordat înarticol - "Turismul și comunismul" - vor fi șterse (inclusiv dintre ale mele, dacă e cazul)
La o recitire mai atentă, constat că subiectul acestui fir de discuție e, de facto, "comunismul" ("turismul" a fost doar un pretext, un pseudo-subiect)
Astfel că:
- am mutat firul de discuție la "Alte subiecte off-topic"
- am hotărât să păstrez toate ecourile pe subiectul "comunism", eliminând doar otevismele, intrigile și aberațiile complet pe lângă subiect
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- May.2023 … celor ce poartă în pântec, IUBIRE — scris în 07.05.23 de Alex_Macedo din BUCUREşTI-ORADEA
- Oct.2020 Povești cu și despre cuvinte - partea a VII-a: de la bordel la hamburger nu-i totuși o cale prea lungă... — scris în 22.06.20 de Costi din PITEşTI
- May.2020 Povești cu și despre cuvinte - partea a VI-a: muzică și tehnologie — scris în 13.05.20 de Costi din PITEşTI
- Apr.2020 Amintiri din trecut, din viitor… Paște în Orheiul Vechi — scris în 12.04.20 de iulianic din BUCURESTI
- Apr.2020 Flori și animale în spațiul citadin — scris în 12.04.20 de tata123 🔱 din BUCUREșTI
- Apr.2020 Povești cu și despre cuvinte - partea a V-a: alt subiect de sezon — scris în 11.04.20 de Costi din PITEşTI
- Apr.2020 Povești cu și despre cuvinte - partea a IV-a: subiect de sezon — scris în 07.04.20 de Costi din PITEşTI
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată