TIPĂREȘTECe credeti... nu pun bine capul pe perna... si imi continui calatoria in acea tara la care visez cu ochii deschisi, cu ochii inchisi... cine mai stie in ce stare mai sunt... numai eu stiu carte este sistemul social in care mi-as dori sa traiesc...
Acum visez... fiti linistiti...
Se facea ca eram la pescuit... cu cine credeti? Hmmmm... Eram acolo veniti pentru un sfarsit de saptamana, mai multi prieteni... Din desfasurarea dialogului va veti da seama despre cine este vorba...
Actiunea se petrece pe balta Cheala din judetul Calarasi, acolo unde suntem intampinati frumos de un tigan respectuos -nea' Gheorghita... care, stiind el ca venim pe balta, ce credeti ca face? Fiind vineri seara, ne invita la masa rotunda din foisorul facut din lemn de mesteacan si ne pune pe masa o mamaliga calda, mare cat roata carului, apoi sotia lui ne aduce un mare ceaun plin cu raci abia luati de pe foc. Nu intarziem sa ajutam, eu si @bubumaia si aducem doua platouri cu saramura si peste prajit, langa care merge de minune un castron mare cu mujdei de usuroi...
@ dorgo, scoate din rucsac o butelca de palinca, @ionescunic vine cu niste pahare frumoase cu picior... el stie cum le-a adus de nu s-au rupt picioarele inca... @liviadavidescu scoate niste farfurii splendide luate din Monte Carlo iar @TEOANCA aduce la lumina servetele si scobitori, cat sa ne ajunga pentru o saptamana. @sandu. 53 el stie de unde a adus un vin alb vechi de doi ani la care @livia davidescu spune incetisor... ca pentru sine: " le poisson sans un vin blanc c'est poison... "
Trecem la actiune... umplem paharelele cu palinca de prune ce are si un damf de pere si ridicam paharele in cinstea gazdelor noastre si a celui ce a avut frumosul gand de a ne aduna pe toti la un loc...
Era o seara frumoasa de vara, se simtea mireasma florilor de camp, vantul adia alene aducand cu el miros de balta, oracait de broaste ce veneau de pe malul de vis a vis... Vraja prieteniei este atat de frumoasa incat ne vine greu sa spargem gheata, dar momentul acesta vine repejor, dupa primul pahar, ce are rolul de a dezlega limbile tuturor... vorbele nu se lasa asteptate, ele strabat eterul in foc incrucisat sau in lung de linie, hohotele de ras vin si ele cand incep baietii sa-si dea drumul la bancuri, marea majoritate cu caracter tematic. Pescarii consacrati ai grupului, sunt luati in bascalie, se face misto de ei la greu ca cica sunt niste laudarosi incurabili, fac din niste fate, balene, abia sunt in stare sa umple si ei o amarata de tigaie dupa o partida de pescuit...
Lasam deoparte tema preferata, dupa vreo doua ore, in care am discutat despre fel de fel de tehnici, sisteme de nadire, noduri pescaresti, momeli preferate, arome de adaos, tehnici de aruncare la punct fix...
Se terminasera intre timp si racii din ceaun, disparusera bunatatile din cele doua platouri, eram abia la primul pahar de vin... cand il vedem pe nea' Ghiorghita cu o mare tava pe care soseau niste cafele nici prea fierbinti, dar nici prea reci, numai bune la ora aceea ca sa ne mai dea putina energie, pentru a continua povestile noastre...
Amicii mei, trageau de mine sa le continui visul pe care-l incepusem cu o zi in urma si nu-l terminasem...
Ma induplec repejor, mai ales ca ma inspirase palincuta de la @dorgo, teribil...
Ramasesem acolo unde, dupa cei cinci zeci de ani de congelare, ajunsesem in propria casa, mobilata dupa principii moderne, dotata cu sisteme de climatizare ciudate, pe care nu le actionai decat cu ajutorul propriei voci. Era suficient sa spui "incalzire "... si se incalzea... "stop" si se oprea... ramanand temperatura la acel nivel... Imi era dor de niste can -canuri televizate... dar nu vedeam in ruptul capului vreun televizor... nici macar in frigiderul gol... aproape gol, fiindca erau acolo niste sucuri si multe sticle de apa plata...
Am ajuns in dormitor si am pronuntat cuvantul " dorm " si a inceput sa coboare de pe un perete un fel de pat care acoperea intreaga suprafata a camerei... M-am aruncat in el si am simtit cum incep niste vibratii usoare sa-mi reaseze muschii obositi, o muzica frumoasa, ma trimetea intr-o alta lume a viselor... aceea a viselor din alte vise...
Se facea ca imi puneam fel de fel de intrebari, iar prietenii mei imi raspundeau pe rand la ceea ce nu-mi lamurisem inca despre noua lume in care revenisem dupa cei cinci zeci de ani de hibernare...
Nu va redau intrebarile, ci numai raspunsurile... intuiti de ce...
- Harnicia generala vine din necesitatea liber consimtita ca fiecare sa o duca mai bine in acea comunitate care are grija de toti copiii ei astfel: orice om are obligatia de a munci dupa posibilitatile lui, fiindu-i asigurat un loc de munca pe care si-l alege singur, dar el trebuie sa fie acoperit de pregatirea necesara pentru a face fata solicitarilor firesti din fisa postului.
-Cei cu pregatire medie, lucreaza in domeniul constructiilor, cailor rutiere, in agricultura si in turism... sunt singurele domenii care se dezvolta la noi in tara...
- Agricultura se face pe intreaga suprafata disponibila, nu este lasat nici un petec de pamant nelucrat... in mod intensiv... sunt dezvoltate toate ramurile agricole, de la cultura cerealelor, la cea a plantelor medicinale, de la cresterea animalelor la apicultura... totul este valorificat in tara, dar cea mai mare parte se exporta in tarile lumii a treia cu care avem contracte de schimburi in natura, de tip barter...
- Nu, nu este nevoie sa importam, nimic de mancare...
-Turismul este ramura ce contribuie cel mai mult la cresterea nivelului de trai al populatiei, care a devenit indicatorul cel mai uzitat in economia tarii.
-Avem un nivel care este pe la mijlocul clasamentului la nivel mondial, dar ritmul de crestere este de 5% pe an, care ne poate clasa in primii 10 in urmatorii douazeci de ani.
-Industria? Sunt dezvoltate numai acele ramuri adiacente agriculturii sii turismului
- Avem 4000 de km de autostrazi si se continua...
-Medicamentele? Nu mai importam demult... Cele din tara sunt fabricate numai pe cale naturala, din plante medicinale intrucat s-a constatat ca natura ne da tot ce este nevoie pentru ca sa fim sanatosi...
- Hrana noastra poate fi medicatia cea mai buna.
-Oamenii, traiesc in medie 150 de ani si nu ies la pensie niciodata... fac tot timpul ceva in folosul familiilor sau al societatii iar societatea le rasplateste efortul, dandu-le libertate deplina in alegerea petrecerii timpului liber...
-Nu exista bani, nu exista banci, nu exista burse...
-Statul, ca forma organizatorica a diparut...
-Nu exista conficte militare, nu este nevoie de armata...
-Nu exista Politie, nu este nevoie de ea
-Nu se fabrica, nu se consuma nici un fel de bauturi alcoolice.
-Nivelul de educatie este atat de inalt incat dereglarile comportamentale sunt rezolvate in familie, in comunitate.
-Cazurile patologice sunt rezolvate in rezervatii construite in zone impadurite, izolate de restul societatii.
-Orice om are dreptul la o luna de concediu de odihna pe an, pe care o poate petrece oriunde in lume, la cel mai inalt standard de confort, dupa placul inimii...
-La varsta de 14 ani, fiecare tanar primeste in dar un autoturism de doua locuri de tip sport... cabrio... cu o viteza maxima de 50 km/ora...
-Din doi in doi ani, o preda pe cea veche si primeste alta noua... si tot asa pana ce din motive medicale, nu mai poate conduce...
-Aututurismele primite au performante din ce in ce mai ridicate, numai daca nu ai evenimente rutiere...
-La primul eveniment rutier de care te faci vinovat, esti retrogradat la un tip imediat inferior de masina...
-Infractiunile si contraventiile sunt judecate pe loc si sunt sanctionate in functie de gravitate cu ore, zile sau ani de munca in plus in folosul societatii...
-Infractiunea cea mai grava se pedepseste prin deportarea in Insula Serpilor pentru o anumita perioada, departe de familie si de prieteni...
-Nu exista servicii secrete... in schimb toti sunt cu ochii pe toti ceilalti si sanctioneaza lipsa de loialitate fata de comunitate, chiulul, moravurile usoare, devierile comportamentale, absolut tot ce vine in contradictie cu bunul simt, consfintit prin Constitutie.
-Nu exista vama, nu exista granite, totul este un sistem organizatoric democratic in care putere de decizie au judecatorii alesi de comunitate, datorita exemplului pe care-l dau prin munca lor proprie.
-Fiecare judecator are in subordine un consiliu de sase oameni alesi de comunitate pe acelasi principiu...
-Nu exista vreun aspect al vietii, in care sa se ia decizii fara hotararea majoritatii comunitatii...
- Participarea la vot este obligatorie.
Si visul, poate continua, in mintea fiecaruia...
Va doresc mult succes pe AFA!
Trimis de raoulp55 in 12.12.10 00:51:12
5 ecouri scrise, până acum, la acest articol
ECOURI la acest articol
5 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Frumos povestit, interesanta utopie... Oare vom apuca sa traim macar o mica parte din ea? Cred ca in prezent, apropo de "Codex alimentarius" ar fi bine ca mai multi oameni sa se intereseze ce mananca si de unde provine alimentul respectiv.
Rog așteptați...
Citat fiind din nou, nu pot sta cu mainile-n san, din doua motive: iti construiesti fantezia pe o tema care nu numai ca mi-e familiara, pot spune ca sunt bolnav de o iesire la balta (observati ce elegant am evitat sa spun "pescuit"), al doilea pentru ca, asa cum am mai spus-o, bunul simt ma obliga sa raspund cand cineva imi da "buna ziua". Stiti voi, raspunsul e obligatoriu, salutul e facultativ!! Asa ca mi-a fost clar: musai sa raspund cu un ecou prietenului meu.
Am fost tentat sa tratez in nota ecoului la "visarea - episodul I", insa mi-a cam trecut, drept sa spun. Am simtit niste dureri dincolo de valul visului si m-am ganndit ca o tenta mai serioasa s-ar potrivi mai bine.
Greu, pentru mine, sa trag o linie intre ceea ce inseamna frustrare si sarcasm in visarea asta a ta.
Hm... trebuie sa rezist tentatiei de a filozofa...
Hai sa zic doar atat si sper ca lu' nenea Iancu toate aceste trimiteri sa-i fie contabilizate la "cele bune": societatea perfecta, care va sa zica ca nu ezigsta.
Suntem doar o suma de indivizi cu preocupari si moduri de gandire diverse, uneori grupati in gasti formate pe mai multe criterii: de sange, de interese, de gandire.
Nu lasa pesimismul sa te cuprinda. Nu e teorie ceea ce-ti spun. Eu cred cu tarie ca e o binecuvantare si un motiv de bucurie sa deschid ochii in fiecare zi in lumea asta, chiar asa imperfecta cum e ea.
Nu uita cum arata un rasarit de soare pe balta ori, in acelasi context, ca tot ai zugravit o iesire cu prietenii la o partida de mai multe zile, cerul cu mii si mii de stele si placerea unei dezbateri despre orice cu prietenul de-alaturi, langa jarul care se stinge si spritul de rigoare.
Stii ceva? Da-i in... pe cei care-ti fac viata amara. Ei nu sunt din lumea ta. Lumea ta e aia pe care ti-o fauresti singur, langa cei dragi.
Sa-ti fie bine!!
am calatorit si eu cu mare placere in visul acesta al tau care poate odata si odata va deveni realitate!
@raoul
Bine am venit intr-un vis!
Sunt onorata sa fiu citata in grupul tau de prieteni. Si daca e vorba de oameni cu care ai vrea sa mergi pe balta intr-o noapte instelata, ma simt si mai bine. Stiu eu cat sunt de selectivi pescarii...
Restul povestii, hmmmm... abia am iesit dintr-o lupta in care am vrut sa schimb lumea. De adevaretealea. Cu hainele sfasiate de niste unghii lungi si ascutite ale celor care au facut din asta scopul lor in viata. Stii ce am constatat desi gustul dulce al victoriei inca nu mi-a trecut din toate moleculele?
Lumea nu prea vrea sa fie schimbata!
Dar asta nu inseamna ca ne pierdem speranta.
Asta nu inseamna ca nu vom visa si gandi mai departe la lumea pe care o dorim pentru copiii nostri.
Am citit, si nu doar intr-un singur loc, ca gandurile noastre intense, sub o forma au alta materializeaza viitorul.
Iti dai seama cate ganduri a "nascut" visul tau? : -))
P. S.
Daca e vorba doar de scobitori si servetele, putem sa visam vreo cinci ani de acum incolo. Daca imi dai libertatea sa mai adaug cate ceva la masa sub cerul instelat, am o lista lunga: -))
Va multumesc tuturor celor care ati avut rabdarea de a citi fantasmagoriile mele... raman cu dorinta de a-i cunoaste mai bine pe cei cu care am impartasit impresii pe AFA.
Pana atunci, va doresc tuturor, sarbatori fericite!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- May.2023 … celor ce poartă în pântec, IUBIRE — scris în 07.05.23 de Alex_Macedo din BUCUREşTI-ORADEA
- Oct.2020 Povești cu și despre cuvinte - partea a VII-a: de la bordel la hamburger nu-i totuși o cale prea lungă... — scris în 22.06.20 de Costi din PITEşTI
- May.2020 Povești cu și despre cuvinte - partea a VI-a: muzică și tehnologie — scris în 13.05.20 de Costi din PITEşTI
- Apr.2020 Amintiri din trecut, din viitor… Paște în Orheiul Vechi — scris în 12.04.20 de iulianic din BUCURESTI
- Apr.2020 Flori și animale în spațiul citadin — scris în 12.04.20 de tata123 🔱 din BUCUREșTI
- Apr.2020 Povești cu și despre cuvinte - partea a V-a: alt subiect de sezon — scris în 11.04.20 de Costi din PITEşTI
- Apr.2020 Povești cu și despre cuvinte - partea a IV-a: subiect de sezon — scris în 07.04.20 de Costi din PITEşTI
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată