TIPĂREȘTEDe doua saptamani nu am intrat pe site decat sporadic sa mai arunc un ochi la ce s-a mai scris. Aranjarea unei banale operatii de menisc mi-a ocupat tot timpul si asa prea scurt pt cate as vrea eu sa fac. Am inceput cu programarea la un specialist, apoi cu programarea operatiei in sine, am continuat cu procurarea actelor necesare si am terminat lamentandu-ma: cu cine las copilul, cum se vor descurca ai mei cat voi lipsi, cum se vor descurca si cu mine pe capul lor cand ma voi intoarce beteaga si nesuferita de la spital, etc. Dupa lupte seculare pt obtinerea unei adeverinte de salariat si a unei trimiteri de la medicul de familie pe care il deranjez doar de vreo doua ori pe an a venit si ziua Z.
Luni dimineata la 7.40 ma prezint la spital cu bocceluta facuta special pentru o singura zi, cu strictul necesar, pijama, halat, prosop, sapun, servetele si papuci. Si bani, foarte multi bani de toate marimile si culorile, aranjati in plicuri diferite sa le deosebesc. Apare medicul care ne pune parafa pe internare si ne trimite sa ne cumparam kit-ul pt operatie si cateva comprese speciale. Internarea in sine e o intreaga aventura – mergi la camera de garda pt stampila, apoi la camera Dn sa-ti dea hartiile, intoarce-te pe sectie sa depui actele, mergi la farmacie sa-ti iei ce ti-a scris medicul ca-ti trebuie pt operatie, am ametit in spitalul ala imens care degeaba e atat de mare pt ca dupa ce am rezolvat cu toate apare medicul care ne spune jenat: Mergeti acasa si intoarceti-va pe la ora 14. oo ca avem operatii grele la prima ora si pe dvs va rezolvam mai tarziu. Decat sa stati pe un scaun in sala de asteptare, pt ca paturi libere nu avem mai bine mergeti acasa sau la un mall, ceva sa va petreceti timpul. Doamne, cum sa mergi la mall cand nu ai voie sa bei sau sa mananci nimic pana cand faci cunostinta cu bisturiul? Si cu bagajele dupa tine, schiopatand intr-un picior, era tocmai momentul pt o plimbare la mall. In fine, ma intorc acasa catranita de asa un ghinion, s-a dus planul facut inainte, adica dimineata operatie – seara acasa cum mi se promisese, ma gandesc cum se va descurca sotul cu printzesa in prima noapte fara mine si dupa cateva ore de stres revin la spital.
Ora 14.30. Doamna de la receptie ma priveste oblu de parca as fi extraterestru, cum ca nu crede ca o sa ma mai opereze cineva la ora aceea. Simt ca mi se ridica tensiunea si o avertizez discret ca s-ar putea sa ma interneze pe motiv de infarct daca pt ce am venit nu se mai poate. Din fericire apare medicul rezident care a fost ingerul meu pazitor cat am stat in spital si imi spune sa astept un pic. Dupa o jumatate de ora de fiert in suc propriu vine acelasi medic rezident si ma duce sa ma schimb, apoi direct in blocul operator. Nu stiu cum Doamne-iarta-ma am eu norocul de asa experiente pe care incerc sa le evit pe cat posibil dar se pare ca asa mi-e scris, sa vad eu pe viu cum se ciopartesc oameni. Daca pana nu demult aveam impresia ca in blocul operator se intampla lucruri ca in serialele americane de succes gen „Spitalul de urgenta” sau „Anatomia lui Grey”, ei bine acum m-am convins ca alea sunt SF-uri, nimic din ce am vazut acolo nu se potriveste cu situatia de aici. Cat am stat pe un scaunel in hol am putut sa observ la rece cum se desfasoara activitatea intr-un asemenea loc. In primul rand mediul ar trebui sa fie steril, pt a se evita eventuale infectii, numai ca aici nici nu poate fi vorba de asa ceva. Pe jos firimituri de paine, de mancare, de citrice care erau luate pe papuci si plimbate din hol in camera unde se opera. In camera aceea era un trafic mai ceva ca in gara, intra tot timpul cineva sa intrebe, sa ia sau sa aduca ceva, la un moment dat nu mai aveau instrumentar, au inceput sa sune la sterilizare sa intrebe daca au lucrat ce le-au trimis. Un doctor cu manusile pline sange se da mai intr-o parte si vorbeste la mobil in timp ce o asistenta ii tine telefonul, altul iese cu niste dalti, suruburi si altele la fel pline de sange. Incerc sa ma detasez de tablou si ma intreb ce se va intampla cand voi fi eu pe masa. Intr-un final apar brancardierii ofuscati ca i-au chemat prea repede sa il ia pe batranelul operat, dar nepansat inca – intre timp puteau sa mai faca un bacsis ceva si gata, sunteti fericita castigatoare a unui loc pe masa de operatie. O infirmiera aduna cu mana cateva pansamente de pe jos, da un pic cu mopul, pune un cerceaf curat pe masa si gata sala. Tot medicul rezident m-a salvat saracul, ii spune uneia sa dezinfecteze cu nu stiu ce substanta, ea comenteaza ca de ce? , el ii raspunde taios ca asa trebuie si dupa cateva replici dure se indura femeia sa dea cu ceva dintr-o sticla cu fas. Ma mai linistesc un pic spunandu-mi ca daca imi e scris sa mor asa nu pot sa ma pun eu contra. Adorm imediat ce m-a conectat la perfuzie si ma trezeste o palmutza pe obraz si un glas ce-mi sopteste ca totul a decurs foarte bine. Doamne, ce-as mai fi dormit, de ce m-ati trezit fratilor, nu puteati sa ma duceti la salon asa? Una peste alta sunt foarte multumita de cum s-au comportat medicii si foarte nemultumita de greatza cu care te trateaza asistentele, astea nici cu o tona de lamaie nu se vindeca. Parca ele au facut vreo 25 de ani de scoala, nu medicii, eu inteleg ca sunt platite prost dar macar glasul daca nu ar mai fi asa taios si daca nu s-ar misca asa in reluare, intr-un sictir total parca altfel ne-am simti si noi bolnavii. Am fost bucuroasa cand a doua zi dimineata la ora 8.3o a venit medicul sa ma panseze si sa-mi spuna ca pot merge acasa.
De-abia asteptam sa ajung la familie, la caldura caminului meu chiar asa cocostarc intr-un picior cum sunt acum. In tot acest timp mi-au rasunat in urechi versurile marelui poet ce a plecat prea curand dintre noi si care ne indemna: Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei, Păziţi-vă şi inima, şi gândul, De nu doriţi să vină anii grei, Spitalul de urgenţă implorându-l.
Am vrut sa stiti si voi cum arata blocul operator al unui spital de urgenta si sa va urez sa nu ajungeti niciodata sa vizitati un astfel de loc. Multa sanatate.
Trimis de ninaa in 24.11.10 15:56:01
18 ecouri scrise, până acum, la acest articol
ECOURI la acest articol
18 ecouri scrise, până acum, la acest articol
ce sa zic... in primul rand sanatate! in ceea ce priveste experienta prin care ai trecut cred ca absolut toti fara exceptie am trecut prin asa ceva fie direct fie cu cei apropiati... povestirea ta e tragi-comica, esti neputincios, te revolta totul dar nu ai ce face! ai insa un mic avantaj... poti scrie stand in concediu medical mai multe review-uri! succes!
Rog așteptați...
Merci sandu. 53, eu oricum stau acasa in cresterea copilului, de aceea mi-a si fost atat de greu sa obtin o adeverinta, iar cu timpul, da am mai mult acum ca trebuie sa stau 12 zile in pat si pot s-o fac cu laptop-ul in brate, atat cat ma lasa printzesa mica.
Multe urari de sanatate, insa am si eu o maaare dilema: ati confundat site-ul cu unul medical sau este intentionat scris aici???
Dupa cate vad, categoria unde ati scris se numeste" Filozofari... turistice"!!! Ce sa inteleg, ca a ajuns o operatie in Romania sa fie o... destinatie turistica???
Ma scuzati, nu vreau sa supar prin marile semne de intrebare pe care mi le pun, stiu ca ati fost prin destinatii turistice mult mai interesante decat un... spital de urgenta! Nu ne dorim nici unul dintre cei care citim sau scriem aici sa ajungem la spital, nici macar " in vizita" la un cunoscut, cu atat mai mult sa simtim pe propia piele ce inseamna sistemul sanitar romanesc!
Multa sanatate si sper sa va citim review-uri care fac cu adevarat obiectul acestui site!!!
ninaa, am avut si eu o problema similara dar ceva mai grava, ruptura de menisc, si stiu prin ce treci asa ca iti urez refacere grabnica, cu atat mai mult cu cat stiu si ce inseamna un copil mic acasa. Dar astept de la tine, acum ca ai mai mult timp, sa ne impartasesti mai multe impresii turistice frumoase si utile. in ritmul acesta vom ajunge sa descriem Doamne fereste ultimul drum al lui bunicu', nu ca nu ar fi o calatorie interesanta 
)
multa sanatate!!!
Rog Webmaster stergerea punctelor deoarece rw nu atinge un subiect util acestui site. Multumesc.
Retras punctele standard. Recomandam, totodata, postarea pe forum a unor astfel de subiecte.
Ninaa a scris " Rog Webmaster stergerea punctelor deoarece rw nu atinge un subiect util acestui site. Multumesc. "
Da' de ce? Asa cum un muzeu, un concert, un stadion, un targ de carte, o calatorie cu avionul, trenul sau vaporul pana la obiectiv sunt acceptate ca destinatii speciale, de ce n-ar fi si un spital cu care vrem- nu vrem putem veni in contact? Sunt multe adevaruri spuse in review, e bine sa fie cunoscute, - in fond te duci acolo cu bani si rucsacel ca intr-o excursie. Si modul de expunere rasu-plansu e atractiv asa ca am votat review-ul.
Multumesc Michi pt lobby, mai ales ca aceasta excursie a venit ca urmare a unor spectaculoase cazaturi la hotel Slavey si care a inlocuit un sejur ce trebuia sa-l facem cu alte 5 perechi la munte, carora le cer scuze ca le-am stricat programul.
@ ninaa, sanatate!
Exista un "turism medical"... care se practica in tara noastra... la granita de Vest mai ales. (Timisoara, Arad, Oradea)... anumite spitale s-au profilat pe stomatologie, implantologie, chirurgie plastica (spitalele lucreaza mai ales pentru straini, care platesc aici preturi cu 50% mai mici decat la ei acasa). Acesti bani insa, strainilor li se par putini, noua multi.
Sanatatea la noi e deja sub limita de avarie, in curand ea se va scufunda precum un vapor in deriva pe care nici macar primul marinar al tarii nu-l va putea salva. Ea arata precum vaporul ruginit esuat langa plaja din Costinesti. In curand va trebui sa importam personal din Republica Moldova, Ukraina, Asia.
Apoi mai exista si "turismul balnear", dezvoltat f bine la Felix, unde anul trecut au fost peste 6000 de turisti straini.
Cat despre spitale, @ninaa are dreptate... pana umbli dupa stampile si aprobari, faci menisc si la celalalt picior.
In prezent se intra la Fac. de Medicina si cu nota 5, doar cine nu vrea nu intra. Partea proasta e ca putini absolventi vor sa mai ramana pe la noi. Occidentul le face cu ochiul. Exista deja spitale prin Italia in care se vorbeste romaneste...
Asadar, faceti orice, numai la spital sa nu ajungeti...
@ninaa... eu una inteleg perfect dorinta ta de a ne impartasi o experienta traumatizanta pentru oricine, caci, sa recunoastem, o operatie nu e o placere pentru nimeni... cel putin ca pacient.
Imi inchipui ce inseamna sa treci prin asa ceva, de aceea si inteleg strigatul de revolta si nevoia ta de a fi auzita... chiar si pe un site de turism...
Aveam o minima curiozitate... ne-ai vorbit despre o multime de amanunte, mai putin despre ceva esential, as zice... despre medicul care te-a operat. Ma intrebam de ce. Stiu ca ai vorbit despre medici in general, ca ai fost multumita de ei... dar cel care te-a operat, mana I-a, cum se zice, a fost doar unul...
Imi inchipui si cred ca iti inchipui si tu cat de greu e sa operezi fara sa stii cand va ajunge la tine instrumentarul steril, intrand in sala la ora 14, cand tu esti in spital inca de la 8, sau poate inca de la 8 din ziua precedenta... caci ai fost de garda, poate, cu o zi inainte... Dupa ce opereaza trebuie sa completeze si el un morman de foi, pe langa mormanul pe care l-a completat inainte de operatie...
Iti urez insanatosire grabnica si iti doresc sa nu te mai intorci niciodata la spital... decat pentru evenimente fericite.
Merci dorgo si liviadavidescu pt urari. Rw s-a vrut a fi un pamflet vizavi de experienta mea "amfostacolo" de aceea nu am dat prea multe detalii despre medici. O sa o fac acum, medicul ortoped este unul dintre cei mai buni din spital si am fost recomandata de un profesor de pe sectie. El s-a comportat profesionist, mi-a explicat in ce consta operatia, cum ma voi simti dupa, ce exercitii si cata miscare am voie sa fac. Sunt constienta ca nu din cauza lui am stat o ora in blocul operator admirand o interesanta operatie de reconstructie de femur, live, mai ales ca el saracul mai avea inca o operatie dupa mine si l-a prins ora 19 in spital. Mana a doua a fost un medic rezident care mi-a raspuns cu amabilitate la toate intrebarile mele disperate si pe langa detaliile medicale am aflat ca si-a facut deja actele sa plece in Germania pt ca aici nu are loc de munca asigurat dupa ce termina rezidentiatul. Am ramas masca de cum isi bate joc statul roman de valorile noastre, dupa ce le scolarizeaza 24 ani, le da un picior in partea dorsala. Bine ca tari ca Germania, Italia, Anglia stiu sa profite de pe urma ignorantei conducatorilor nostri.
@ninaa, iti doresc sanatate maxima... in urma unui rmn pe care l-am facut acum 3 luni la genunchiul drept mi-a iesit acelasi diagnostic, dar cum durerile m-au mai lasat mai aman operatia pentru ca am oroare de... spitale.
cred ca timpul acordat citiri acestui text ar trebui sa duca la depunctare... o astfel de desstinatie nu se poate incadra in politica sitului sau am gresit eu... va rog sa ma corecta-ti daca am inteles cumva gresit tema site-ului!
@Ioanutz, intrucat am raspuns deja la aceasta intrebare intr-unul din ecouri nu-ti voi mai rapi timpul inca o data cu un raspuns. Observ ca timpul tau e foarte pretios, de ce nu ne incanti si tu cu un rw reusit sa vezi cam cat timp iti consuma? Imi vine greu sa cred ca nu ai iesit in nici un concediu in ultimii trei ani. Dupa aceea mai vorbim. De preferinta pe privat ca sa nu incarcam site-ul aiurea.
mutat la rubrica "Alte subiecte off-topic" (rubrica nepunctabila)
Eu te inteleg perfect, @ninaa, a face o calatorie la spitalul de urgenta este ceva inedit, nedorit dar obligatoriu... Hatisurile si drumurile laterale presarate pe langa acea cale fireasca pe care o aveai in imaginatia ta inainte de a ajunge acolo, sunt un semn clar ca reforma din sanatate merge perfect... ca de altfel tot ce ne-nconjoara si ne face viata frumoasa. Turismul in interesul sanatatii este o gaselnita simpatica si sper din toata inima sa nu care cumva sa incapa ideea asta in mana frumoasei blonde... cine stie unde ne-ar putea duce... hahaha. , ...
Iti doresc Sarbatori fericite si mai ales, sa poti dansa cat de curand!!!
@ninaa: Pentru ca subiectul a fost resuscitat dupa un an de zile, cu toate ca nici nici nu place, nici nu are de a face cu turismul vreau sa completez si eu cateva observatii in cunostiinta de cauza. In 2011 am facut doua operatii mari de protezare a genunchilor. Prima, intr-un spital de urgenta, a doua intr-un spital particular deoarece cel dintal era in reparatii si mediul aseptic nu putea fi asigurat. Vreau sa va spun ca inafara de suma de bani cheltuita, foarte mare in cazul spitalului particular, nu am observat diferente decat de regie si decor intre cele doua spitale. La stat, - marturisesc ca am practicat obiceiul pamantului dar nu peste masura si nu conditionat- am avut parte de ingrijire profesionista si chiar, cu toata aglomeratia cu paturi inghesuite in saloane sau amplasate pe coridoare, cu un du-te vino neintrerupt de vizitatori, am observat ca personalul medical nu se desumanizase. Mi-am dat seama ca munca infirmierelor era foarte grea pentru ca in schimbul III, una singura ingrijea 70 de pacienti din care, majoritatea erau nedeplasabili. La operatii mai serioase, cum a fost a mea in care riscul era dat si de varsta, medicii treceau de cateva ori pe zi si cautau sa evalueze si sa trateze orice posibila complicatie si in special sangerarea si infectia. Din cauza inghesuielii aceasta din urma se putea raspandi rapid in toata sectia. Ca am cumparat leucoplast, termometru (?), spirt- asta e politica rusinoasa de dotare a spitalelor. Am inceput recuperarea in spital, dupa doua saptamani eram acasa si la o luna a fost prima mea actiune turistica pe strada si fara baston. La fel ca ninaa, sunt de parere ca avem personal competent care in principal din cauza conditiilor de lucru ne paraseste (cu banii, orice cadru medical se descurca) dar finantarea este dezastruoasa si mult sub cota de avarie.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- May.2023 … celor ce poartă în pântec, IUBIRE — scris în 07.05.23 de Alex_Macedo din BUCUREşTI-ORADEA
- Oct.2020 Povești cu și despre cuvinte - partea a VII-a: de la bordel la hamburger nu-i totuși o cale prea lungă... — scris în 22.06.20 de Costi din PITEşTI
- May.2020 Povești cu și despre cuvinte - partea a VI-a: muzică și tehnologie — scris în 13.05.20 de Costi din PITEşTI
- Apr.2020 Amintiri din trecut, din viitor… Paște în Orheiul Vechi — scris în 12.04.20 de iulianic din BUCURESTI
- Apr.2020 Flori și animale în spațiul citadin — scris în 12.04.20 de tata123 🔱 din BUCUREșTI
- Apr.2020 Povești cu și despre cuvinte - partea a V-a: alt subiect de sezon — scris în 11.04.20 de Costi din PITEşTI
- Apr.2020 Povești cu și despre cuvinte - partea a IV-a: subiect de sezon — scris în 07.04.20 de Costi din PITEşTI
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată