Sofer amator

Poate si pentru ca am sarit binisor de 50, adica felia de viata de "dinainte" e una suficient de groasa pentru a fi avut cam aceleasi trairi... poate si pentru ca in randurile ( si gandurile ) tale regasesc o buna parte din trairile proprii, dar mai ales pentru ca simt ca tot ce scrii izvoraste direct din suflet, iti spun ca a fost o adevarata bucurie sa "te citesc". Bravo!!

Excelent! Desi am prins mai putin ani din vremurile acelea romantice, inclusiv in ale condusului, am revazut cu ochii mintii tot ce-ai povestit, pentru ca am avut parte si eu de cozile la paine si la cate altele. Dar trebuie sa recunosti ca si traficul de-atunci era mai incurajator pentru cei care se incumetau sa faca scoala; am revazut de curand un film cu Radu Beligan care colinda Bucuresti-ul cu un taxi (Toma Caragiu in rol de taximetrist), asa fain se vedeau bulevardele bucurestene, largi, pe 3 benzi, cu doar 2-3 masini si un troleu circuland...

Copil fiind, prima masina in care am urcat a fost Dacia 1100 a unui unchi de-al meu, ce-l mai asteptam sa vina pe la noi si sa plecam la o plimbare! Mai apoi a schimbat-o cu un Moskvici 1500, asta era o adevarata limuzina pe langa Daciutza aia mititica..

Mi-a placut teribil chestia cu cheile zornaind pe degete la intrarea in institut!

Frumoase impresii, nu le-am trait direct fiind prea mici sau prea saraci, dar povestea seamana mult cu cea a unuui unchi al meu, medic, care la fel au pornit cu o vasilica (1100) alba dupa care scurt timp au avut un moskvici si apoi au castigat o Maricica (1300) la carnet de Cec, apoi inca una, si in final au avut un Cielo in anii mai apropiati.

La noi povestea a fost altfel. Mie mi-era foarte frica de bestie si de volanul ei si mi-am pus nevasta sa-si ia carnet si promitandu-i masina in momentul dobandirii actului. Numa' ca am ajuns sa avem masina in fata blocului si carnetul nu mai aparea, decat la a 4 incercare a reusit saraca cu mari emotii, traseul era de vina mereu. A fost o dacie 1310, berlina, second hand cu accident urat in trecut, vopsita bleu nedefinit care ne-a ajutat 5 ani, aproape dupa care in drum spre Predeal exact la paralelea 45 i-a cedat cutia de viteze si n-am mai avut tractiune.

Am reparat-o dar atunci, in 2000 am vazut campionatul european de fotbal prin service-uri auto. Din acest motiv am vandut-o si am luat alta mult mai noua, mare ghinion ca ne-a furat-o un bezmetic dupa un an. Motiv sa facem rate la o supernova, supermasina, cam ploua in ea dar in rest mult superioara. In scurt timp gasim si masina furata si o vindem ca sa acoperim imprumuturile pantru avansul supernovei. In final dupa ce si supernova s-a apucat de prostii la ambreiaj am luat un Logan Mcv care ne omoara si azi cu zile dar merge saracutul pe toate insulele si pe toate stradutele inghesuite pe unde il bagam.

Uitasem de soferul din mine: am luat carnetul la un an dupa nevasta, in 96, din prima si de atunci si pana acum sper ca am depasit 400.000 de km, si din cauza meseriei (am lucrat 4 ani la un dealer auto) si din cauza vacantelor si a excursiilor prea multe, zic unele guri rele.

Ionescunic, toti idealizam amintirile din trecut chiar daca la momentul respectiv ne-au umplut de nervi. Uite eu, am facut prostia sa nu notez ce am vazut pe unde am fost, ma ajuta pozele si pliantele la reconstituire dar ce a fost iesit din comun retin pas cu pas: cum m-am pierdut in Pompei, cum am innoptat la refugiul Grindu, cum ne-a repezit o sasoaica, cum ne-a dat teapa cu cazarea un sicilian, cum mi s-a facut rau de caldura pe Acropole, cum iesisera serpii la soare si eu eram sa-i calc pe Cerna..

Nici sotul meu nu mai este ahtiat dupa condus desi pe vremuri il frigeau mainile sa tina volanul. Mai merge cand si cand si eu nu fac prostia sa-l fortez sau sa-l complexez.

Stimată doamnă Michi,

Review-ul e delicios, mai ales pentru cei din aceeaşi generaţie cu tine, care-şi amintesc cel mai bine şi retrăiesc cu ochii minţii acele vremuri pe care le descrii cu mare talent scriitoricesc, când cu umor, când cu nostalgie, dar pe care sunt sigură că nu ai vrea să le retrăieşti. Meriţi cele 400 PMA şi ţi le dăruiesc din toată inima.

Cum însă acest site l-am descoperit a fi un site de promovare a turismului, iar review-ul tău pare a fi mai degrabă un editorial, poate ar fi bine să-ţi deschizi un blog, să ni-l faci cunoscut şi nouă, sigură fiind că sunt mulţi care vor citi cu plăcere cele scrise de tine. Printre aceştia m-aş număra cu siguranţă şi eu, fiindca apreciez şi gust cu mare plăcere lectura rândurilor tale.

Sper să nu primeşti sugestia mea ca pe o răutate, pentru că nu aceasta a fost intenţia.

Cu cele mai bune gânduri, Mariana Olaru

Din obisnuinta, nu din lipsa de respect, am folosit o adresare mai familiara, netinand cont de grupele de varsta la care "jucam". Cu speranta ca nu am deranjat (foarte tare), imi cer acum scuzele de rigoare.

Cu prietenie, bessondm.

N-am condus niciodata si desigur, nici nu o voi face acum cand am depasit deja prefixul 5.

Prin 1990, cand am putut sa-mi achit apartamentul detinut cu chirie la stat, am retras banii de la CEC (depusi pentru achizitionarea unei Dacii). Oricum pretul masinilor crescuse destul de mult, preferand sa investesc diferenta de suma in acoperirea costului locuintei.

Faza tare a fost un an mai tarziu, cand am primit invitatie de la "Udriste" ca mi-a venit randul, conform inscrierii anterioare, sa fac fac scoala de soferi.

Si acum regret ca am ratat "trenul" acela pentru ca, desigur, mi-ar fi folosit si m-ar fi ajutat in viata.

Mai ales in ce priveste calatoriile, mai lesne de facut cu auto personal, oricand doresti, ai timp si bani, fara sa depinzi de altcineva.

Nici acum, cand masina familiei este condusa de fiul meu, nu ma simt intru totul confortabil, pentru ca destinatiile de vacanta trebuiesc alese sa fie si pe placul "generatiei tinere".

Mi-a placut mult "filozofarea" cu care am rezonat pe de-a-ntregul, dar mai ales ideea exprimata spre final: "sa te poti rupe saptamanal de monotonia unui oras care te macina si anihileaza", in concordanta cu propriile-mi pareri.

Mariana si Olaru sa stii ca am avut un blog pe un alt sait la care postez de mai multi ani. A fost urmarit cu interes de forumiste- in general femei- pentru ca mi-am povestit viata cu bune si rele, cred eu cu obiectivitate, cu inaltari si caderi, pana in 89. Cum relatarile mele despre excursii se vor termina in curand si probabil nu voi mai face altele, am sa vorbesc cu mentorul meu, "guru" ii zic, daca la anul, cand practic nu voi mai avea ce scrie sa deschid acest blog si aici, intr-o sectiune separata. Doamne Ajuta! .

Mulţumesc pentru răspuns şi sincer, aştept invitaţia la lectura noului tău blog, oriunde ar fi el postat. Cum spui şi tu, Doamne ajută! şi să ne... scriem cu bine!

Eu am luat carnetul a cincea oara!

De patru ori am dat cu acelasi politist. Frumos baiat! Dar, nu stiu ce avea cu femeile? Toti barbatii luau iar femeile nici una! O doamna, dupa ce a primt dosarul a plecat spunand ca "de omul prost si de politist sa te feresti ca de... " Atunci "domnul politist" a dezlegat misterul spunand catre singurul barbat din masina " ca are el o proasta-n bloc care-si parcheaza masina pe locul lui"

A cincea oara am avut bafta de am picat la altcineva si-am luat carnetul.

Primul meu drum l-am facut la Ploiesti. Ploua de rupea, dupa ce am trecut de Banesti mi-a aparut o caruta in cale (atunci nu era decat un sens de dus si altul de intors) si-am mers in spatele ei pana la Baicoi, cand a intrat in oras.

Acasa, i-am povestit sotului si la sfarsit... "daca mergea pana la Ploiesti, tu nu o depaseai? " Raspunsul meu: NU!

Altadata, ma intorceam de la Ploiesti si dupa ce am trecut de km 6, am intrat in depasirea unui TIR, atunci am observat ca mai era unul, apoi inca unul si asa am ajuns in apropierea trecerii la nivel cu calea ferata. Din sens invers venea o masina (tot doua sensuri avea DN1). Primul lucru care mi-a trecut prin cap a fost sa opresc masina in mijlocul drumului si sa fug. Masina care venea din sens in vers a tras dreapta mult, al treilea tir m-a lasat in fata lui si totul s-a terminat cu bine.

Altadata eram cu tata si baietii in masina. La iesirea din Valea Calugareasca am accelerat iar la un moment dat vad o masina si o motocicleta de politie incadrandu-ma. Drumul si podul erau in reparatie, nu aveam unde opri pana la Albesti. Tata era rosu la fata, baietii fericiti ca se tine politia dupa noi. Am oprit si-am fost rugata sa merg la masina lor, acolo m-au intrebat daca recunosc masina din poza si viteza. Am recunoscut, am platit amenda, dar greul acum incepea... cu tata.

Am votat cu mare placere, aducandu-mi aminte de prima si singura amenda ca sofer (pana acum).

@Michi

Desi nu sunt ''iubitor'' al filozofarilor turistice, trebuie sa recunosc ca m-a ''prins'' povestioara ta, probabil datorita calitatilor tale de narator si a placerii mele imense pentru condus.

Bravo si la mai multi km!

Perfect de acord cu @mariana. olaru:

si, de aceea, cred ca review-uri ca "Sofer amator", "Spuneti bogdaproste", "Albumul cu fotografii" nu isi gasesc locul aici.

Eventual pentru asemenea review-uri as infiinta o sectiune separata pe care as numi-o "Amintiri din Epoca de Aur" (fac aceasta propunere fara nici un pic de rautate).

Sectiunea ar fi utila din doua puncte de vedere: cei care vor sa citeasca despre "epoca de aur" vor gasi usor subiectul, in timp ce cei care nu vor sa mai auda despre asa ceva, vor reusi, la fel de usor, sa-l evite.

Observ la @Michi o mare tristete in ceea ce face si in ceea ce spune:

si imi da senzatia ca traieste cu fata la trecut, pare prizoniera amintirilor ei.

@Michi, te rog sa te gandesti cata dreptate are Michael Bolton cand spune: "Tomorrow Is The First Day of the Rest of My Life!"

Mutat la "Alte subiect off-topic" (rubrica nepunctabila)