Biserica Aya Paraskevi Prikidion, ctitorie a Sf. Constantin Brancoveanu

TIPĂREȘTE

Asa cum am mai scris la capitolul cununiei noastre din Istanbul, detalii lasate la review-ul hotelului Ersu (vezi impresii), singura biserica romaneasca existenta in Istanbul sau Turcia este Sf. Mucenita Parascheva. Despre biserica aceasta nu se stiu detalii destule, nu este mediatizata si doar daca stiti ce sa cautati, dati de acest nume pe siturile religioase romanesti, fiind inclusa in circuitul de pelerinaje ale romanilor.

Ca o paranteza daca nu stiati, dupa Patriarhia Ecumenica a Constantinopolului (pe certificatul nostru de cununie scrie titulatura aceasta), in circuitul pelerinajului religios romanesc urmeaza Biserica Vlaherne, poate si Biserica Aya Pareskevi Prikidion si Izvorul Tamaduirii, aflat in zona Zeytinburnu. E posibil sa faca turul in aceasta ordine dat fiind locatia primelor 3 iar ultima este departe, aproape de zidurile lui Teodosie in zona portii Silivrikapi.

Nici la Patriarhie nu am ajuns (ratand locatia ei la mustata din cauza unei localnice pe care am facut greseala s-o intreb de aceasta locatie, iar ea cautand pe Google Maps, ne-a aratat directia gresita) si nici la Izvorul Tamaduirii, urmand sa la vizitez anul acesta pe amandoua, Insallah!

Dupa sosirea noastra in oras pentru cununie am trecut si pe la biserica inainte, pentru a discuta cu preotul paroh fata in fata. Am luat vaporul de la debarcaderul vechi pentru Cornul de Aur (acum acest debarcader este nou construit si se afla in Karakoy, in stanga Podului Galata si cu fata spre Yeni Camii) si ne-am indreptat spre Hasköy, Beyoğlu, aflat la cca 4 statii de vapor din Eminonu. Calatoria se vace asa cum stiti, decent, elegant, un ceai, aer curat, priveliste splendida...

Ajunsi aici in Hasköy si avand harta printata din G. M am gasit usor biserica, fiind pe drum drept in sus pe colina cum vi din parcul de pe malul apei. Cum spuneam, nu am gasit poze sau informatii sufciente despre aceasta biserica atunci in 2014 cand am vrut sa ma documentez si am cam mers putin indoit de ceea ce-mi arata harta google, dar locatia a fost corecta si am ajuns usor. Biserica este inconjurata de un zid gros si inalt si poate doar turla clopotnitei tradeaza acest lacas aici.

Istoria bisericii este una zbuciumata si am sa citez iar din cartea mea, pentru a nu mai scrie asa mult, doar copy-paste :):

''Aflată în cartierul Haskoy, biserica este slujită de către Părintele Dr. Sergiu Vlad, care se îngrijește de sufletele comunității de români de aici. Lăcașul de cult al comunității ortodoxe române din Turcia se află situat în partea europeană a orașului Istanbul, pe malul răsăritean al golfului "Cornul de Aur", astăzi numit Haliç, în vechiul cartier bizantin "Prikidion".

Hramul bisericii este Sfânta Muceniță Parascheva, prăznuită în data de 26 iulie, sfânta fiind cunoscută și cinstită drept tămăduitoare de boli oculare. Această sfânta este ocrotitoarea tuturor creștinilor ortodocși care locuiesc pe partea răsăriteană a Golfului Cornul de Aur, în vechile așezări bizantine Pereea și Prikidion, astăzi cartierele Galata și Haskoy din marea metropolă Istanbul.

Biserica mai poartă însă și hramul Sfinților Martiri Brâncoveni, Constantin Brâncoveanu și fiii săi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei, împreună cu Sfetnicul Ianache.

Din sec. VI până la sfârşitul sec. XVII, istoria acestei biserici a fost de câteva ori întreruptă din cauza cutremurelor si a fost reconstruită din temelie pe locul unei vechi biserici bizantine, în anul 1692. Reconstruirea a fost posibila cu ajutorul donației făcute de domnitorul Sfântul Constantin Brâncoveanu, care în primii ani de la urcarea pe tronul Ţării Româneşti, a mers după obiceiul domniei la Constantinopol.

La rugămintea Patriarhiei din Fener-Balat, a oferit cu dragoste de Dumnezeu, darul in galbeni pentru rezidirea din temelie a Bisericii Sfintei Paraschevi-Prikidion care în perioada aceea era gropniţă patriarhală. În naosul bisericii se află o raclă din marmură ce păstrează Moaștele Sfintei Noi Mucenițe Arghira, ocrotitoarea croitoreselor și a femeilor nedreptățite, martirizată la 30 aprilie 1735''.

Acest lacas este al grecilor si inchiriat Patriarhiei Romane, de aceea sunt savarsite aici liturghii atat in romana cat si in greaca. Nu sunt picturi, fresce sau mozaicuri cum stim de la noi, doar niste icoane sfinte facatoare de minuni iar unele dintre ele sunt martor mut al evenimentelor istorice zbuciumate ce au avut loc de-a lungul timpului intre turci si greci, avand urme de sulita intiparite in acestea.

Locasul este simplu, construit din piatra in stilul bizantin si este inconjurata de o frumoasa gradina plina cu vechi pietre funerare si morminte. Nu are aerul unui cimitir datorita florilor si arborilor exotici de aici, iar in spatele acestei gradini putem vedea racla Sf. Arghira. Cand am fost noi la biserica, un preot grec tinea slujba si nu imi dadeam seama de ce in greaca, dar preotul mi-a dat informatiile care m-au lamurit. In interiorul bisericii este si un mic magazin de unde puteti lua iconite si mir iar o mica donatie lasata aici, va ajuta aceasta biserica sa faca mai multe bucurii copiilor familiilor de romani stabiliti aici si poate nu tocmai fericiti.

Din casatoriile mixte, femeile romance mai vin sa-si spuna oful aici sau sa-si domoleasca dorul de tara, iar biserica cauta tot timpul sa ajute aceste familli si in timpul deselor sarbatori si praznice, se fac mese si pachete pentru enoriasi si copii.

Daca sunteti aici si vreti sa faceti o mica donatie puteti chema preotul sau sotia dansului, si va vor spune pe viu si istoria acestui vechi lacas.

Nu trebuie sa pomenesc de faptul ca aiciv eneau la slujba marii nostri compatrioti Hagi, Lucescu si Popescu, iar donatiile lor au ajutat biserica sa fie asa intretinuta si sa ajute la randul lor comunitarea romana.

De aici am plecat spre Muzeul Rahmi M. Koç, pentru o vizita in submarin si intalnirea cu unul dintre bombardierele americane care au bombardat Rafinaria Astra din Ploiesti al doilea razboi mondial, in operatiunea ''Tidal Wave''. Super muzeu!

---

VIZUALIZĂRI: 1804 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI