Umbria cea surprinzatoare - cazare la Al Vechio Pozzo

TIPĂREȘTE

Pentru 2018 aveam rezervata o vacanta de Paste in Cipru, apoi surpriza mea si a baiatului, pentru aniversarea sotului, in Sankt Petersburg si cam atat. Dar este o vorba, „niciodata sa nu spui niciodata”!

Asa ca in aprilie, cand noi aveam deja deplasarea in Cipru, un prieten somelier, pune la cale o deplasare in Italia, mai exact in Umbria, la o micuta crama. Da o strigare, se aduna un grup de vreo 14 persoane, dar noi zicem pas!

Intre deplasarea noastra in Cipru si posibila deplasare in Italia erau doar doua saptamani in care mai puteam sa ne mai vedem si de munca asa ca ne declinam dorinta de a face parte din grup. Dar atunci cand e scris in stele ca vei merge intr-un loc, sa stii ca vei merge!

Baiatul nostru, care auzise ca nu mergem, cumpara biletele de avion si intr-o discutie la telefon, ne spune asa... in treacat, ca un amanunt neesential, ca ne-a cumparat biletele de avion pentru Roma. Zborul era de la Suceava la Roma, urmand sa luam masinile inchiriate din aeroport si sa continuam pana la Cannara.

Surpriza baiatului ne-a lasat fara cuvinte si incepem sa sunam la prietenul nostru somelierul-organizator ca vom merge si noi. Agitatie in grup, se cauta cazari suplimentare, se fac reorganizari, dar pana la urma grupul de 14 persoane este gata de plecare sa cucereasca Umbria, alte doua persoane vor ajunge in Italia via Istanbul.

Cam asta a fost faza preliminara a vacantei neprevazute in Umbria, dar care a fost o vacanta pe cinste! Plecam din Suceava si peste 1ora si 45 de minute ajungem la Roma, unde grupul se intregeste cu cele doua persoane ce nu au calatorit cu noi. Formalitatile cu inchirierea masinilor ne iau ceva timp si pornim spre Cannara, unde eram asteptati, dar pe drum am in cap un loc despre care citisem recent ca merita un ocol de cativa km.

Transmit organizatorului nostru ca daca ne abatem cativa km vom vedea un loc superb. Usor de convins ne lasa sa trecem in fata si ii anunta si pe ceilalti (eram 4 masini) ca vom face un ocol.

Setam GPS-ul pentru Civita di Bagnoregio, caci despre asta era vorba si suntem gata sa ne bucuram de primul obiectiv din aceasta calatorie.

Civita di Bagnoregio, aflat la 120km de Roma, a fost fondat de etrusci in urma cu peste 2500 de ani si se afla pe un platou de tuf vulcanic, pastrandu-si o parte dintre cladirile medievale. Dealungul timpului substratul stancii pe care se afla oraselul s-a surpat si multe case au disparut, iar localitatea devine o insula legata de orasul Bagnoregio printr-un pod suspendat, singura intrare in oras. Din cauza faptului ca e mereu supus pericolului de a fi inghitit de malul de pamant mai e numit si „orasul care moare”. Sa speram ca se va gasi o splutie sa fie salvat si sa ne putem bucura inca de imginea acestui loc superb. Numarul locuitorilor a scazut ajungand la aproximativ 7 persoane in timpul iernii si ceva peste 100 vara. In ultimii ani oraselul este asaltat de turisti si multe vedete si-au cumparat case aici.

Din pacate noi nu am ajuns sa intram in oras caci eram asteptati de gazdele noastre. Ne-am multumit doar cu vederea panoramica asupra Civitei dintr-un loc de bellvue. Imaginea este spectaculoasa si privind spre cladirile aflate pe buza prapastiei te astepti sa apara si un print gata sa salveze printesa, daca se mai afla inca acolo. E o imagine de poveste si imi inchipui ca o plimbare pe stradutele pietruite te traspune si pe tine, calatorule, in poveste!

Cu parere de rau trebuie sa ne luam „la revedere” de la Civita di Bagnoregio. Ca sa traversam podul, sa ajungem in oras si sa petrecem cateva minute pe strazi ar fi durat mai mult de doua ore si nu ne putem permite.

Cu gandul ca vom avea posibilitatea sa vedem alte locuri de poveste, pornim spre Umbria si spre Cannara.

Programul in Umbria era cam asa:vizitam ceva crame, daca s-o putea, daca nu, vizitam zona si o sarbatorim pe una dintre doamne care mai crestea cu 1 an in acea perioada. De cazare se ocupa un prieten italian, ce urma sa ne astepte in Umbria, mai exact in Cannara, localitate situata la doar cativa km de Assisi. Si pentru ca am amintit de prietenul italian sau Roberto di Romania, am sa spun cateva cuvinte despre crama la care urma sa mergem noi chiar in prima seara.

Cantina di Filippo, caci asa se numeste, este o afacere de familie si de prieteni, ce se ocupa de producerea vinului biologic, dar si a altor produse biologice, cum ar fi mancarea servita la degustarile organizate. Aceiasi antreprenori au si o crama in Romania, in judetul Tulcea, la Somova. In Romania se numeste Crama Delta Dunarii.

Dar sa revenim in Umbria. Cantina di Filippo, are o podgorie ce se intinde pe o suprafata de 30ha, intre Torgiano si Montefalco si produce doar vinuri ecologice. Nu folosesc substante chimice, iar buruienile dintre randuri sunt curatate de un card dragut de gaste a caror ficati vor fi folositi pentru a produce celebrul foie gras.

In chiar prima seara ne bucuram de produsele ecologice si de ospitalitatea prietenilor italieni.

Imediat ni se aduc ceva gustari si cate un pahar cu vin urmand sa ne indreptam fiecare spre cazarea rezervata. Toti aveam cazarea in preajma cramei, unii la 50 de metri, altii la vreo 300de metri. Noi eram in grupul de 6 persoane ce eram cazati la 300 de metri, mai exact la pensiunea agroturistica numita „Al Vecchio Pozzo” in traducere ”La Fantana Veche”. Numele ii vine de la vechea fantana pe care am vazut-o pe drumul scurt ce laga drumul principal ce vine de la Assisi si pensiune. Fantana nu mai este functionala, dar ghizdeaua din piatra cioplita merita admirata.

Situata intr-o zona rurala, la 5 minute de mers cu masina de Cannara si la 20 de minute de Assisi, pensiunea are o piscina (era prea timpuriu pentru noi) in aer liber, pune la dispozitie biciclete pentru plimbare sau se pot face plimbari cu trasura de la Cantina di Filippo.

In curtea respectiva se aflau trei cladiri, dar cred ca doar doua se inchiriau, in una locuiau proprietarii. In cladirea in care am fost cazati, la parter, se afla receptia si un apartament cu un dormitor, iar la etaj alte doua apartamente cu cate un dormitor si chicineta. Intr-un asemena apartament am stat si noi.

La intrare se afla o camera suficient de mare, mobilata cu servante, vitrine, o masa cu patru scaune si o canapea. Camera este placuta, cu un aer rustic si primitor, cu tavanul din lemn si pardoseala din granit. Din aceasta camera se intra in bucatarie, mobilata si dotata cu tot ce e nevoie daca iti doresti sa fii gospodina. Ai la dispozitie vesela, tacamuri, oale si tigai, aragaz, frigider (nu racitor) cuptor cu microunde, detergent pentru vase, burete, prosop de bucatarie. Eu nu am „gatit” decat cafeaua de dimineata!

Tot din camera de la intrare se trece intr-un mic hol cu un dulap mare din lemn (cu umerase si rafturi) pe o parte si cu baia pe partea opusa.

Baia, nu foarte mare dar si aici se simtea grija pentru frumos. Perdelute cochete acopereau fereastra, la fel ca si la camere sau bucatarie. Cabina de dus, vasul wc, bideul si chiuveta isi gaseau locul in spatiul nu foarte mare, dar suficient. Langa chiuveta, pe perete se afla si centrala termica. Nu am gasit consumabile, in afara de hartia igenica. In fata se intra in dormitor unde se afla o comoda cu oglinda, iar in fata patul din metal, matrimonial, cu doua noptiere in lateral si veiozele aferente. Si aici tavanul din lemn iti confera caldura unui camin primitor.

De pe geamul din dormitor priveam spre campurile verzi, pictate parca din loc in loc cu cate un mac purpuriu, iar pe geamul din camera de zi admiram curtea cu piscina si pisiciile ce populau zona.

In fiecare dimineata ne-am baut cafeaua in curte la una dintre mesele din lemn. Ne insoteau mereu pisicile si trilul minunat al pasarilor.

Al Vecchio Pozzo” este o cazare ce merita avuta in vedere daca iti doresti sa explorezi Umbria cea verde si frumoasa!

---

VIZUALIZĂRI: 542 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI