Renaşterea Afroditei

TIPĂREȘTE

Hotel Afrodita,***, Băile Herculane

(www.hotel-afrodita.ro/‎)

Canicula acestui sfârşit de iulie ne-a gonit din Severinul maximelor termice absolute din România acestor zile, la o aruncătură de băţ, la aer ionizat de munte, de 2000 de metri altitudine, la Băile Herculane, la cota 170!

Am intrat pe AFA, curioasă să văd care sunt opiniile turiştilor despre Hotel Afrodita, renovat şi redeshis relativ curând şi am văzut că nu sunt încă postări despre hotel.

Sunt, cred, destui români care au ajuns măcar o dată în Herculane, în ultimii 25 de ani, şi care mai păstrează în memorie imaginea celor patru mari hoteluri de la intrarea în zona turistică nouă a staţiunii – Dacia (fost UGSR), Minerva, Afrodita, Diana.

Într-un fel oarecare, funcţionează aproape toate. La Minerva nu pare să se fi făcut nici o mişcare, are acel aer părăsit, vechi, deşi în fiecare din cele trei seri am văzut nişte copilaşi (minoritari?!?) intrând în hotelul care nu avea nici măcar recepţia iluminată.

La izvorul Domogled, de la care noi luăm apă pentru consumul curent de vreo 10 -12 ani, am văzut pe cineva cu o brăţară de culoarea oului de raţă, pe care scria Hotel Diana, 3*, deci are servicii all inclus!?!...

Ne-am bucurat când am văzut că Afrodita (construit în 1979!) a scăpat din ghearele neiertătoare ale degradării, ale abandonării în implacabila ruinare!

Am regăsit un hotel renăscut întocmai ca pasărea Phoenix, din propria-i cenuşă, cu aceeaşi maiestuozitate pe care i-a conferit-o dintotdeauna silueta înaltă, de 10 etaje, care înfruntă cu impetuozitatea vremelniciei, perenitatea ancestrală a muntelui Domogled.

Din cele 10 etaje, sunt deschise etajele 5 -10, în regim de 3*, urmând ca etajele 1 - 4, din spusele recepţionerei, să aibă clasificare de 4*. Ea spunea că etajul 4 ar urma să fie dat în folosinţă în câteva săptămâni, dar, după cât de crunt a uruit o rotopercutantă - profi sâmbătă după-amiaza, undeva în zona de sub camera noastră, pare imposibil!!!

Cum noi am stat doar un weekend, şi acela început de fapt joi seara, nu am avut pretenţii deosebite privind camera. Într-un hotel nou, cum ar veni, vrei o cameră dublă, normal cu pat matrimonial (dar la fel de normal, erau epuizate, aşa că, tot normal, am avut cameră twin cu paturile apropiate:)!) şi, ai de ales etajul şi poziţionarea camerei – cu vedere la muntele Domogled, sau la staţiune.

Nici nu am apucat eu să zic "1", că domnişoara de la recepţie terminase de înşirat “...de la 5 la 10”, de am simţit cum îmi coboară entuziasmul, cu viteza gândului, de la nivelul 10 (NU etajul 10!!!) la minus 10, aşa că, mental, am anulat 5 din cifrele înşirate şi a rezultat un etaj unu în bază 5, cameră cu vedere la staţiune! Ştiţi că mereu spun că nu-mi plac hotelurile mari… ei, acum aţi înţeles că nu sunt fană panoramă – de – la - etajul…10! Dar ne propusesem să avem un weekend maxi-relax, aşa că nu era să-l stric cu atâta lucru :)…

Asta, după ce bezmeticisem o groază de timp, să alegem o pensiune, din variata ofertă a staţiunii şi concluzionasem, o dată în plus, că ne - place - să - stăm - la - hotel – şi - gata!

Deci, 178 lei pe noapte, o cameră dublă standard, cu mic dejun bufet suedez, care includea şi acces nelimitat la piscina, jacuzzi şi sauna hotelului, dar la care nu am ajuns, preferând aerul nemaipomenit de munte şi apele de afară…

Am citit acum pe net că în camerele duble superioare şi apartamente ar fi aer condiţionat. Nu am avut în camera noastră, dar nu a fost nevoie.

Am mai stat în acest hotel, în cealaltă viaţă a lui, în perioada 1985 – 1992. Ştiam aşadar dimensiunile camerelor, ştiam balcoanele, ştiam cele două restaurante (aici am avut şi banchetul de la terminarea facultăţii!), ştiam că are piscină. Dar l-am găsit acum în… alte… straie! De la recepţie, la lifturi şi de la culoarea zugrăvelii camerei, la mobilier, de la noua dotare cu răcitor, la baia cu cabină de duş, nu cu cadă.

Decoraţiunile de la nivelul zero - zona recepţiei şi a barului, sunt, de aşteptat la un hotel de aşa dimensiuni, impresionante. La fel ca şi cele de la nivel -1, unde sunt cele două restaurante. Calitate, bun gust, spaţiu vast.

Plafonul cabinelor de lift, este, la propriu, feeric! Un joc de forme rotunde, strălucitor – întunecate, negre - argintii!

Camera este micuţă, dreptunghiulară, cu lăţimea aproape cât lăţimea patului dublu (sau 2x1 :)) plus cele două noptiere (cu câte un sertar) şi lungimea suficientă cât să încapă, în spaţiul dintre pat şi birou, şi două fotolii micuţe, dar comode. Biroul este de fapt un blat cu o uşă în stânga, care maschează răcitorul, tot liliputan, cu ceva dotări de minibar. Uşa biroului se deschide pe stânga, iar uşa răcitorului...pe dreapta!...

Deasupra biroului, prins în perete, este un tv - LCD, de diagonală rezonabilă, iar în dreapta lui, şifonierul cu două uşi, cu câte o compartimentare inferioară şi superioară şi bara cu vreo 8 umeraşe.

Acum, mobilierul nu mai este din lemn masiv, cum era înainte în toate hotelurile, ci din PAL “furniruit” cu autocolant. Asta o consider cea mai mare pierdere, îmi plăcea acel mobilier de bună calitate, din lemn masiv, din hoteluri…

Culorile pereţilor sunt vii, două nuanţe de verde – un verde-smarald pe peretele cu tăblia patului şi pe hol, şi un verde-prăzuliu, jucăuş, pe ceilalţi pereţi. Iluminatul este asigurat cu aplice fixate pe pereţi, cu întrerupătoarele poziţionate ergonomic. În dotarea camerei este telefon, dar... nu este funcţional internetul...

Când am cerut parola, la recepţie, ni s-a spus "la etajul 5 nu funcţonează, dar avem două calculatoare în hol (...)". Nu m-au mai interesat alte amănunte, dar jos, la restaurant, erau vreo 3 routere, cred că şi acolo era funcţional.

Camera este, ca şi înainte, mochetată. Mochetă nouă, bineînţeles. Şi mobilierul specific de hol s-a înlocuit. Perdeaua de voal alb şi draperiile, care reuşesc să dea un semiîntuneric bun şi în miezul unei zile însorite de vară, dar un pic prea lungi decât ar fi necesar, sunt de asemenea noi… Lenjeria albă, nouă, apretată, două pilote albe matlasate, pufoase, nefolosite până acum, cred..., prosoape albe, nu din cele mai groase, dar noi, pe care le-am găsit făcute în formă de lebede (mie nu-mi plac acele bazaconii!).

Baia…este, în opinia mea, cartea câştigătoare a renovării! Faianţa şi gresia, de dimensiuni mari, în culori care se armonizează nuanţat, cu cabină de duş (în sfert de cerc) în locul căzii, pe care, dintotdeauna, dar mai ales în acele vremuri, de dinainte de 89, am considerat-o, în dotarea unui hotel, insalubră, septică.

Cu o policioară nichelată, pentru articolele de toaletă şi suport de prosoape în acelaşi timp, în stânga uşii (privind din interiorul băii!), şi cu calorifer - uscător, din aluminiu, în dreapta, ridicat un pic sus pe perete. Deasupra chiuvetei este o oglindă maaare, super, iar aerisirea băii se asigură printr-un ventilator care funcţionează în tandem cu iluminatul.

Intenţii bune, proiect frumos, daaar, în buna meteahnă românească, compromis pe distanţa proiect – execuţie! Cabina de duş este montată execrabil, se scurge apă pe gresia din faţa cabinei de nici nu ştii pe unde, astfel încât, dacă nu ai avut grijă să muţi covoraşul de plastic pe locul corect, rişti să-ţi rupi oasele! Eu am păţit-o, fără urmări din fericire, în răstălmăcirea haz - de - necaz zicând că asta înseamnă că vom reveni…

Pe interiorul cabinei, o bandă plasticată lată, îndoită în unghi de 90 de grade, ar trebui să asigure etanşarea între faianţă şi marginea cădiţei. Ei bine, n-o face, că e unduitoare ca valurile Dunării! Vă daţi seama care va fi urmarea în timp: mucegai la greu, pe toată lungimea celor două laturi faianţate! Mare păcat!

Nu ar fi târziu nici dacă acum, măcar o femeie de serviciu, ar înştiinţa pe cineva din stafful hotelului, se poate remedia. Ori un strat de silicon grosier, ori rearanjată acea bandă şi lipită cu simţ de răspundere! Pentru că şi acel covoraş de plastic cauciucat îmbibat din belşug şi aproape continuu cu apă va fi sursă de mucegai în timp, neavând răgazul necesar să se usuce în anotimpul rece. Păcat să se degradeze aşa repede o aşa investiţie!

Despre restaurant acum… Cel mare, din dreapta, cum cobori din lifturi, “Premier”, este la fel de mare cum îl ştiam. Habar nu mai am dacă înainte se numea cumva, dar mai mult ca sigur denumirile actuale sunt noi. Este împărţit în două zone de spaţiul placat cu gresie din mijloc - stânga, locul aşa-zisului ring de dans. În organizarea servirii micului dejun în regim bufet - suedez, fiind însă locul unde sunt amplasate tăvile cu produse. În partea diametral opusă ieşirii de la bucătărie, urmarea fiind că ospătarii fac kilometri - de - drumuri de la bucătărie la bufet, de fiecare dată cu câte un singur produs!

Deci micul dejun servit în regim de bufet suedez. Este, de acum, deja demonstrat, cu succes, că se poate şi la noi! ...Cereale cu cacao, musli cu fructe, lapte, iaurt, unt la pacheţele, un fel de brânză şi unul de caşcaval sau brânză topită, nu aş putea preciza exact... Farfurii cu feliuţe de castraveţi, de roşii, de ardei gras, fiecare separat, icre şi salată de vinete (nu ştiu dacă cu - sau - fără maioneză!), vreo 4 sortimente de mezeluri – salam şi şuncă presată, bucăţele de cremwurşti fierţi (nu foarte grozavi însă...) şi muştar, ouă ochiuri, cârnăciori prăjiţi, în altă dimineaţă bacon prăjit, suc galben şi roşu, care era golit din sticle în dozatoare, cafea tot dintr-un dozator (în ceşcuţe de cam ½ de doză necesară!), pâine albă şi neagră cu seminţe (mai gustoasă!), într-o dimineaţă şi chifle (care se serveau la celelalte două mese ale zilei!).

Destul de bine, zic eu. Cred că nu erau gemuri şi/sau miere, dar n-aş băga mâna în foc, că eu le sar şi cu privirea, nu mă tentează. În trei zile cât am stat noi, asta am văzut. Cred că au fost şi banane, am identificat una rătăcită pe acolo... La câţi copii erau, probabil se epuizau primele...

Cât priveşte prânzul şi cina, pentru cei care erau veniţi în serii de 6 sau 10 zile, după cum este trecut pe site-ul hotelului şi pe pliantele de la recepţie, erau două variante: în sistem fişă cont (sau credit cont) şi în sistem pensiune completă.

Se putea mânca însă şi la liber, cu plată cash, cum a fost şi cazul nostru.

Am remarcat o preocupare deosebită pentru prezentarea artistică a felului adus în farfurie şi a deserturilor – îngheţate, clătite, papanaşi etc. Preţuri rezonabile aş zice – cel mai mult am plătit 70 lei (inclus şi tips-ul!) un prânz cu ciorbă, fel principal şi salată pentru două persoane şi un desert, pentru că erau două clătite (gro-za-ve!!!) la o porţie. Cu apă însă, că umblam toată ziua... Berea era 6lei (Haineken), dar nu era atât de rece cât îi stă bine unei beri când e vară şi caldură mare... chiar curată caniculă... Nu ştiu cum naiba grecii ăia reuşesc să-ţi aducă totdeauna berea – că o ceri la halbă sau la sticlă, indiferent cum şi ce sortiment – aburindă, de rece ce e!... Cred că au descoperit azotul lichid!?!... Vinul alb sec, se terminase (!...). Şi nici cel demisec nu prea se lasă bine răcit, cum i-ar sta bine după felul şi închipuirea lui... Apa minerală carbogazoasă şi plată, la sticlă - de - sticlă, era însă rece!

A!!! Sunt doi bucătari, care fac de serviciu prin rotaţie şi... se vede... Ospătarii, sunt, cei mai mulţi, tinerei. Au potenţial, sunt la început şi ar putea schimba multe, sunt ca nişte pietre preţioase neşlefuite sau ca nişte... bureţi de tablă şcolară avizi de apă. Cred însă că mentorii nu mai sunt pe măsura lor sau a timpurilor... Dacă sunt învăţaţi cum să aibă clasă, o vor avea, am încredere în ei!

Cam astea ar fi primele impresii despre noua Afrodita! Noi ne-am propus să revenim în toamnă, pentru măcar o săptămână de proceduri. Pentru că, da, în asta constă acum valoarea ei, poţi face zilnic 4 -10 proceduri (conform pachetelor şi indicaţiilor medicale), apele binefăcătoare nu şi-au pierdut proprietăţile nici după 1860 de ani!

Iar piscina e super faină, tocmai bună pentru vreme rea... Peisajul, toamna, nu va fi cu nimic mai puţin încântător, iar aerul... aerul... este la fel de ionizat, fie iarnă, fie vară...

Simt însă colţii amărăciunii sfâşiindu-mi gândul şi sufletul, când îmi imaginez cum ar fi întrega staţiune Băile Herculane, dacă ar fi... a... austriecilor... Sigur ar fi cea mai frumoasă staţiune balneo din Europa!

PS: Voi introduce fotografiile în două etape, pentru că sunt de pe două telefoane şi nu am cealaltă sursă... Puteţi însă accesa pe net multe imagini, mult mai reuşite, care vă vor da o imagine mult mai aproapiată de realitate din zona recepţiei, a restaurantului, a piscinei (acolo eu nu am făcut deloc fotografii...).

PS2: Piscina este la nivelul - 2 (minus doi!!!).

PS3: Erau şi ceva articole de toaletă în baie - 2 săpunele mici, 2 pliculeţe cu şampon, 2 căşti de duş, suficiente pentru o şedere scurtă.

---

VIZUALIZĂRI: 5919 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI