În sfârșit, la prima Întîlnire AFA

TIPĂREȘTE

Ma tot rog de muza mea, care-o fi aia, să mă ajute cu un articol despte Întîlnirea AFA 2025.

Dar nu m-a ascultat. În schimb, eu am ajutat-o pe nepoțica mea de clasa a treia la o compunere.

 I-am zis: hai, scrie prima frazaă, că apoi vine restul de la sine! Și i-a ieșit perfect!

De ce n-ar fi și la mine la fel? Să vedem ce o să iasă.

Prima mea tentativă de a merge la o întâlnire AFA a fost în 2018. Moș Crăciun ne-a stricat planul, pentru că ne-a trimis la Valencia în perioada respectivă. Apoi au venit rând pe rând boala soțului meu, pandemia, recidiva bolii.

Pe măsura ce se apropia finalul lunii martie devenisem deplasată, îl întrebam în permanență pe soțul meu dacă se simte bine. Îmi era teamă să nu ratăm și această ocazie.

Ba pe deasupra s-a mai ivit ceva și la serviciu, mai - mai  să nu găsesc înlocuitor. Că așa e în medicina de familie, fără înlocuitor nu prea poți pleca în concediu!

 Până la urmă s-a rezolvat și aveam toate premizele să ajungem la Gura Humorului.

Am ales să venim de joi,  pentru a intra în atmosferă mai ușor.

Am plecat miercuri pe la 16.30, ne-am oprit pentru o noapte în Buzău. Nu am dormit deloc bine, de emoții și tot felul de griji. Nejustificate,  pot spune acum!

La Gura Humorului am ajuns joi, pe la 15.

Am oprit motorul dar nu m-am dat jos din mașină, îmi bătea inima nebunește.

În fine, ne-am luat repede camera în primire. Știam că Zozo e la restaurant, cu alte 3 familii.

Coborâm cu curaj, că pe Zozo o cunoșteam de la o vizită a ei în Pitești.

Când colo Zozo mă trădase din prima, lipsea cu desăvârșire!

Ce să fac, m-am prezentat și am făcut cunoștință cu @crismis, Tati, @doinafil, @msdn, @alina53.

Le mulțumesc din suflet pentru căldura primului contact. Un pic mai târziu am cunoscut-o si pe

 @doinița, apoi pe @cornel, care a venit bolnav și obosit după un drum lung.

Apoi a fost simplu. A doua zi mi-am primit cu emoție Pașaportul de Bucovina și ecusonul și am avut curaj să mă prezint mai multor useri.

Bineînțeles ca nu am vorbit decât cu câțiva, dar pentru prima întâlnire mă declar mulțumită.

Nu am participat la excursia cu autocarul, deși mi-ar fi plăcut tare mult. Așa probabil vorbeam cu mai mulți.

Dar am ținut cont de handicapul soțului.

Ar fi fost dificil să se țină după grup și să urce/coboare din autocar. Și nu voiam să fim un motiv de întârziere pentru ceilalți.

Dar am urmărit autocarul și am vizitat împreună obiectivele.

Doua momente amuzante despre asta. De doua ori, la coborârea colegilor din autocar, am auzit pe câte cineva zicând: a venit și MAU-l (numărul mașinii noastre!)

Iar la Pasul Palma și mai și: în timp ce noi beam fără grabă o cafea, intră Tati cu niște borcane de zacuscă, dulcețuri. Ne povestește cum a înțeles el greșit prețul ouălelor încondeiate. Nu se grăbea deloc. Și apare @crismis (soția), zicându-i sa meargă către autocar, că se apropie ora de plecare.

Tati: nu, că nu au terminat cafeaua (adică noi). Nu știa că suntem cu mașina noastră. Noi ne-am amuzat, Tati a pornit glonț la autocar!

Am remarcat respectarea programului la minut! Se vede că era vorba despre oameni de calitate, ași într-ale turismului.

Că la Rădăuți s-a întârziat mult la masă, e strict din vina restaurantului, s-au lungit mult cu plata.

Ce am simțit eu la această întâlnire?

Am simțit în primul rând marea bucurie de a asocia numele de utilizator AFA cu o persoană în carne și oase!

Am simțit căldura celor cu care am vorbit și m-am bucurat mult de tot când unii dintre useri mi-au spus că își amintesc de ecourile schimbate.

Am fost onorată când @tata123 a venit la masa mea și am schimbat câteva vorbe.

Acum, ca să respect întru-totul realitatea, trebuie să spun că am avut și două momente stânjenitoare pentru mine. Am încercat să vorbesc cu doi useri, cu care chiar voiam să împărtășesc ceva, dar m-au ignorat complet în două rânduri... Nu contează, au fost destui ceilalți care m-au acceptat.

La focul de tabără m-am simțit minunat, flăcările jucăușe parcă m-au apropiat și mai mult de marea și minunata familie AFA.

Ce să mai zic de diploma de tânără speranță? M-am bucurat dar m-am simțit și un pic prost, pentru că nu am scris muuultă vreme. Mi-am promis să fiu mai activă pe AFA. Dar e greu, nu mai putem călători decât pe distanțe mici, în locuri care nu implică efort pentru soțul meu. Așa că subiectele nu sunt foarte interesante.

 Totuși, pot să scriu măcar despre hotelurile unde am stat recent sau vom sta pe viitor.

Petrecerea de sâmbătă mie mi-a plăcut așa cum a fost, nu am termen de comparație ca să spun că a fost altfel decât precedentele. Într-adevar, din descrierile celorlalte întâlniri, aceasta a părut mai statica. Dar pentru noi a fost minunat.

Timp de  doua săptămâni de la întâlnire noi doi am vorbit zilnic despre acest subiect. Ba mai mult, am petrecut un weck-end cu copiii și nepoțelele la Căciulata și le-am povestit și lor multe din momentele trăite alături de voi.

Nu sunt prea încântată de ce am scris, dar altceva nu iese!

O mai dreg un pic dacă mulțumesc și eu organizatorilor? O fac din toată inima!

Au ales un hotel grozav, un traseu frumos pentru excursia de sâmbătă, au făcut ca totul să fie minunat.

Poze eu nu prea am făcut, cam tot ce am în telefon provin de pe grupul de W. App, așa că nu prea am ce posta.

PS. Articolul e scris de ceva timp, dar am zis să-l mai îmbunătățesc. Cum n-am reușit, să decidă Admin dacă mai e cazul să fie publicat acum.

---

VIZUALIZĂRI: 262 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI