Am fost acolo, pentru prima dată la o întâlnire AFA

TIPĂREȘTE

Văzând câte review-uri s-au scris deja pe saitul AFA am stat mult pe gânduri întrebându-mă dacă a mai rămas ceva de spus legat de ”Întâlnirea AFA 2016”.

În cele din urmă gândindu-mă că relatările mele se adresează și celor care nu au participat la întâlnire, am hotărât să exprim totuși impresiile cu care am rămas după prima mea participare la acest eveniment și vreau să spun din capul locului, că sunt încântătoare.

După un drum fără peripeții, pe ruta Sinaia - Râșnov - Codlea – Sibiu, din care o parte pe autostradă, am ajuns la Hunedoara pe drumul dinspre Călan.

Intrarea în oraș a avut loc prin impresionantul cartier rezidențial al palatelor cu turnuri și turnulețe. Văzându-le, în primul moment am fost tentat să opresc pentru ca să fac niște fotografii, dar după o scurtă cugetare, am renunțat la idee de teamă să nu creadă cineva că sunt vreun funcționar acoperit de la ANAF și să rămân fără aparatul de fotografiat, așa că am continuat traseul găsind cu destulă ușurință drumul spre Teliuc și apoi mai departe spre Motel Cinciș, unde am ajuns joi, în jurul orelor 16.00.

Ne-am cazat fără probleme și după ce ne-am instalat în cameră pentru următoarele trei zile am ieșit să facem recunoașterea zonei. Ne-am plimbat puțin prin zona apropiată, am văzut lacul și barajul undeva în dreapta față de intrarea în curtea motelului după care ne-am întors la cameră, iar la scurt timp după aceasta, am plecat spre Hotel Diamond, unde începând cu ziua următoare, avea să aibă loc întâlnirea grupului AFA.

Cu acest prilej am constatat că drumul până acolo era mai bun decât înțelesesem de la Admin într-o discuție telefonică. Ajunși acolo am intrat la recepție unde nu era nimeni și totul părea pustiu.

Am ieșit din hotel și privind spre lac am descoperit intrarea în restaurant, unde intrând, am văzut câteva persoane la o masă. Fiind aproape sigur că sunt de-ai noștri, m-am apropiat de masă și am întrebat: AFA cumva? Răspunsul a fost afirmativ și astfel am făcut cunoștință cu Maria 55, cu Dragoș și cu Ovidiu.

Ne-am așezat și noi la masă unde din discuții am aflat amănunte legate de programul zilelor următoare. Din primul moment, am fost impresionat de modul prietenos în care am fost primiți deși abia ne cunoscuserăm. Același sentiment l-am simțit pe toată durata șederii și desfășurării activităților programate pentru întâlniera AFA.

Nu am rămas foarte mult la Diamond, pentru că eram totuși obosit după un drum de șase ore la volan, și pe deasupra doream să vedem la televizor, ce mai face Bahar, cea cu viața furată.

Pentru că cei mai mulți dintre participanții la întâlnire urmau să sosească în zonă abia în după amiaza zilei de vineri, sau chiar spre seară, noi ne-am planificat pentru prima parte a acestei zile o plimbare la Deva pentru a vizita orașul și mai ales cetatea Devei. Despre aceasta intenționez să scriu un articol aparte, așa că nu mai insist asupra acestor lucruri.

Ne-am întors la motel în jurul orelor 14.00 unde după ce am servit masa am ieșit pe marginea lacului să fac fotografii. Din păcate vremea era închisă și deasupra lacului plutea o pâclă ușoară. Am reușit să fac totuși cu teleobiectivul, o fotografie a Hotelului Diamond, pe care am și distribuit-o pe Facebook, în Grupul AFA.

După ce m-am întors la cameră am cunoscut-o pe Mogly, care abia sosită de la Petroșani s-a grăbit să înmâneze colegilor, cazați la Motel Cinciș, ecusoanele de participant, însoțite de câte o vedere cu orașul de unde venea.

Mi-a plăcut mult gestul său, la fel cum mi-a plăcut și al lui Zoazore, care venind la masa unde urma să cinăm împreună, a oferit fiecărui comesean, un breloc drept amintire de la ea.

La 18.30, ne-am prezentat din nou la Hotel Diamond pentru programul serii. Mulți dintre participanți abia soseau așa că aprinderea focului de tabără a avut loc abia la 19.45, oră înregistrată pe fotografia de imortalizare a momentului. A fost mai bine pentru că între timp întunericul și-a intrat în drepturi dând un farmec aparte focului care începea să se întețească. A urmat vinul fiert. Un vin foarte bun și binevenit la răcoarea care s-a lăsat odată cu venirea nopții.

S-a stat la foc până aproape de ora opt și jumătate, când am intrat în restaurant. Surpriza serii a fost aniversarea zilei de naștere a lui Ovidiu. S-au aprins artificii și i s-a cântat tradiționalul ”Mulți ani trăiască”. În continuare s-a servit masa, s-a băut și s-a dansat. Nu s-a întârziat însă prea mult pentru că a doua zi urma să aibă loc un tur de forță cu două microbuze, începând cu o vizita la Castelul Corvinilor, și în continuare la mai multe puncte de interes turistic din Țara Hațegului.

Noi am fost doar la Castelul Corvinilor, pentru a-l vizita cu întregul grup, care beneficia de explicațiile unui ghid al muzeului.

Și despre vizita la Castelul Corvinilor, aș vrea să scriu un articol separat, așa că nu voi insista nici pe acest subiect.

Sâmbătă seara a a avut loc festivitatea de premiere unde cei mai activi useri au primit diplome și premii. În ceea ce mă privește, trebuie să spun că momentul cel mai impresionant al acestei părți a programului, a fost cel în care, s-a anunțat că la categoria ”Tinere speranțe”, locul I a fost ocupat de userul Ioan Raita.

Tombola a fost un alt moment plăcut al serii de sâmbătă. Surpriza a fost momentul în care am aflat că sorții au ales ca darul ce aveam să-l primesc, să vină tot de la colega noastră de masă Zoazore, cea despre care spuneam la început că ne-a oferit câte un breloc.

Incontestabil însă, partea cea mai spectaculoasă a serii a constat în cele două momente artistice, respectiv ”Dansul Fetelor de la Căpâlna” și fragmentul din baletul ”Lacul Lebedelor”. Au fost surpriza serii și au încântat pe toți participanții.

A fost o seară deosebită, care nu poate fi uitată de nici unul dintre participanți.

A doua zi la ora zece, ne-am întâlnit din nou pe platforma din fața Hotelului Diamond pentru poza de grup. Cea care apare în fotografia de profil a Grupului AFA. A fost momentul când am început să ne spunem la revedere unii altora, după care cei mai mulți au urcat în mașini și au plecat spre cășile lor. Pe scurt cam asta a fost.

P. S. Ajuns acasă m-am gândit să montez un videoclip cu cele mai interesante momente filmate acolo, ceea ce am și făcut.

Dacă într-un fel sau altul voi reuși să îl atașez prezentului review, el va deveni public pe saitul Am Fost Acolo.

---

VIZUALIZĂRI: 1889 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI