Și eu am fost la Cinciș

TIPĂREȘTE

Anul trecut, după întâlnirea de la Predeal, nu eram sigur că voi scrie un review. Îmi propusesem numai câteva cuvinte, pretext de a anexa, la publicare, filmul întâlnirii făcut de mine. Au rezultat totuși vreo două pagini și jumătate de impresii, care, probabil împreună cu filmul, au avut un succes nesperat. Chiar și acum, la Cinciș, cineva, nu spun cine, mi-a declarat că s-a mai uitat chiar de curând la film, să revadă colegii de la AmFostAcolo, și m-a întrebat dacă am de gând să recidivez. M-am simțit încurajat să mă repet și anul acesta.

Pentru început, trebuie să-i mulțumesc încă odată marii inimi a AFA, extraordinara doamnă @roth, precum și lui Cristi, cei care din primul moment s-au oferit să ne primească în mașina proprie, având astfel și noi posibilitatea de a ajunge la întâlnire. Ca să nu mai spun că, în această companie, și într-o mașină de nota 10, ambele drumuri au fost o adevărată plăcere. Bineînțeles că aceleași mulțumiri trebuie să le aduc și lui @iulian68, cel care a făcut public semnalul meu de „sos”.

Dar să o luăm în ordine cronologică:

Ziua întâia – vineri 18 martie 2016

După aproape două luni de pregătiri fizice și psihice, vine în sfârșit și ziua cea mare. Cami face câteva socoteli, și stabilește o oră de întâlnire. Calculele sunt perfecte, astfel că, pe la ora 11.30, suntem în parcarea de la Castelul Corvinilor (oare de ce unii îl numesc Castelul Huniazilor?). Aici, la ora 12.00 începe primul eveniment al întâlnirii, Premierea unităților de cazare din zonă, cele mai apreciate prin articolele AFA din 2015. Evenimentul pare a fi unul de maximă importanță pe plan local. În primul rând, Admin este acaparat de televiziunile locale. Nici nu am avut timp să-l salutăm. Apoi, cu sprijinul colegilor din jur, aflu despre prezența unor personalități locale: subprefectul județului, primarul municipiului Hunedoara, directoarea Casei de Comerț și Industrie Hunedoara, cea care a sprijinit din plin organizarea festivității.

Cum respectiva festivitate urmează a se desfășura în una din încăperile castelului, încercăm să intrăm. Dar, în capătul podului, suntem întâmpinați de ”Cavalerul Păzitor” al castelului. Acesta dorește să se asigure că venim cu gânduri bune. Pentru orice eventualitate, adjunctul său trage câteva focuri de flintă medievală, ce fac un zgomot teribil. Dar, în final, suntem crezuți pe cuvânt, și ni se permite accesul în castel.

Totuși, înainte de începerea festivității, mai trebuie să trecem o probă: tragerea cu arcul. Greșeala este că se cer voluntari. Si nu se oferă nimeni. Până la urmă, pentru a salva situația. tot Admin-ul nostru se sacrifică. Văzând însă succesul încercării, în continuare apar din ce în ce mai mulți voluntari, aproape să punem în pericol începerea festivității.

Până la urmă, reușim să ajungem în ”Sala Mare a Palatului Bethlen” și premierea poate începe. Dar, fiecare dintre personalitățile prezente dorește, pentru început, să asigure participanții de tot sprijinul autorităților în dezvoltarea turismului local. Apoi, Cornel înmânează diplome, pe diverse categorii, unui număr de 34 de unități de cazare și organizații implicate în turismul local.

Din nefericire, nu am fost inspirat în alegerea locului în care m-am așezat, într-o sală plină ochi, astfel că, în momentul începerii premierii efective, am fost complet blocat ca perspectivă, singurul lucru pe care puteam să-l filmez fiind spatele a mai multor reprezentanți ai mass – media locală sau ai cameramanilor oficiali ai AFA.

După părerea mea, singurul moment deosebit al festivității a fost apelul reprezentantei unei unități de cazare ce a cerut ajutorul autorităților locale în reducerea birocrației și fiscalității la care trebuie să facă față hotelierii zonei.

După o mică gustare la botul calului, amatorii sunt invitați la o vizită cu ghid însoțitor ,,a castelului. Bineînțeles că profit de invitație, dar, despre asta voi scrie altă dată.

Apoi ne îndreptăm spre sediul principal al întâlnirii noastre, Complexul Turistic Ovi – Hotel Diamond. Aici eram așteptați de @maria55, care ne înmânează ecusoanele și ”Țertificatele”, așa cum se numesc anul acesta. Predau obiectul pentru tombolă și urcăm în cameră. Detalii despre cazare vor fi în un alt articol. Urmează apoi o plimbare în lungul șoselei, spre amonte. Ne însoțesc 3 câini, doi mai pașnici, pe lângă noi, unul ceva mai gălăgios, dar mai departe. Păduricea de pe marginea șoselei nu dă încă semne de înfrunzire. Doar printre frunzele uscate de pe jos câteva floricele albastru – violet. Când soarele trece de versant parcă se face mai frig și hotărâm să ne întoarcem.

Până la ora 19.30 urmăresc, din balconul camerei, pregătirile pentru focul de tabără. Pentru început, Dragoș încearcă să păstreze gol locul unde se va face focul. Acesta este într-un colț al parcării, peste drum de hotel. Dar, imediat ce unul din colegi este convins să mute mașina, un altul apare și ocupă locul eliberat. Grea treabă pentru Dragoș. Când începe aranjarea lemnelor, coborâm și noi.

Aprinderea focului îi revine tot lui Dragoș. Dar, în timp ce el este ocupat cu motorina, noi avem treabă cu alt combustibil, dar ceva mai fierbinte. Excelent! . Ulterior am aflat că s-ar fi vehiculat și ceva palincă, și ceva slăninuță. Dar, eu eram prea ocupat cu filmatul. În jurul focului lumea se întâlnește, sau se reîntâlnește, discută, schimbă impresii. De curând mi-a intrat în limbaj o nouă noțiune: „socializează”. Oricum, toată lumea se simte bine. Inclusiv copii, care au descoperit o nouă distracție: jocul cu focul. Sper să nu îl încerce și acasă. Asta mi-a adus aminte, instantaneu, ce-mi spuneau părinții mei când eram mic, ca ei, și în ce pericol eram și eu și patul dacă mă jucam cu focul. Într-un final, piramida se prăbușește. Dar noi nu ne dăm plecați. Câteva voci, la început mai timide, dar care cresc ca număr în timp, încep să cânte. Și nu avem idee când trece timpul. Noroc cu @roth, care ne invită în restaurant să-i spunem ”LA MULȚI ANI! ” lui @pepsi70ro, cunoscut și sub numele de Ovidiu, care mai adăugă un an la vârstă. Ca o paranteză la focul de tabără, a doua zi dimineață am avut curiozitatea de a vedea urmele evenimentului de cu seară. Din balconul camerei nu se mai vedea nimic, totul era curat, aproape ca la început și, în plus, pe locul cu pricina erau, deja, parcate două mașini.

La masă am onoarea de a sta, din nou, cu nume grele ale sait-ului: @Michi, @iulianic, @dianamea și @tata123. Totodată am ocazia de a mă întâlni cu cunoștințe mai vechi, sau mai noi, cu care este o adevărată plăcere să schimbi câteva cuvinte. Încerc o enumerare, dar mai mult ca sigur că voi uita pe cineva, așa că cer de la început scuze acestora. @Zoazore. @adri-nico, @krisstinna, @Carmen Ion, @elviramvio, @irinad, @maria55, @Dan&Ema, @traian. leuca, @Dragos, @papone, @Nasshu, @iulian68, @pepsi70ro, @urjanclaudiu, @BOGDAN_DSN sau foarte simpaticul @claudiu71, sunt numai câteva nume care îmi vin în minte acum. Dar, remarc și, cu o oarecare părere de rău, lipsa altor prieteni din trecut: @vega06, @zuftim, @Marian Preda, @buterfly, @Dabator, @le_maitre sau @ariciu.

Ziua doua – sâmbătă 19 martie 2016

Cea mai mare parte a zilei este oarecum „timp la dispoziție”. Oferta turistică a zonei este incredibil de bogată și a stârnit multe propuneri și comentarii în perioada anterioară. Până la urmă, fiecare a făcut cam ce a dorit, și am o bănuială că hotelul a fost cam gol întreaga zi. Noi am ales excursia cu microbuzele, despre care, probabil, voi scrie cu altă ocazie. Ora de reîntâlnire planificată ar fi trebuit să fie 18.30, dar taman excursia noastră s-a lungit cu o oră peste program. Așa că, cel mai important moment al întâlnirii noastre a fost decalat pentru ora 19.30, când a început premierea celor mai merituoși membrii ai AFA din 2015. Festivitatea a avut loc tot în sala restaurantului, cu noi la mese. Astfel că aerul de ședință, pe care l-am simțit cu o zi înainte la Castel, dispăruse.

Câștigătorii sunt cunoscuți de toată lumea: @traian. leuca – locul 1, @tata 123 – locul 2 și @Dan&Ema – locul 3. În afară de medalii, aceștia mai primesc și câte o cupă, iar împreună cu primii 20 clasați, câte o jachetă inscripționată ”AmFostAcolo – Elita”. Din restul premiaților doresc să mai menționez numai distinsele doamne @Michi și @iulianic, fără de care saitul nostru ar fi foarte sărac. Toți premianții, ca și cea mai mare parte a întâlnirii, pot fi văzuți pe filmulețul (are o oră și un sfert) anexat.

https://youtu.be/58jbI-DtMBA

Obosit de efortul depus pe parcursul decernării premiilor, ratez filmarea tombolei, dar nu ratez cele două momente de vârf ale spectacolului artistic. La primul mă trezesc un pic cam târziu, după ce începuseră aplauzele. Așa că nu prind o poziție foarte bună de filmare. În schimb, la al doilea am loc în primul rând. Mă mir că nu mi-a tremurat mai tare mâna în care țineam camera, de atâta râs. Apoi mi-am adus aminte că râsul îngrașă. M-am liniștit totuși, relativ rapid, că am scăpat ușor, când am auzit pe cineva în preajma mea ”Era să mor de atâta râs”. Felicitări tuturor celor ce au pus la cale, au creat costumele și recuzita, au pregătit și au participat la, după părerea mea, punctul culminant al întâlnirii.

Ziua a treia – duminică 20 martie 2016

Ca de obicei, este cea mai tristă zi. Abia începusem să ne simțim bine, și trebuie să ne despărțim. După micul dejun, la ora 10.30, este programată fotografia de grup, de final. Dar, până la acea oră, mulți dintre colegi plecaseră, deja. Poate, în viitor, fotografia de grup ar putea să se facă cândva la început. Sau să se facă două rânduri de fotografii. Chiar și eu, prezent acolo, din motive legate de defectarea cartelei de acces în cameră, am ratat primul set de poze, ajungând pe ponton numai pentru a doua parte. Totuși la timp pentru ultimele schimburi de impresii, îmbrățișări și urări de bine. Sper că am reușit să-mi iau ”La revedere! ” de la majoritatea colegilor (deși cred că pe Dragoș l-am ratat), și cu toții ne-am exprimat dorința de a ne revedea cât mai curând.

Sper să se întâmple asta și înainte de întâlnirea din 2017.

---

VIZUALIZĂRI: 2114 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI